Obligația de a face. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 67/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1467/26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, acre face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1467/2009 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat că acesta a desfășurat în perioada 30.09.1987 - 31.03.2001 activitate în cadrul societății pârâte SC SA B încadrat în grupa a II -a de muncă, iar în perioada 1.04.2001 - 9.02.2008 în grupă de muncă în condiții deosebite.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Reclamantul s-a angajat in cadrul reparatii B la data de 30.09.1987 in funcția de frezor, unitatea angajatoare schimbându-si succesiv denumirea in Regia Autonoma reparatii B si in SC SA B, astfel cum rezulta din mențiunile carnetului de munca depus la dosar. Funcția a fost păstrata de reclamant pana la data încetării raporturilor de munca la data de 09.02.2008.
Conform depozițiilor martorilor audiați in cauza, pana in anul 1990 reclamantul a desfășurat activitatea de frezor, ocupându-se si de ascuțirea zilnica a uneltelor pe care le folosea in procesul de producție a pieselor prelucrate mecanic. După anul 199, acesta a desfășurat doar activitatea de ascuțire, postul titularului desemnat pentru aceasta funcție ramanand liber, si astfel reclamantul înlocuindu-
Potrivit dispozițiilor Ordinului Ministerului Muncii nr.50/1990, 2. În grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
3. de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
4. Încadrarea în grupele I și II de munca se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
5. Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii functionau normal.
Buletinele de determinare prin expertizare, care se eliberau pentru locurile cu condiții grele sau periculoase de munca, nu mai sunt necesare.
Conform art.14 din acelasi act normativ, pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de munca, de asemenea, nu este condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Avand in vedere ca in perioada 30.09.1987-31.12.1989 reclamantul a desfasurat activitate ce corespunde grupei II de munca, aceasta incadrandu-se la pct.23 din anexa II, respectiv activitatea de polizare, iar pentru incadrarea corespunzatoare nu este necesara existenta buletinelor de determinare a noxelor, instanta a constatat ca pentru aceasta perioada, pretentiile reclamantului sunt intemeiate.
Pentru perioada lucrata dupa 1 martie 1990 se aplica dispozitiile Ordinului nr.125/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, conform art.5 din acest act normativ. In privinta metodologiei pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II este cea prevazuta de Ordinul 50/1990, si care impune efectuarea determinarilor de noxe de catre organele Ministerului Sanatatii sau laboratoarele proprii ale unitatilor.
Activitatea executata de reclamant se incadreaza si de aceasta data la pct.27 din Anexa II a actului normativ, respectiv ascutirea sculelor cu polizorul.
In privinta determinarilor de noxe, societatea parata a mentionat ca nu detine in arhiva astfel de rezultate, iar ITM Bac omunicat la solicitarea instantei ca de asemenea nu detine informatii despre efectuarea acestora.
Relevanta in cauza o au si dispozitiile pct.6 din Ordinul 50(1990, potrivit carora, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II se face tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective: nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.
Martorii audiati in cauza au prezentat conditiile concrete in care reclamantul isi desfasura activitatea, activitatea de polizare implicand inhalarea prafului degajat de catre piatra de polizor. Avand in vedere ca acesta desfasura dupa anul 1990 exclusiv activitatea de ascutire a sculelor, instanta retine ca si incepand cu acest an se impune incadrarea activitatii sale in grupa II de munca, nivelul noxelor existente fiind ridicat.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta SC SA B, iar prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, soluția atacată este criticată pe considerentul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut iar cu privire la grupa de muncă în condiții deosebite, nu este menționat temeiul legal ala cestei aprecieri.
Această încadrare de la data d 1.04.2001, data la care de fapt s-au abrogat normele care prevedeau grupele de muncă, respectiv Ordinul 50/1990 și 125/1990, nu s-a înlocuit nici un act normativ cu sintagma " grupa de muncă în condiții deosebite".
Simple depoziții subiective ale unor martori că reclamantul intimat ar fi lucrat în condiții grele sau deosebite nu sunt suficiente, în condițiile în care, pentru stabilirea locurilor de muncă era necesar să fie întrunite niște condiții cumulativ, rapoarte de expertiză, decizii, ore lucrate suplimentar, etc.
Se mai arată în motivele de recurs că din analiza normelor incidente în speță, rezultă clar, în conformitate cu art. 6 din ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele superioare de muncă, se făcea de către conducerile unităților, împreună cu reprezentanți ai sindicatelor la acre erau afiliați salariații din unități, avându-se în vedere condițiile concrete de muncă din fiecare sector sau unitate.
Rezultă că, încadrarea activităților, a locurilor de muncă, precum și lista nominală a persoanelor, s-a efectuat, sau trebuia să se efectueze la momentul fiecărui act normativ care reglementa grupele de muncă, bineînțeles în cazul în care societățile, prin reprezentanții legali și cei ai sindicatelor nu considerau că activitatea s-ar încadra în condițiile de muncă speciale, încadrarea activităților nu a fost efectuată, astfel încât nu mai pot fi constatate niște stări de fapt în temeiul unor norme abrogate.
Recursul este fondat.
Potrivit pct. 6 și 7 din ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele 1 și 2 de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și "proporțional cu timpul efectiv lucrat, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru".
În urma verificării documentelor existente la sediul societății recurente de către Inspectoratul de Muncă în vederea aplicării dispozițiilor Ordinului 50/1990 ( fila 67 dosar fond) s-a constatat că în perioada 1985 - 1995 nu sunt documente care să ateste acordarea grupelor I și II de muncă în această unitate. Existența acestor documente este absolut necesară pentru încadrarea în grupele de muncă, astfel cum rezultă din pct. 5 alin. 1 al Ordinului menționat, singura excepție de la necesitatea justificării acordării grupelor de muncă pe baza buletinelor de noxe fiind prevăzut de alin. 2 pentru " locurile cu condiții grele sau periculoase de muncă", ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Astfel cum rezultă și din răspunsul primit de societatea recurentă de la Ministerul Muncii nr. 37/807/28.04.2009, dacă angajatorii nu au stabilit locurile de muncă și activitățile care se încadrau în grupe superioare de muncă la momentul fiecărui act normativ ce reglementa încadrarea în grupele de muncă, această încadrare nu mai poate avea loc ulterior după abrogarea, prin art. 198 din Legea nr. 19/2000, a tuturor actelor normative care făceau referire la încadrarea în grupele de muncă I sau II.
În consecință, pe cale judiciară nu se poate solicita constatarea unor stări de fapt în temeiul unor norme abrogate.
În acest sens sunt și prevederile Ordinului nr. 590/15.09.2008 emis de Ministerul Muncii prin care s-a reglementat "Procedura privind modul de întocmire a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele de muncă a I-a și a II-a potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001 necesare stabilirii și / sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000".
Potrivit pct. 2 din acest act normativ, adeverințele privind atestarea grupelor de muncă se pot întocmi și elibera doar pe baza unor documente " verificabile" aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive, aceștia din urmă fiind răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor și informațiilor înscrise în adeverințe.
Prin urmare, în lipsa oricăror documente care să ateste condițiile de la locul de muncă al reclamantului pentru perioada solicitată nu poate fi primită cererea acestuia de a se constatata, pe cale judiciară, încadrarea activității sale în grupe superioare de muncă. Declarațiile martorilor audiați și care stau la baza hotărârii instanței de fond nu sunt în măsură a suplini cerința legală a existenței unor acte justificative cu atât mai mult cu cât din depozițiile acestora rezultă că reclamantul se ocupa cu " ascuțirea uneltelor" atunci " când era nevoie".
Față de aceste considerente, în baza art 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul societății pârâte conform dispozițiilor prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta B împotriva sentinței civile nr. 1467/M/2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul având ca obiect constatarea desfășurării activității în grupe superioare de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 26.02.2010
Tehnored AG 7.03.2010/ 5 ex
Jud fond M /N
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi
