Obligația de a face. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 872
Sedința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Reșița împotriva deciziei civile nr. 93/A/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 93/A/30.04.2009, Tribunalul C - Sar espins apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului C - S, Reșița, împotriva Sentinței civile nr. 386/2.02.2009, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, prin care s-a admis acțiunea civilă, formulată de reclamantul, stabilindu - se prețul de vânzare al apartamentului nr. 4, înscris în F col. 7251 Reșița Română, nr. top R 201/1 la suma de 45.800 lei, la care se va adăugă TVA, conform legii.
Cererea reconvențională, formulată de Inspectoratul Județean de Poliție C - S, a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe au reținut că, prin Sentința civilă nr. 5943/29.12.2004, irevocabilă, Inspectoratul Județean de Poliție C - S, Reșița a fost obligat să vândă, reclamantului, locuința de serviciu, ocupată în raport cu calitatea sa de polițist.
Cum părțile nu s-au înțeles cu privire la prețul bunului, instanțele au luat în considerare dispozițiile art. 32 (2) ale Legii nr. 360/2002 și art. 2 (4) ale Legii nr. 85/1992, apreciind că acestea nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care pârâtul în cauză nu a respectat termenul de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare, care curge de la rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței civile nr. 5943/29.12.2004. Sub acest aspect, instanțele s-au considerat îndrituite la a fixa, ca preț al bunului, suma de 45.800 RON, echivalentă valorii de circulație a bunului, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești menționate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cpc, context în care se susține că Sentința civilă nr. 5943/29.12.2004 s-a pronunțat în baza art. 942 cod civil și art. 32 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Inspectoratul de Poliție C - S fiind obligat să încheie cu reclamantul contractul de vânzare - cumpărare cu privire la apartamentul nr. 4, dar, prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii " deoarece nu au fost stabilite, prin acordul părților, toate condițiile vânzării". Se arată că hotărârea rămas definitivă și irevocabilă la data de9.11.2005, executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea nr. 178/1.02.2007a Judecătoriei Reșița.
Recurentul arată că instanța nu a stabilit condițiile vânzării, respectiv, prețul bunului, iar părțile necăzând de acord cu privire la acest aspect, s-a format contestația la executare silită pentru lămurirea dispozitivului sentinței menționate, contestație respinsă prin Sentința civilă nr. 1081/18.04.2007 a Judecătoriei Reșița.
În raport cu această situație, recurentul susține că a procedat la evaluarea apartamentului, prețul acestuia fiind fixat, prin expertiză la suma de -, 53 lei ( RON), neacceptat de către reclamant, aspect constatat prin procesul - verbal de constatare din22.02.2008,încheiat în fața executorului judecătoresc .
Ulterior acestui moment, se arată că reclamantul a oferit prețul de 45.450 lei RON, în baza unui raport de evaluare, întocmit de expertul, preț refuzat de recurent, aspect consemnat în procesul - verbal din 24.06.2008, refuzul fiind motivat prin aceea că prețul oferit este sub prețul de construcție al bunului, calculat prin expertiza tehnică judiciară, efectuată de instanța de fond, în sumă de 165.216 lei.
Cum instanța a valorificat expertiza tehnică judiciară, cu ignorarea valorii reale a imobilului, plasată chiar sub prețul tehnic al acestuia, se invocă nelegalitatea hotărârii atacate.
Intimatul în cauză a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului, întrucât, din culpa acestuia, nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, apreciind că prețul reținut de instanța de fond corespunde valorii de circulație a imobilului, de la nivelul anului 2005, când hotărârea a devenit executorie.
Verificând recursul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cpc, Curtea constată că acesta este fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cpc, hotărârea atacată fiind nelegală.
Astfel, din punct de vedere execuțional, Sentința civilă nr. 5943/29.12.2004, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 2988/2004, obligă pârâtul recurent,exclusiv, la încheierea contractului de vânzare -cumpărare cu reclamantul în cauză pentru apartamentul nr. 4, din litigiu.
Prin această hotărâre, instanța nu a fixat condițiile vânzării, respectiv prețul vânzării, în raport cu exigențele Legii nr. 360/2002, Legii nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006, G nr. 2333/2004, care fixează condițiile înstrăinărilor autorizate de lege, inclusiv, cele care se referă la preț.
Este motivul pentru care instanțele de drept comun nu pot cenzura asemenea condiții și nu se pot substitui acordului de voință al părților, din perspectiva fixării condițiilor vânzării. Ele pot cenzura caracterul abuziv al refuzului de înstrăinare, cu consecința obligării vânzătorului la înstrăinarea bunului vizat de lege.
Această cenzură s-a realizat, irevocabil, prin Sentința civilă nr. 5943/29.12.2004 a Judecătoriei Reșița.
La masa negocierilor cu privire la stabilirea prețului bunului, părțile sunt datoare a ajunge la o înțelegere circumscrisă, însă, dispozițiilor legale, care prevăd modul de calcul al prețului imobilelor, vizate de legea care instituie posibilitatea sau obligativitatea vânzării, după caz.
În cazul de speță, pârâtul recurent nu este în culpă, în legătură cu neperfectarea actului de înstrăinare, câtă vreme părțile nu au convenit asupra prețului bunului, în condițiile menționate de legile cărora litigiul i se supune.
Forța executorie a hotărârii din 29.12.2004 se impune a fi asigurată în astfel de ipoteze prin intermediul instanței de judecată, care este datoare să determine prețul bunului,în condițiile legii. Sub acest aspect, expertiza tehnică, efectuată în cauză, stabilește o valoare a bunului la suma de 1.420.195.345 lei vechi, dar poziția pârâtului recurent, consemnată în concluziile scrise depuse la instanța de fond ( fila 71 dosar), relevă acceptarea sumei de 99.130 lei plus TVA, conform expertizei tehnice, efectuată de ing., aceasta fiind valoarea de circulație a bunului.
Cum expertiza tehnică are în vedere dispozițiile legale, care se referă la modul de calcul al prețului unor locuințe, de domeniul legilor menționate, și cum consimțământul vânzătorului poate amenda concluziile expertului " în minus", în mod absolut nelegal, instanțele s-au îndepărtat de la dispozițiile legale menționate, fixând, ca preț al apartamentului, o sumă modică, raportată, în mod nejustificat, la nivelul anului 2005, dat fiind că hotărârea irevocabilă în discuție nu a fixat un preț iar pârâtul recurent nu se află în culpă, în legătură cu determinarea prețului.
Așa fiind, Curtea constată că ambele instanțe au interpretat greșit hotărârea judecătorească, care instituție obligația de vânzare, cu consecința ignorării dispozițiilor legale la care litigiul se supune și a consimțământului vânzătorului, care și-a manifestat voința și pentru un preț mai mic, decât cel rezultat prin aplicarea art. 4 (1) (2) din Legea nr. 357/2006, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cpc, ceea ce atrage admiterea recursului pârâtului, în baza art. 312 Cpc, cu consecința admiterii apelului acestuia și schimbării Sentinței civile nr. 386/2.02.2009 a Judecătoriei Reșița, în sensul admiterii cererii reconvenționale a pârâtului recurent, stabilirea prețului de vânzare la suma de 99.130, 00 lei ( RON), conform consimțământului vânzătorului și respingerea acțiunii principale, formulată de reclamantul, ca nefondată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Reșița împotriva deciziei civile nr. 93/A/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Reșița împotriva sentinței civile nr. 386/02.02.2009, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, pe care o schimbă în tot și rejudecând:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Reșița, pentru obligația de a face, ca nefondată.
Admite cererea reconvențională formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Reșița împotriva pârâtului reconvențional autorizând părțile să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 4, înscris în CF col. 7251 Reșița Română, nr. top R 201/1, situat administrativ în Reșița, str. -, -. 1, la prețul de 99.130,00 lei RON, conform raportului de expertiză întocmit de expert. Respinge în rest cererea reconvențională.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/20.10.2009
DACT.B/28.10.2009
INST.APEL- - - Tribunalul C-S
INST.FOND - - Jud. Reșița
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
