Obligația de a nu face. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 9
Ședința publică din 9 ianuarie 2009
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Judecător Judecător
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta SC SRL - prin administrator, cu sediul în Municipiul S,-,. 122,. F,. 5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 287 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât reclamanta recurentă cât și pârâții intimați Municipiul S - prin primar și Primăria Municipiului S - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că uzând de prevederile art. 242 din Codul d e procedură civilă, recurenta a solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 13 februarie 2008, reclamanta SRL Sac hemat în judecată pe pârâții Municipiul S, prin primar, și Primăria municipiului S solicitând obligarea prim pârâtului de a nu purcede la evacuarea sa din spațiul comercial în suprafață de 36 mp, situat în, închiriat prin contractul de închiriere nr. 46.113 din 12 iunie 2002, încheiat între pârâtul Municipiul S, prin primar și SRL S și să oblige secund pârâta de a nu scoate spațiul comercial la licitație publică pentru a fi închiriat sau vândut, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a închiriat de la prim pârât suprafața de 36 mp spațiu, situat în, în vederea desfășurării activităților de comerț și alimentație publică, conform contractului de închiriere nr. 46.113 din 12 iunie 2002.
Prin actul adițional nr. 4 din 5 februarie 2007, contractul de închiriere s-a prelungit pentru o perioadă de un an, respectiv până la data de 31 decembrie 2007, iar după expirarea termenului locațiunii, SRL S, în calitate de locatară a continuat să ocupe spațiul și să plătească chiria.
Deși la data de 25 ianuarie 2008 a solicitat Primăriei municipiului S prelungirea datei contractului de închiriere pentru anul în curs, secund pârâta prin adresa nr. 46236 din 2008 i-a adus la cunoștință că cererea sa nu va fi soluționată favorabil și că în 24 ore trebuie să elibereze spațiul pentru a fi scos spre închiriere prin licitație publică.
Reclamanta a mai solicitat, în subsidiar, prelungirea perioadei de închiriere pentru trei luni până la lichidarea stocului de marfă depozitat în spațiu și achitarea plăților către agenții care îi furnizează marfa respectivă, precum și revocarea dispoziției de încetare a furnizării utilităților care i-au fost întrerupte, cu motivarea că se află într-o situație critică, întrucât marfa din stoc este perisabilă, fiind în pericol de încetare de plăți și de intrare în faliment, situație ce ar prejudicia-o în mod grav.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 2521 din 21 mai 2008, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că perioada pentru care s-a prelungit durata de închiriere a spațiului în baza actului adițional la contractul de închiriere nr. 46.113 din 12 iunie 2002 a expirat la data de 31 decembrie 2007, dată la care contractul a încetat de drept.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1452 din Codul civil, deoarece pârâtul Municipiul S, prin primar, s-a opus rămânerii reclamantei în spațiul pe care în prezent aceasta îl deține fără drept.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta SRL S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prima instanță nu a soluționat capătul de cerere prin care a cerut obligarea pârâților de a nu scoate la vânzare prin licitație publică spațiul în litigiu. De asemenea, s-a arată că s-a făcut dovada cu înscrisuri că SRL S este îndreptățită să folosească spațiul închiriat conform destinației sale, spațiu pentru care a achitat chiria și după expirarea contractului de închiriere, fiind date astfel condițiile prevăzute de art. 1452 din Codul civil.
S-a mai arătat că, deoarece este la zi cu plata chiriei, solicită prelungirea perioadei de închiriere pentru încă trei luni, până la lichidarea stocului de marfă și la achitarea plăților către agenții comerciali, precum și revocarea dispoziției de încetare a furnizării utilităților care i-au fost întrerupte.
Prin decizia civilă nr. 287 din 9 septembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în condițiile în care societății reclamante i s-a comunicat de către pârât că la data de 31 decembrie 2007 contractul de închiriere a încetat de drept și că nu va mai fi prelungit, imobilul urmând a fi scos la vânzare prin licitație publică, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1452 din Cod civil.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada achitării chiriei pentru anul 2008.
Reținând că prima instanță a respins acțiunea în totalitate, instanța de apel a conchis că prima instanță s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere vizând obligația pârâtei de a nu scoate la licitație spațiul comercial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SRL S, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Instanța de apel nu a cercetat și, respectiv, nu a soluționat capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului să prelungească perioada de închiriere pentru încă trei luni, până la lichidarea stocului de marfă și achitarea restanțelor către agenții comerciali și, respectiv, capătul de cerere prin care a solicitat revocarea dispoziției de încetare a furnizării utilităților care au fost întrerupte.
- S-a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 1020 - 1021 și 1452 din Codul civil, prin aceea că instanțele nu au avut în vedere tacita prelungire a contractului de închiriere.
- I-a fost încălcat dreptul la apărare, precum și principiul rolului activ al instanței, prin respingerea probelor pe care le-a propus pentru a dovedi prejudiciul cauzat prin neprelungirea duratei contractului de închiriere pentru o perioadă de trei luni.
Curtea, examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 din Codul d procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica invocată de recurentă privind nepronunțarea asupra capetelor de cerere vizând obligarea pârâtului să prelungească perioada de închiriere pentru încă trei luni și revocarea dispoziției de încetare a furnizării utilităților care au fost întrerupte nu poate fi încadrată în cazul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, deoarece în urma modificării acestui text prin nr.OUG 138/2000, minus petita nu mai constituie motiv de recurs.
Pe de altă parte, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d procedură civilă ce are în vedere situația când instanța a acordatplus petitasauextra petitanu poate fi invocat decât în măsura în care instanța de apel ar fi schimbat soluția primei instanțe și s-ar fi pronunțat asupra fondului pretențiilor, acordând mai mult sau ce nu s-a cerut, nu și în situația respingerii apelului.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, se constată, în considerarea celor sus reținute, că nu este dat în condițiile în care probele solicitate vizau dovedirea prejudiciului suferit prin neprelungirea contractului de închiriere. De altfel, nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată administrarea de probe și nici ulterior în condițiile art. 138 din Codul d procedură civilă. Prin cererea de apel au fost propuse generic probe, fără nominalizarea lor, iar în fața instanței de apel, reclamanta nu s-a prezentat pentru a reitera această solicitare de probe.
C de al treilea motiv de recurs este nefondat, pentru cele ce urmează:
Prin contractul de închiriere nr. 46113 din 12 iunie 2002 încheiat între societatea reclamantă și pârâtul Municipiul S, prin primar, s-a închiriat suprafața de 36 mp spațiu, situat în, durata închirierii fiind de un an, respectiv 18 aprilie 2002 - 18 aprilie 2003. Ulterior, au fost încheiate o serie de acte adiționale prin care se prelungea perioada de închiriere a spațiului, ultimul act fiind încheiat la data de 5 februarie 2007, prin care contractul de închiriere se prelungea pentru o perioadă de un an, respectiv de a 1 ianuarie 2007 la 31 decembrie 2007.
Reclamanta susține că prin tacita relocațiune a dobândit în continuare, fără să precizeze până când, un drept locativ asupra spațiului menționat, condiții în care consideră că acțiunea sa prin care vizează obligarea pârâtului de a nu face nici un act de natură aos tânjeni în exploatarea spațiului este întemeiată.
Potrivit art. 1436 din Codul civil, "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare". Într-adevăr, în speță, după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de închiriere, reclamanta a continuat să dețină spațiul, având loc în aceste condiții tacita relocațiune, care însă a încetat la data de 7 februarie 2008, când pârâtul i-a comunicat prin adresa 46.236 încetarea contractului de închiriere și intenția sa de a scoate spațiul la vânzare prin licitație publică.
Astfel, această adresă comunicată reclamantei constituie denunțarea relocațiunii despre care vorbește art. 1437 din Codul civil, cu trimitere la art. 1436 al. 2 din Codul civil.
Deci, chiar dacă reclamanta a continuat să ocupe spațiul, din interpretarea dispozițiilor art. 1436 și urm. din Codul civil se reține că acest aspect nu creează un drept perpetuu asupra spațiului comercial, deoarece în cazul denunțării contractului de către locator prin acordarea concediului, locatorul nu poate opune relocațiunea tacită, conform art. 1438 din Codul civil.
În consecință, cum instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate prin motivele de recurs, Curtea, în baza art. 312 al. 1 din Codul d procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru a ceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC SRL - prin administrator, cu sediul în Municipiul S,-,. 122,. F,. 5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 287 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:,
Jud. fond:
Sb.
Ex. 2/20.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
