Obligație de a face. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1030
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în M,-, jud. și pârâta SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște, cu sediul în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.185 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de mai sus, când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Examinând recursul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC Serv SA - Muntenia Nord, Târgoviște solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să-i vândă imobilele apartament și cota parte din dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției situate în M,-, județul
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este titularul contractului de închiriere nr. 10/ 2005 încheiat cu pârâta; că potrivit art. 7 din Legea 85/ 1992 modificată are dreptul să cumpere apartamentul la un preț stabilit în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990; că evaluarea și vânzarea locuințelor închiriate pentru care urmează să se încheie contract de vânzare cumpărare se face conform Decretului Lege nr. 61/1990 a Legii 85/1992 completată cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul 93/1977 la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii 85/1992; că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5630/2005; că a notificat pârâta la 1.08.2007 dar prin adresa nr. 1190/2007 pârâta a refuzat solicitarea sa comunicând că prețul de vânzare este cel stabilit prin HG A nr.14/2006; că solicită instanței stabilirea prețului real - legal de vânzare după efectuarea unei expertize de specialitate.
La solicitarea reclamantului, instanța de fond a încuviințat pentru acesta efectuarea expertizelor de specialitate construcții și topo, probă la care reprezentanta pârâtei nu s-a opus, iar pentru ambele părți a fost admisă proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă 420/22.01.2009, Judecătoria Târgoviștea admis cererea așa cum a fost formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC Serv SA - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice () Muntenia Nord, Târgoviște; a obligat pârâta să vândă reclamantului imobilul construcție situat în M-, județul D, compus din 4 camere, bucătărie,hol, baie, suprafață utilă a apartamentului de 93,46 mp, casa scării în suprafață de 10,27 mp, pod în suprafață de 10,27 mp, și pivniță în suprafață de 10,27 mp și terenul aferent construcției în suprafață de 431,47 mp, situat în M-, județul D, compus din teren curte în suprafață de 192,27 mp, teren cotă indiviză sub construcție în suprafață de 65,49 mp, și drum cotă indiviză în suprafață de 173,71 mp, la prețul stabilit prin expertiză în sumă de 26.011 RON, imobilele fiind identificate și prețul fiind stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic - Proprietăți Imobiliare - Dr. Ec. și prin schițele de plan anexe, raport și schițe ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1620,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i vândă în condițiile legii nr. 85/1992 și ale Decretului Lege nr. 61/1990 imobilele apartament și teren aferent construcției situate în M,-, județul D; că reclamantul deține contract de închiriere nr. 10/1.10.2005 ( fila 12) încheiat cu pârâta, iar durata contractului este de 3 ani cu începere de la data de 1.10.2005 până la data de 30.09.2008 că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15.11.2007 ( fila 2); că potrivit art. 7 din Legea 85/1992 modificată, reclamantul chiriaș are dreptul să cumpere apartamentul la prețul stabilit în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990, iar evaluarea și vânzarea locuințelor închiriate pentru care urmează să se încheie contract de vânzare - cumpărare se va face în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și al Legii 85/1992 completată cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul 93/1977 la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară, la data
cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii 85/1992.
A mai reținut instanța că pârâta prin întâmpinarea depusă la fila 22 din dosar a arătat că prin hotărârea nr.14/12.12.2006 (fila 54) Consiliul de Administrație a aprobat la punctul 5 vânzarea de către Muntenia Nord a celor 10 locuințe de serviciu menționate în Nota nr. 9100-10333/6.12.2006 (fila 51) către chiriași printre care și reclamantul. A mai constatat instanța că prețul locuinței vândută chiriașului în temeiul Legii nr. 85/1992 se stabilește în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 completată cu prevederile Decretului nr. 93/1977, referitoare la coeficienții de uzură, preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 și nu poate fi luat în calcul prețul corespunzător pieței libere imobiliare în cauză fiind operante măsurile de protecție socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor cumpărători care restrâng, pentru un motiv de interes general, libertatea contractuală în concordanță cu dispozițiile art. 44 și art. 47 (1) din Constituție.
S-a mai reținut că, potrivit art.7 alin 1 din Legea 85/1992, republicată, locuințele construite din fondurile Unităților Economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi; că în cauză reclamantul este titular de contract de închiriere și a formulat cerere pentru cumpărarea imobilelor; iar dispozițiile Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile și contractelor de închiriere încheiate ulterior intrării legii în vigoare, iar dispozițiile art. 7 din Legea menționată impun drept condiție pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare doar pe aceea ca locuințele să fi fost construite anterior intrării în vigoare a legii nu și pe aceea a anteriorității contractului de închiriere.
Totodată, instanța de fond a constatat că obligația de a vinde însă intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unității proprietare iar locuințele să nu facă parte din categoria celor de intervenție în sensul dispozițiilor art. 7 alin 7 din Legea 85/1992; că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâta care a arătat că au fost ignorate apărările sale legate de faptul că s-a hotărât de către conducerea societății să retragă aprobările privind vânzarea locuințelor de serviciu nematerializate prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în termenul legal, respectiv 31.12.2006, așa cum reiese din adresa SC Serv SA nr.9100-7995/06.11.2007; că, prin hotărârea nr. 14/12.12.2006, Consiliul de Administrație al SC Serv SA a aprobat la pct.5 vânzarea de către Muntenia Nord, a celor 10 locuințe de serviciu menționate în nota nr.9100-10333/06.12.2006, către chiriași, printre care și intimatul-reclamant G; că întrucât cererea de aprobare privind vânzarea locuinței de serviciu către intimatul-reclamant Gae xpirat, aceasta a rămas fără obiect, motiv pentru care instanța de fond trebuia să dispună respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
A mai criticat apelanta că suma de 125.648 lei stabilită prin Raportul de evaluare nr.9055/30.11.2006 este valoarea la care poate fi vândut imobilul și terenul aferent, către acesta, cu aprobarea Consiliului de Administrație al SC Serv SA, însă instanța nu a ținut cont de acesta, deși actele normative avute în vedere la întocmirea lucrării sunt tocmai cele invocate de instanța, iar stabilirea valorii imobilului pornind de la valoarea de piață este folosită atât în acest Raport cât și în Raportul de expertiză tehnico imobiliară întocmit de expert.
A mai susținut apelanta că stabilirea valorii de piață a imobilului trebuia să se facă în mod imparțial având în vedere însăși definiția utilizată de expert, ținându-se cont de suma estimată pentru care proprietatea va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, iar nu de calitatea de chiriaș a intimatului-reclamant; că instanța de fond trebuia să aibă în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert ec. cu privire la valoarea construcției stabilită la suma de 19.813 euro, fără a lua în considerare diminuarea acestei sume cu valoarea îmbunătățirilor efectuate fără aprobare (14.315 euro) și cu dezavantajul de 2.384 euro netemeinic calculate.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului întrucât hotărârea pronunțată este legală și temeinică, arătând că susținerea apelantei că acțiunea trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect nu poate fi primită întrucât Consiliul de administrație al apelantei nu are competența să stabilească faptul că imobilele nu se înstrăinează dacă nu se respectă un anumit termen de cumpărare și că raportul de expertiză a fost întocmit de un expert membru, neputându-se ține seama de o expertiză extrajudiciară la stabilirea prețului legal pentru imobilul în litigiu.
La cererea apelantei pârâte a fost admisă proba cu înscrisuri și a fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții.
Prin decizia nr.185 pronunțată la 6 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC Serv SA Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice Muntenia Nord, a schimbat sentința apelată în parte, în sensul că a obligat pârâta să vândă reclamantului imobilul construcție situat în M,-, județul D, compus din 4 camere, bucătărie, hol, baie, suprafață utilă a apartamentului de 93,46 mp, casa scării în suprafață de 10,27 mp, pod în suprafață de 10,27 mp, și pivniță în suprafață de 10,27 mp și terenul aferent construcției în suprafață de 431,47 mp, situat în M-, județul D, compus din teren curte în suprafață de 192,27 mp. teren cotă indiviză sub construcție în suprafață de 65,49 mp și drum cotă indiviză în suprafață de 173,71 mp, la prețul de 19813 Euro.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 130/2004, "Titularii contractelor de închiriere pot cumpăra numai locuința pe care o dețin în baza unui contract de închiriere valabil încheiat" iar în conformitate cu art. 4 alin. 1 și 2 din același act normativ, prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate și include și valoarea terenului sau cotei - părți de teren aferent locuinței.
De asemenea, art. 9 alin. 2 din OUG nr. 130/2004 prevede că "termenul limită de finalizare operațiunilor de vânzare a locuințelor este 31 decembrie 2006."
În speță, reclamantul intimat, titularul contractului de închiriere nr. 10/01.10.2005 a apartamentului situat în M,-, județul D, compus din 4 camere, bucătărie, hol, baie, în suprafață de 93,46 mp, a solicitat pârâtei apelante să cumpere locuința respectivă și terenul aferent acesteia iar prin Hotărârea nr. 14/12.12.2006, Consiliul de Administrație al SC Serv SA a aprobat vânzarea de către apelanta pârâtă a 10 locuințe de serviciu printre care și cea închiriată de intimatul reclamant.
Tribunalul a mai reținut că a fost întocmit de către Societatea de Real SRL un raport de evaluare nr. 9055/30.11.2006 și că, din diverse motive printre care intervalul scurt de timp dintre terminarea raportului de evaluare și data de 31.12.2006 când trebuiau finalizate operațiunile de vânzare, pasivitatea apelantei și nemulțumirea exprimată de abia la 01.08.2007 de intimatul reclamant față de prețul calculat de societatea de evaluări, termenul prevăzut de art.9 alin. 2 din OUG nr. 130/2004 nu a fost respectat și contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat.
Apelanta pârâtă a criticat hotărârea atacată în principal pentru că a fost admisă cererea intimatului reclamant deși prin adresa SC Serv SA nr. 9100-7995/06.11.2007 (fila 57 din dosarul de fond) s-a comunicat de către conducerea societății că au fost retrase aprobările pentru vânzarea locuințelor de serviciu nematerializate prin încheierea contractelor de contractelor de vânzare-cumpărare.
Critica apelantei pârâte nu a putut fi primită întrucât apelanta pârâtă avea obligația legală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu intimatul reclamant până la data de 31.12.2006 și, întrucât nu și-a îndeplinit obligația, instanța de fond, în baza prevederilor art. 1073 și 1077 din Codul civil, avea posibilitatea să pronunțe o hotărâre prin care să o oblige pe apelantă să vândă reclamantului intimat locuința de serviciu și terenul aferent acesteia.
Prevederile Codului civil mai sus citate permit creditorului să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitor iar în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de a le aduce la îndeplinire.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că acesta este fondat întrucât în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză s-a scăzut din valoarea de piață a locuinței de serviciu și a terenului aferent în cuantum de 19813 Euro (fila 135 din dosarul de fond) valoarea îmbunătățirilor și dezavantajul de contract.
Astfel, expertul a constatat că intimatul reclamant a făcut mai multe îmbunătățiri la locuința de serviciu (montare plafon, tăvănit planșee, tencuieli, glet, uși tâmplărie lemn, demontarea tâmplărie lemn uzată, finisare dușumele, zugrăveli, matari în zidărie sau beton la încastrări sobe, inclusiv curățire, spălare și amorsare, reparații ferestre existente, montat ferestre PVC, desfacerea învelitorii de tablă și montare învelitoare tablă) însă toate aceste lucrări sunt fie reparații locative care, în conformitate cu clauzele 4.5-4.7 din contractul de închiriere, cădeau în sarcina chiriașului și care au fost efectuate după apariția actului normativ care dădeau posibilitatea intimatului reclamant să cumpere locuința de serviciu fie îmbunătățiri cu rol estetic sau funcțional aduse plafonului, pardoselii, pereților, instalațiilor care nu au adus un spor de valoare locuinței, au fost făcute fără acordul prealabil scris al proprietarei locuinței și cu privire la care apelanta nu poate fi obligată să suporte contravaloarea acestora, conform clauzei 4.10 din contractul de închiriere (fila 13 din dosarul de fond).
De asemenea, expertul a scăzut din valoarea de piață a locuinței de serviciu și dezavantajul de contract în condițiile în care chiriașul era chiar cumpărătorul locuinței și nu o terță persoană căreia intimatul reclamantul ar fi trebuit să îi permită folosirea locuinței în continuare și după cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate în baza aer. 304 pct. 7 Cod procedură civilă arătând că este contradictorie motivarea instanței de apel care reține că a efectuat îmbunătățiri la imobil, însă apelanta nu poate fi obligată să suporte c/val. sporului de valoare.
Reținerea instanței este contradictorie și străină de natura pricinii deoarece având în vedere că potrivit legii recurentul-reclamant avea dreptul și urma să cumpere locuința în litigiu, nu se putea pune problema că apelanta-pârâtă să poată " fi obligată să suporte c-val. îmbunătățirilor.
A mai arătat recurentul -reclamant că decizia atacată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea legii ( invocând dispozițiile art- 304 pct. 9 Cod procedură civilă), întrucât includerea c/val. îmbunătățirilor efectuate de recurentul-reclamant la locuința în discuție, în prețul de cumpărare al acesteia duce la încălcarea legii, respectiv la încălcarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, consacrat de dispozițiile art. 992 Cod civil.
Și pârâta SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște, a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta-pârâtă că SC SERV SA operează în domeniul energetic, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile OUG 130/2004 aprobată prin Legea 189/2005 privind vânzările de imobile deținute de societățile comerciale din domeniile energie, petrol, gaze și nu Legea 85/1992 sau ale hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2008 publicată în 673/30.09.2008 pe care și-a întemeiat cererea intimatul-reclamant și pe care le-a avut în vedere instanța la admiterea acțiunii.
A mai arătat recurenta-pârâtă că cererea intimatului-reclamant este inadmisibilă motivat de faptul că la data promovării acesteia, societatea nu mai avea obligația legală de a vinde locuințele de serviciu chiriașilor săi, această obligație încetând în data de 31 dec. 2006, acest termen limită având caracter de termen de prescripție pentru obligația de vinde.
A apreciat recurenta-pârâtă că după 31 dec. 2006 toate cererile de cumpărare se aprobă( sau nu se aprobă) doar de către conducerea societății cu competențe în acest sens conferite de Statut, în condițiile stabilite de aceasta prin procedurile de lucru elaborate, cum corect i s-a adus la cunoștință și intimatului-reclamant și instanțelor de fond și apel.
Curtea examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în soluționarea pricinii, a reținut și constatat următoarele:
Referitor la recursul declarat de SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște, Curtea constată că acesta e nefondat având în vedere că, chiar dacă în cauză sunt aplicabile prevederile OUG nr. 130/2004, privind vânzările de imobile deținute de societățile comerciale din domeniile energie, petrol, gaze, aceasta nu înseamnă că acțiunea este inadmisibilă ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de art. 9 alin. 2 din această ordonanță, așa cum susține recurenta.
Potrivit acestui text de lege, termenul limită de finalizare a operațiunilor de vânzare a locuințelor este 31 decembrie 2006, însă acest text nu poate fi interpretat în sensul că odată cu împlinirea acestui termen nu mai există obligația de a vinde locuințele de serviciu ce fac obiectul acestei ordonanțe, întrucât ar însemna că această ordonanță să nu-și mai găsească aplicabilitatea după această dată, deși nu a fost abrogată până în prezent.
Mai mult, demersurile reclamantului pentru vânzarea locuinței ce face obiectul prezentului litigiu au început cu mult înainte de data de 31 decembrie 2006, iar faptul că până la această dată nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nu este imputabil reclamantului, câtă vreme societatea intimată a finalizat raportul de evaluare la 30.11.2006 și a comunicat reclamantului intenția de a vinde după adoptarea Hotărârii nr. 14/12.12.2006 a Consiliului de Administrație.
Pe cale de consecință, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul G, curtea constată că acesta este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art. 4 alin.1 din OUG 130/2004 prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.
Atâta timp cât această ordonanță nu prevede o metodologie specială de calcul a prețului, sintagma " potrivit legii" semnifică faptul că se aplică dreptul comun în materia vânzării locuințelor către chiriași, reprezentat de Decretul-lege 61/1990.
Solicitarea intimatei-pârâte de a fi calculat prețul la valoarea de piață nu poate fi primită, în cauză fiind operante măsurile de protecție socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor-cumpărători.
În speță, prin raportul de expertiză efectuat de expert, imobilul în litigiu a fost evaluat în două variante, respectiv în baza Decretului-lege 61/1990 la suma de 26.012 RON și în funcție de valoarea de piață la suma de 11.964. RON.
Valoarea de piață a imobilului fost stabilită prin scăderea îmbunătățirilor aduse de chiriași și dezavantajului de contract.
Așa cum s- arătat mai sus, stabilirea prețului de vânzare a locuințelor către chiriași se face potrivit Decretului-lege 61/1990, care, în speță este de 20.012 RON, astfel încât este nelegală decizia instanței de apel dea scădea valoarea îmbunătățirilor și a dezavantajului de contract din această sumă, întrucât ele au fost calculate și avute în vedere doar la stabilirea valorii de piață a imobilului.
Prin urmare, având în vedere că prețul calculat conform Decretului-lege 61/1990 nu fost stabilit în funcție de îmbunătățirile aduse imobilului de chiriași și dezavantajului de contract, în mod corect instanța de fond a stabilit prețul de vânzare în sumă de 20.012 RON, astfel încât urmează a fi păstrată această sentință.
În concluzie, constatând că în cauză sunt incidente disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, decizia fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv Decretului-lege 61/1990 și a OUG 130/2004, Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul G, să modifice în tot decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că va respinge apelul.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga pârâta-recurentă la 3.356 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște, cu sediul în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.185 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,-, Județul D, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamantul reclamantul, domiciliat în M,-, jud.D împotriva deciziei civile nr.185 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște, cu sediul în P,-, jud.
Modifică în tot decizia civilă nr. 185/6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că respinge apelul.
Menține hotărârea primei instanțe.
Obligă recurenta-pârâtă SC Serv SA- Muntenia Nord- Târgoviște LA 3356 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
C - - - - -
Fiind eliberată din funcție prin pensioare, prezenta
se semnează de Președintele instanței.
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
red. VS
tehnored. CM
4 ex./11 ian. 2010
f- Judecătoria Târgoviște
-
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
