Obligație de a face. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1050
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe
intimat - INTERNAȚIONAL SRL
și pe recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, recurent MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, având ca obiect
obligație de a face
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent PARAT - CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
- recurent PARAT - MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR
- intimat RECLAMANT - - INTERNAȚIONAL SRL
- consilier juridic
- expert
- avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 12 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08 2009 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1050
Ședința publică din 12 2009
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ȘI MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 339/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - INTERNAȚIONAL SRL T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru reclamanta intimată - INTERNAȚIONAL SRL T și consilier juridic pentru pârâții recurenți Consiliul Local al Municipiului și Municipiul T prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru pârâții recurenți Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea cu trimitere spre rejudecare, scoaterea pârâților recurenți din cauză deoarece nu au calitate procesuală, Ministerul Finanțelor Publice B ar trebui introdus în cauză. Respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală
Avocat pentru reclamanta intimată - INTERNAȚIONAL SRL T, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă - parte în prezenta cauză este Consiliul Local al Municipiului T nu Ministerul Finanțelor Publice Acțiunea este total admisibilă, terenul aparține Statului Român.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 680 din 15 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1427/C/2005, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență și a declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta " Internațional" SRL
În considerente, s-a reținut că prezenta acțiune civilă are un obiect neevaluabil în bani și anume: obligarea pârâtului la vânzarea către reclamantă, prin negociere directă a terenului în suprafață de 4 ha și 3.480 mp, înscris în CF 72740 T, nr. top. 3565/1/3/2. Faptul că valoarea imobilului depășește 1 miliard lei nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, atâta timp cât reclamanta solicită obligarea pârâtului să facă ceva (să încheie un contract de vânzare-cumpărare), necerând să transfere însuși dreptului de proprietate asupra imobilului.
Astfel, având în vedere faptul că acțiunea are un obiect neevaluabil în bani, că potrivit disp. art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) cod procedură civilă, judecătoriei îi revine competența de soluționarea a cauzei civile cu un obiect neevaluabil în bani, în baza disp. art. 158 și următoarele cod procedură civilă, sens pentru care tribunalul a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Prin Sentința Civilă nr. 5613 din 26 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6294/2005, Judecătoria Timișoaraa admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta " Internațional" SRL T, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului T, în favoarea Tribunalului Timiș -Secția Comercială; s-a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș - Secția Comercială, motiv pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Timișoara, în vederea rezolvării conflictului negativ de competență.
În considerente, s-a reținut că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile OUG nr. 88/1997, OG nr. 32/1998, Legea nr. 137/2002, HG nr. 577/2002, OUG nr. 7/2001 și Legea nr. 276/2001, pretinzând că pârâtul are obligația a-i vinde imobilul în discuție în temeiul acestor dispoziții legale.
OUG nr. 88/1997 privește privatizarea societăților comerciale, iar OUG nr. 32/1998 privește privatizarea societăților comerciale din turism, dispozițiile acestei din urmă ordonanțe de urgență completându-se cu dispozițiile celei dintâi. De asemenea, Legea nr. 276/2001 pentru aprobarea OUG nr. 7/2001 privește unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizarea a societăților comerciale din turism, OUG nr. 7/2001 cuprinzând lista societăților comerciale din turism la care statul deține pachetul majoritar al acțiunii, printre care se numără și " " din
Art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, prevede că "cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de lege și de OUG nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere".
Conform art. 285 alin. 3 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, "competența de soluționare a cererilor prevăzute la art. 40 alin. 1 din lege aparține exclusiv secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere".
Față de cele ce preced, instanța de fond a constatat că soluționarea prezentului litigiu prin care se urmărește valorificarea unui drept conferit de OUG nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, este de competența secției comerciale a tribunalului.
Curtea de Apel Timișoara, prin sent. civ. nr. 17/CC/28.09.2005 pronunțată în dosar nr. 7553/COM/2005, a stabilit în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a prezentei cauze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 17.11.2005.
Reclamanta " International" SRL Tac hemat în judecată pârâții Primăria T și Prefectura Județului T - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea Titlului de proprietate nr. l din data de 31.10.2002 emis de pârâta 2 în favoarea pârâtei 1, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 50 ha si 7000 mp teren cu vegetație forestieră și să oblige pe pârâta 2 la eliberarea unui alt titlu de proprietate în care să nu fie inclusă suprafața de 4 ha și 3480 mp. din tarlaua 213, parcela /1 Up VIII și UA 55B, înscrisă în - T nedefinitivă, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul cu nr. top. 3565- pășune împădurită de 10 ha și 116 mp a fost trecut din nr. l în CF. nr. 13, nr. 184 la data de 16.02.1949, în proprietatea Statului Român prin Ministerul Apărării Naționale.
La data de 10.04.1963, imobilul descris mai sus s-a dezlipit și din 13 și s-a înscris în -nou nr. 16630 T, nr.top. 3565, ca proprietate a Statului Român, în administrarea operativă a fostului S Popular
Apoi nr. top. 3565 s-a dezmembrat în 3565/1 și 3565/2, iar nr. 3565/1 se dezmembrat în nr. top. 3565/1/1 teren de 9.818 mp.; nr. top. 3565/1/2 teren de 4647 mp și top. 3565/1/3 teren de 7 ha și 8151 mp.
Acest din urmă top s-a dezmembrat astfel: top. 3565/1/31 pășune împădurită de 31.053 mp. nr. top. 3565/1/3 2 - construcții teren de 43.480 mp și nr. top. 3565/1/3/3 pășune împădurită de 3618 mp, după care nr. top. 3565/1/3/2-teren 43.480 mp cu construcții se înscrie în 72740 T ca proprietate a Statului Român în administrarea Societății Comerciale ""
La data de 6.02.2001, în baza adeverinței Primăriei T, s-au înregistrat construcții în favoarea " ", iar la data de 20.12.2002, subscrisa am devenit proprietara acestor construcții, prin cumpărare.
Deși pârâta 1 cunoștea situația reală a imobilului înscris în 72740 T, respectiv dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, în administrarea operativă a "" T, a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000 pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, folosindu-se de cartea funciară nr. 1 T, fără a prezenta însă situația reală, așa cum s-a arătat mai sus și fără a depune și cărțile funciare în care s-a înscris acest teren, ca proprietate a Statului Român și nu a Primăriei
Titlul de proprietate este nul deoarece a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Pe de o parte, Primăria T nu era proprietara suprafeței de 4 ha și 3480 mp teren, ori, în conf. cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 18/1991 si art. 29 din Legea nr. 1/2000, putea redobândi proprietatea în limitele probate cu acte, care atestă suprafețele solicitate, în "condițiile art. 9 alin.3 din Legea Fondului Funciar republicata".
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 2 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente a terenurilor pe care se află construcții, cum este cazul în speță.
S-a arătat că, așa cum se desprinde din cele două legi arătate mai sus, terenul în speță nu este teren cu destinație forestieră, este teren cu construcții pentru turistic-camping, astfel că nu putea fi dobândit în condițiile mai sus arătate, cu atât mai mult cu cât, conform dispozițiilor legale în materie, reclamanta este îndreptățită să cumpere terenul, ca proprietară a activelor care se află pe acest teren.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 2, 3, 45 alin 2 și 47 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991, art. 6, 24 alin. 2 și art. 29 alin. 4 din Legea nr. 2/2000.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 1 din data de 31.10.2002 emis de pârâta Prefectura jud. T - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 50 ha și 7000 mp teren cu vegetație forestieră și să oblige pârâta nr. 2 la eliberarea unui alt titlu de proprietate în care să nu fie inclusă suprafața de 38.380 mp teren din tarlaua 213, parcela Pd 1/1 Up VIII și UA 553, înscrisă în F - T nedefinitivă și F nr. 72740 T nr. top 3565/1/3/2/2 și, totodată, instanța să dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul (Primăria mun. T), din cele două cărți funciare mai sus menționate, în ce privește suprafața de 38 380 mp teren și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală, cu motivarea că reclamanta a devenit proprietara construcțiilor pentru turistic în baza contractului de vânzare-cumpărare de la -. " " SA în anul 2002, fiind intabulate în CF nr. 72740 T, și a solicitat cumpărarea terenului aferent popasului turistic, prin negociere directă.
În primul rând, pârâta consideră că acțiunea este inadmisibilă, deoarece raportat la dispozițiile Legii 213/1998, terenul aferent popasului turistic face parte din domeniul public de interes local, situație în care acest teren nu poate fi înstrăinat, fiind inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, iar, în al doilea rând, -. " SA nu a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului, conform HG nr. 834/1991, acesta rămânând în proprietatea Statului Român până în anul 2003, când a trecut în proprietatea Primăriei Municipiului T urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, a Legii nr. l69/1997, a Legii 1/2001, așa cum rezultă din extrasul CF nr. - T, nedefinitiv, din Ordinul Prefectului nr. 632/15.08.2001 și din Titlul de Proprietate nr. l din data de 31.10.2002.
În conformitate cu CF nr. l38525 T, nedefinitiv, respectiv a documentației avizate de OJCGC T (actual OCPI T), cu nr. 5028/2003, suprafața de 43.480. de sub nr. topo vechi 3565/1/3/2 este cuprinsă în suprafața de 76.000.p de sub nr. cadastral /1, respectiv în suprafața de aprox. 5.500.p de sub nr. cadastral. Pentru numărul cadastral, nu s-a deschis CF nedefinitiv nr. nou T, dar se află în evidența Direcției Silvice T, ca teren aferent Turistic, cu o suprafață de aproximativ 5.500. deci mai mică decât cea reală ocupată de Turistic, adică cea cuprinsă în CF nr. 72740 T, sub nr. top vechi 3565/1/3/2 în suprafața de 43.480.
Concluzionând, terenul înscris în CF nr.72740 T, a cărei cumpărare este solicitată de reclamantă, este exact terenul dobândit de Municipiul T, cu titlu de reconstituire, prin Ordinul Prefectului și înscris în CF nedefinitiv nr. -.
Reclamanta a formulat o completare de acțiune, prin care a chemat în judecată și Municipiul T, prin Primar, solicitând constatarea nulității absolute a dezmembrării imobilului înscris în CF nr. 72740 T, nr. top. 3565/1/3/2, în parcelele cu nr. top. 3565/1/3/2/1- teren și construcții pentru turistic (camping) în suprafață de 5100.- restaurant, terasă și 8 căsuțe în- și nr. top. 3565/1/3/2/2 - teren cu vegetație forestieră de 38.380. și construcții pentru turistic (camping) cabină poartă și 32 căsuțe în-.
De asemenea, prin completarea de acțiune formulată, reclamanta a mai solicitat radierea dezmembrării din CF nr. 72740 T și revenirea la situația anterioară, respectiv teren în suprafață de 4 ha și 3480. și construcții pentru turistic (camping), compuse din restaurant P, terasă, cabină poartă și 40 căsuțe
Prin sentința civilă nr. 14294/13.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta - International SRL, împotriva pârâților Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar,a obligat pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local T, să vândă reclamantei suprafața de 43.480 mp teren înscris în CF nr. 72740 T, nr.top 3565/1/3/2 prin negociere directă sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii, a constatat nulitatea actului de dezmembrare înregistrat la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T sub nr. 4583/2005 și a dispus restabilirea situației anterioare în Cf nr. 72740 T în sensul înscrierii nr.top 3565/1/3/2 în suprafață de 43.480 mp în proprietatea Statului Român și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4322/19.12.2002 autentificat la BNP Românu încheiat cu - SA, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 72740 T, nr. top 3565/1/3/2, constând în construcții pentru turistic compus din restaurant parter, terasă, cabină poartă și 40 de căsuțe parter, terenul aferent fiind în proprietatea Statului Român și în administrarea operativă a vânzătoarei.
Prin același contract, a fost cesionat în favoarea societății cumpărătoare dreptul de administrare operativă asupra terenului aferent construcțiilor în suprafață de 43.480 mp, respectiv dreptul de folosință.
Prin cererea formulată la data de 20.01.2003, reclamanta a solicitat Consiliului Local T aplicarea prevederilor art. 111 din HG nr. 577/2002, manifestându-și intenția de a cumpăra terenul aferent prin negociere directă.
Potrivit titlului de proprietate nr. 1/31.10.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T, s-a atribuit în proprietate Primăriei Municipiului T suprafața totală de 50 ha și 7.000 mp situată pe teritoriul mun.
Prin cererea înregistrată la data de 4583/06.07.2005 la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, parcela cu nr. top 3565/1/3/2 a fost dezmembrată în două parcele de 5.100 mp teren și construcții pentru turistic compuse din restaurant, terasă, 8 căsuțe și respectiv 38.380 mp teren și construcții pentru turistic compus din cabina poarta și 32 căsuțe.
Prin decizia civilă nr. 31/15.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, instanța a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4362/2006 din dosarul nr. 7534/2005 și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1/31.10.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T în limita parcelei de 38.380 mp identificată cu nr. cadastral 3565/1/3/2/2 în Cf nr. 72740 T și Cf nedefinitivă - De asemenea, a dispus radierea dreptului de proprietate al Municipiului T din cele două cărți funciare și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Din considerentele deciziei nr. 3223/2007 pronunțate în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios Administrativ și Fiscal, se reține că, prin sentința civilă nr. 41/2007 a Curții de Apel Timișoaraa fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect anularea HG 1016/2005 pentru modificarea și completarea HG 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului A fost astfel anulată poziția 3259 din Anexa 2 hotărârii referitoare la imobilul din Cf nr. 72740 T nr. top 3565/1/3/2, reprezentând teren în suprafață de 43.480 mp.
Instanța de fond a reținut că trecerea în domeniul public al municipiului a terenului în litigiu în anul 2005, nu se întemeiază pe un titlu de dobândire anterior celui din 1992.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, cele două parcele cu nr. top 3565/1/3/2/1 și 3565/1/3/2/2 nu sunt delimitate, ele fiind împrejmuite împreună, conform modului de folosire.
Reclamanta are amenajate construcțiile pe cele două parcele împrejmuite pe toate laturile cu gard din prefabricate de beton și fier forjat, iar terenul aferent construcțiilor este de 43.480 mp.
Deși în cadrul răspunsului la obiecțiuni, expertul a efectuat o variantă de dezmembrare a nr. top 3565/1/3/2/2 la solicitarea pârâților pentru a delimita terenul cu vegetație forestieră de terenul cu construcții, instanța de fond nu putea accepta această soluție, câtă vreme pe terenul solicitat de pârâți se afla branșamentul cu conducta de gaze ce alimentează campingul, contorul de apa, precum și baza sportivă a campingului. Așadar, suprafața de 10.238 mp de teren cu vegetație forestieră reprezintă, de asemenea, teren aferent construcțiilor, fiind destinat utilizării în condiții normale a acestora.
Potrivit art. 111 din HG 577 din 13 iunie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării "Terenul aferent activelor și a cărui situație juridică se clarifică după data vânzării activului, va fi vândut cumpărătorului activului prin negociere directă, cu excepția terenurilor care sunt proprietate publică a statului sau a unei unități administrativ-teritoriale".
Față de cele prezentate anterior, prima instanță a apreciat că dispozițiile citate sunt aplicabile în speța de față, situația juridică a terenului fiind clarificată atât prin decizia civilă nr. 31/2008 a Tribunalului Timiș, prin care s-a reținut că dreptul de proprietate al Municipiului Taf ost constituit cu nesocotirea dispozițiilor legale, dar și prin decizia nr. 3223/2006 a ICCJ potrivit căreia terenul nu poate face parte din domeniul public al statului.
In consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local T, să vândă suprafața de 43.480 mp teren înscris în Cf nr. 72740 T, nr. top 3565/1/3/2, prin negociere directă sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii.
In ceea ce privește constatarea nulității absolute a actului de dezmembrare a parcelei cu nr. top 3565/1/3/2, Judecătoria a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece operațiunea de dezmembrare a fost efectuată de Municipiul T în temeiul dreptului de proprietate dobândit prin titlul de proprietate nr. 1/31.10.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T, titlu ce a fost declarat nul în privința suprafeței de 38.380 mp. Prin decizia civilă nr. 31/2008 a Tribunalului Timișs -a dispus, de asemenea, radierea dreptului de proprietate al mun. T și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului.
Ținând seama de principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), prima instanță a constatat nulitatea actului de dezmembrare și a dispus restabilirea situației anterioare în Cf nr. 72740 T în sensul înscrierii nr.top 3565/1/3/2 în suprafață de 43.480 mp în proprietatea Statului Român.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca netemeinică și nelegală, cerere înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 30.01.2009.
În motivare, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fără a ține cont de situația reală, și interpretând greșit probatoriul administrat în cauză.
Acțiunea reclamantei, așa cum este formulată și precizată, este apreciată a fi inadmisibilă, deoarece terenul în litigiu a trecut din domeniul public al Municipiului T, în domeniul său privat, obiectul contractului de închiriere încheiat cu reclamanta constituindu-l doar construcțiile. Conform HG nr. 834/1991, terenul a rămas în proprietatea Statului Român până în anul 2003 când a trecut în proprietatea Primăriei Municipiului T, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2001, așa cum rezultă din CF nr. - T nedefinitiv, din Ordinul Prefectului nr. 632/15.08.2001 și din Titlul de Proprietate nr. 1 din data de 21.10.2002.
Apelanta a arătat că a contestat concluziile expertului cuprinse în raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză, formulând obiecțiuni pentru termenul de judecată din 02.10.2008. Au arătat că nu pot formula un punct de vedere obiectiv față de raportul de expertiză, deoarece acesta este vădit neechidistant față de părțile în litigiu, tendențios față de apelanți și extrem de favorabil reclamantei.
Raportul de expertiză nu conține un plan de situație corect întocmit, care să conțină toate construcțiile, aleile de acces la acestea, respectiv parcare aferentă, toate existente pe teren la data întocmirii raportului de expertiză.
De asemenea, nu cuprinde un plan parcelar cu propunerea de dezlipire a terenului ce este ocupat de vegetație forestiera, nu de construcții. Se consideră că doar suprafața de teren rămasă în urma acestei dezlipiri ar putea fi considerată că ar aparține construcțiilor, și nu toată suprafața din CF nr. 72740
Atâta timp cât raportul de expertiză nu conține cele două planuri, expertul nu poate afirma și susține, din punct de vedere tehnic, care este suprafața terenului aferent construcțiilor.
În răspunsul la obiecțiunile formulate, la care au anexat o propunere de delimitare a celor două categorii de terenuri, printr-un supliment la expertiză, s-a propus o variantă de dezlipire, cu care ei nu sunt de acord. Suprafața reală de teren aferent construcțiilor este de cel mult 5.100 mp, și nu de 10.238 mp, cât a indicat expertul. Acesta nu a ținut cont la întocmirea răspunsului de numărul și tipul construcțiilor existente pe teren, respectiv de căile de acces la acestea.
Contrar acestor aspecte, instanța de judecată a reținut concluziile inițiale ale raportului de expertiză, în sensul că terenul aferent construcțiilor este de 43.480 mp, pe acestea aflându-se branșamentul cu conducta de gaze ce alimentează campingul, contorul de apă, precum și baza sportivă a campingului. Suprafața de 10.238 mp cu vegetație forestieră a fost eronat apreciată de instanță, ca fiind teren aferent construcțiilor, destinat utilizării în condiții normale, deși acesta este teren de sport.
Se mai solicită respingerea petitului privind plata unor daune cominatorii, cu motivarea că această cerere nu are un temei legal, fiind inadmisibilă, potrivit art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă, care au înlocuit daunele cominatorii cu amenzi judiciare în favoarea Statului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Intimata,- Internațional SRL Tas olicitat, prin întâmpinarea formulată, și recalificată "concluzii scrise", respingerea apelului declarat de Municipiul T, prin Primar, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală în ceea ce privește capătul din acțiune privind obligarea la vânzarea terenului și plata de daune cominatorii, iar hotărârea primei instanțe a fost criticată doar sub aceste aspecte. Acest pârât a fost chemat în judecată doar pentru petitele din completarea de acțiune privind dezmembrarea și rectificarea CF, aspecte cu privire la care sentința nu a fost criticată.
Se solicită respingerea, ca nefondată, a apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului T, ca reprezentant al Statului Român, reluându-se argumentele invocate în fața primei instanțe cu privire la starea de fapt și dispozițiile legale incidente în cauză, considerente ce au fost expuse, astfel că nu vor mai fi reluate.
Se mai arată că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, nr. 169/1997 și 1/2000 în favoarea Municipiului Taf ost desființat prin Decizia civilă nr. 31/15.01.2008 a Tribunalului Timiș, care a constatat nulitatea sa absolută, dispunându-se radierea din CF a pârâtului Municipiul T și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Este eronată susținerea apelanților privind inadmisibilitatea acțiunii de față, pe motiv că terenul aparține domeniului privat al Municipiului T și aceasta deoarece prin Decizia civilă nr. 41/21.02.2007 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă, s-a anulat HG nr. 977/2002 în ceea ce privește acest teren, care aparține domeniului privat al Statului Român, nu celui public, și nu este proprietatea Municipiului
Prin hotărârile judecătorești pronunțate în cele două dosare, a fost clarificată situația juridică a terenului din litigiu, astfel că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește critica adusă de apelanți raportului de expertiză și cu privire la terenul aferent construcțiilor, se arată că acestea sunt nefondate, terenul aferent activelor fiind în suprafață totală de 4 ha și 348 mp, având în vedere construcțiile existente și activitatea desfășurată, teren ce a fost complet separat printr-un gard despărțitor.
Varianta de dezmembrare propusă de expert la solicitarea pârâților nu poate fi acceptată, câtă vreme pe terenul solicitat de pârâți se află branșamentul cu conducta de gaze ce alimentează campingul, contorul de apă, precum și baza sportivă a campingului.
Cu privire la daunele cominatorii, se invocă Decizia nr. XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, prin care s-a clarificat acest aspect.
În drept, s-au invocat prevederile art. 289 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 339/A din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 14294/13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - INTERNATIONAL SRL
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Municipiului T, prin Primar, în declanșarea prezentului apel, tribunalul va proceda la analizarea acesteia cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Analizând conținutul cererii de chemare în judecată, cu precizările ulterioare, precum și cererea de apel d e față, tribunalul constată că excepția invocată de reclamantă nu este întemeiată.
Reclamanta - Internațional SRL a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului T, prin Primar. Este adevărat că Municipiul T, prin Primar, a fost introdus prin completarea de acțiune având ca obiect operațiunile de dezmembrare a imobilului din CF nr. 72740 T ( fila 38 și următoarele dosar de fond), însă prezenta cale de atac a fost formulată de către ambii pârâți, ce au o poziție procesuală identică, respectiv atât de Consiliul Local al Municipiului T, care reprezintă Statul Român în proces, cât și de Municipiul T, iar prin cererea de apel se tinde la respingerea în întregime a acțiunii civile, nu doar a petitului principal.
Ca atare, distincția făcută de reclamantă cu privire la petitele acțiunii completate, respectiv calitatea procesuală a celor doi pârâți în ceea ce privește capetele de cerere formulate, nu poate conduce la finalitatea juridică urmărită de reclamantă, în sensul respingerii apelului, ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală pasivă. Nu se poate obține nici un beneficiu concret pe plan procesual pentru reclamantă din analizarea calității procesuale raportat la fiecare petit al acțiunii, atâta timp cât pârâții au cerut respingerea acțiunii în întregime, fiind învestită instanța de apel cu privire la soluția pronunțată de Judecătorie în ansamblul ei.
Având în vedere și prev. Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, tribunalul va respinge această excepție, ca neîntemeiată și, procedând la examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, precum și în limitele trasate de art. 295 Cod procedură civilă, față de prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, art. 111 din HG nr. 577/2002, față de probatoriul administrat în cauză, tribunalul constată că prezentul apel nu este întemeiat, Judecătoria Timișoara pronunțând o hotărâre temeinică și legală, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul său și pe care instanța de apel și le însușește în întregime.
Astfel, starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță ca urmare a unei corecte interpretări coroborate a probatoriului administrat în cauză, iar, raportat la starea de fapt astfel stabilă, s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod just s-a concluzionat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul privat al Municipiului T, față de considerentele Deciziei civile nr. 31/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1/31.10.2008 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T, în ceea ce privește parcela de 38.380 mp cu nr. cadastral 3565/1/3/2/2 înscrisă în CF nr. 72740 T și CF nedefinitivă - T, fiind restabilit dreptul de proprietate al Statului Român.
Se mai impune a menționa și Decizia civilă nr. 3223/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, care reține, cu putere de lucru judecat că terenul aferent construcțiilor identificat prin expertiză, este terenul necesar realizării obiectului de activitate al reclamantului, care are vocație la constituirea unui drept de proprietate asupra acestuia. Se mai reține că trecerea terenului în litigiu în domeniul public nu se întemeiază pe un titlu valabil, fiind anulată poziția 3259 din anexa 2 HG nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea HG nr. 977/2002, privind atestarea domeniului public al Județului T, cu privire la terenul în discuție ( fila 48 dosar de fond).
Considerentele acestor hotărâri judecătorești au intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce înseamnă că ele se bucură de prezumția absolută și irefragrabilă că exprimă adevărul, astfel că nu pot fi contrazise de o altă instanță de judecată fără a se aduce atingere prezumției arătate, lucru ce nu poate fi permis.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, prima instanță a făcut o corectă aprecierea a lui atunci când a stabilit care este terenul aferent construcțiilor proprietatea reclamantei, teren necesar pentru justa exploatare a campingului potrivit destinației sale și prevederilor legale în materie privind cerințele minimale pe care un astfel de stabiliment trebuie să le îndeplinească.
Nu pot fi reținute ca neîntemeiate, afirmațiile apelanților privind poziția părtinitoare a expertului și criticile cu privire la conținutul lucrării și aceasta cu atât mai mult cu cât pârâții nu au solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, în condițiile art. 212 Cod procedură civilă.
Cele două numere topografice identificate de expert nu sunt delimitate faptic unul de celalalt, fiind împrejmuite cu un gard. Pe terenul apreciat de apelanți ca fiind vegetație forestieră și nefăcând parte din terenul aferent construcțiilor, se află terenul de sport al campingului, precum și branșamentele la rețeaua de utilități a orașului ( gaz, apă), astfel că și această suprafață constituie teren aferent construcțiilor, astfel cum această noțiune este reglementată de prevederile HG nr. 577/2002, fiind destinată utilizării în condiții normale a campingului, potrivit destinației sale.
De altfel, acest aspect este reținut și în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție precitate, ce se bucură de putere de lucru judecat așa cum am, arătat mai sus.
În ceea ce privește petitul privind daunele cominatorii, și acesta a fost corect soluționat de prima instanță, față de considerentele Deciziei nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin această hotărâre, s-a statuat în sensul că o cerere privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, potrivit art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă, astfel că și sub acest aspect, apelul de față se vădește a fi neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 339/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la primă instanță.
S-a mai formulat și un subsidiar în sensul modificării ambelor hotărâri și respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenții nu au calitate procesuală deoarece statul este reprezentat de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B; s- mai arătat că terenul face obiectul domeniului privat al Municipiului T și nu poate fi înstrăinat reclamantei; că raportul de expertiză nu conține un plan parcelar corect; s-au făcut aprecieri greșite cu privire la termenul de teren aferent construcției - camping, și cu privire la plata unor daune cominatorii.
În drept, au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
La filele 14 - 20 - INTERNAȚIONAL SRL Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece soluția Tribunalului Timiș este legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
În mod corect primele instanțe au reținut că excepția lipsei calității procesuale Municipiului T prin Primar și a Consiliul Local al Municipiului nu este incidentă în cauză deoarece reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, prin Primar și apoi, prin completare de acțiune Municipiul T prin Primar, imobilul ce face obiectul litigiului, aflându-se în patrimoniul acestor pârâți.
În această ordine de idei Statul Român nu poate fi reprezentat, în prezenta speță, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, litigiul având ca obiect un drept real de proprietate asupra unor imobile aflate în proprietatea privată a entității administrative locale, respectiv Consiliul Local - Municipiul T, reprezentați prin Primar.
Domeniul privat al entității administrative locale, în condițiile legii, este supus reglementărilor de drept comun privind constituirea sau reconstituirea proprietății.
Din acest punct de vedere criticile recurenților sunt nefondate.
Referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză, și la modalitatea în care au fost stabilite parcelele de teren aferent, tribunalul a reținut în mod corect că expertul a delimitat terenul aferent construcțiilor proprietatea reclamantei, teren necesar pentru justa exploatare a campingului potrivit destinației sale și prevederilor legale în materie, privind cerințele minimale pe care un astfel de stabiliment trebuie să le îndeplinească.
Criticile recurenților privind eventuala poziție părtinitoare a expertului nu sunt fundamentate și nu pot fi primite mai ales în condițiile în care pârâții nu au solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, în condițiile art. 212 Cod procedură civilă.
Cele două numere topografice identificate de expert nu sunt delimitate faptic unul de celălalt, fiind împrejmuite cu un gard, iar pe terenul cu vegetație forestieră, după cum susțin recurenții, se află de fapt terenul de sport al campingului, precum și branșamentele la rețeaua de utilități a orașului (gaz, apă), astfel că și această suprafață constituie teren aferent construcțiilor, astfel cum această noțiune este reglementată de HG nr. 577/2002.
De altfel, aceste aspecte privind terenul aferent au fost reținute, cu putere de lucru judecat, și prin decizia civilă nr. 3223/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, Secția contencios administrativ și fiscal,
Referitor la petitul privind daunele cominatorii, acest petit a fost soluționat în mod corect de instanța de apel d eoarece o astfel de cerere este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile potrivit art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, instanța de recurs va reține că în speță nu sunt incidente nici unele de motivele de recurs prev. la art. 304 Cod procedură civilă, inclusiv cele arătate de către recurenți, respectiv art. 304 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă, instanța de apel prin hotărârea pronunțată nedepășind atribuțiile puterii judecătorești, și neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În sensul celor arătate mai sus Curtea va proceda la respingerea recursului declarat de către pârâți împotriva deciziei civile nr. 339/A din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ȘI MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 339/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -/02.12.2009
Tehnored /03.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
