Obligație de a face. Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(594/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1101
Ședința publică de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriel
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1421 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B - PRIN PRIMAR.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.395.097/09.06.2009, emisă de Baroul București - și Asociații, pe care o depune la dosar și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, lipsind intimatele-pârâte - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B - PRIN PRIMAR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar înscrisuri conforme cu originalul, comunicând câte un exemplar de pe acestea și reprezentantului intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri la cererea avocatului recurentei-reclamante, probă administrată astăzi în ședință publică, în conformitate cu dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul recurentei-reclamante și reprezentantul intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor pronunțate anterior, admiterea acțiunii, în sensul obligării intimaților-pârâți la încheierea contractului de închiriere pe numele reclamantei și continuarea locațiunii, urmare a decesului titularei de contract, pentru spațiul situat în B,-, -2B,.3,.14, sectorul 5, conform dispozițiilor art.26 din Legea nr.114/1996 republicată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată anterior ca fiind legală și temeinică, având în vedere dispozițiile legii locuințelor, respectiv art.27 și art.40 din Legea nr.114/1996.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 07.06.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și Administrația Fondului Imobiliar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la încheierea contractului de închiriere pe numele reclamantei, urmare decesului titularei de contract și continuarea locațiunii conform art.27 din Legea nr.114/1996 republicată și OG nr.8/2004 și în caz de refuz, pârâtele să fie obligate la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 RON/fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat ca din luna noiembrie 2001 a fost numită curator al mătușii sale, moment în care s-a mutat și locuit efectiv cu aceasta în spațiul situat în B,-, -2 B,.3,. 14, sector 5. Reclamanta a menționat că locuind împreună cu sa a ajutat-o în timpul vieții și apoi cu ajutorul familiei a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântare, moartea intervenind în noiembrie 2002. Totodată reclamanta a arătat ca a achitat chiria și obligațiile legale pentru garsoniera. Reclamanta a mai arătat că după decesul mătușii sale, a solicitat Primăriei Sectorului 5 și ulterior Administrației Fondului Imobiliar să i se atribuie locuința pentru că locuise în aceasta, avea venituri mici și nu avea alta locuința.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 Cod procedură civilă, art.27 din Legea nr.114/1996 republicată și OG nr.8/2004, art.1075 Cod civil.
La data de 12.06.2007 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a primului capăt de cerere al acțiunii în sensul că solicită ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună: obligarea pârâtelor la încheierea contractului de închiriere pe numele reclamantei și continuarea locațiunii urmare decesului titularei de contract, pentru spațiul situat în B,-, -2B,.3,.14, sector 5, conform dispozițiilor art.27 din Legea nr.114/1996 republicată, iar în caz de refuz să fie obligate pârâtele la plata de daune cominatorii de 50 RON/fiecare zi de întârziere pana la executarea obligației.
La data de 29.08.2007, prin Serviciul Registratură, pârâta Administrația Fondului Imobiliar a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 13.09.2007 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare a acțiunii prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și Primăria Sectorului 5, cu motivarea că repartițiile pentru spațiile din fondul locativ de stat sunt emise de Primăriile de sector.
La data de 25.10.2007 pârâta Primăria Sectorului 5 a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că imobilul în litigiu nu face parte din ansamblul locuințelor ce pot fi repartizare de primărie, spațiul aflându-se la dispoziția Administrației Fondului Imobiliar. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.8620/20.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului Imobiliar, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de către parații Administrația Fondului Imobiliar, Primăria sectorului 5 și Municipiul B prin Primarul General, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și cea obligată în cadrul raportului juridic dedus judecații, față de care poate fi opus dreptul solicitat pe calea acțiunii în justiție.
Astfel, pârâta Administrația Fondului Imobiliar este cea care încheie contractele de închiriere, având ca obiect de activitatea administrarea de imobile aflate în proprietatea pârâtului Municipiul De altfel, contractul de închiriere cu numita este încheiat de pârâta, în calitate de administrator al imobilului aparținând pârâtului Municipiul B, astfel încât, în această postură justifică faptul că are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, pârâtul Municipiul B, ca proprietar al imobilului, are calitate procesuală pasivă în cauză, putând administra, dispune sau conserva dreptul său de proprietate asupra bunului în litigiu, în timp ce pârâta Primăria sectorului 5 justifică această calitate prin aceea ca emite repartițiile pentru închirierea imobilelor aflate în circumscripția sectorului 5.
Cu privire la fondul cauzei prima instanță a reținut că la data de 21.09.2000 între Primăria Municipiului B - și numita a fost încheiat contractul de închiriere nr.1847 având ca obiect închirierea imobilului situat în B,-, -2B,.3,.14, sector 5, termenul fiind stabilit până la data de 21.06.2005.
În fișa locativă a imobilului a fost înscrisă la data de 22.01.2002 reclamanta, cu mențiunea "fără drepturi locative", urmare a aprobării nr.20743/05.11.2001.
La data de 02.11.2002 numita a decedat în localitatea, jud.
Din analiza dispozițiilor art.32 alin.3 din HG nr.1275/2000, reiese că reclamanta poate solicita beneficiul contractului de închiriere în cazul decesului titularului de contract (cum este cazul în speța, dovedit cu certificatul de deces seria - nr.-).
De asemenea, în condițiile art.27 din Legea nr. 114/1996, "in cazul (. ) decesului acestuia, (. ) închirierea continuă, după caz: c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
În speță însă, reclamanta nu a locuit cu titulara de contract cel puțin un an, mutația sa fiind înscrisă în fișa Iocativă la data de 22.01.2002, iar aprobarea a fost eliberată la data de 05.11.2001, în timp ce numita a decedat la data de 02.11.2002.
Nu mai puțin, locuința face parte din categoria locuințelor sociale, astfel cum a menționat pârâta Administrația Fondului Imobiliar în adresa din 22.10.2007 (fila 53). Astfel, potrivit disp.art.2 lit.c din Legea nr.114/1996, locuința socială constituie o "locuință care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței".
Regimul juridic al acestor locuințe este diferit de cel prevăzut de dreptul comun, derivând din caracteristicile specifice care decurg din natura bunului.
Așadar și contractului de închiriere având ca obiect o locuința socială i se aplică reguli distincte, la încheierea sa urmând a fi verificate condițiile art.38 și următoarele din Legea nr.114/1996.
Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de lege pentru închirierea unei locuințe sociale, limitându-se a invoca doar dispozițiile care îi permit continuarea contractului de închiriere în persoana sa, dacă titularul acestuia a decedat.
Astfel cum s-a arătat însa anterior, nu numai ca aceste prevederi legale constituie dreptul comun în materia închirierii de locuințe, care se aplică doar în completarea normelor speciale ce vizează închirierea locuințelor speciale, dar în plus - reclamanta nu se poate prevala nici pe fondul pretențiilor sale de dispozițiile art.27 din legea nr.114/1996, întrucât din analiza înscrisurilor depuse în cadrul probatoriului reiese că a locuit în fapt mai puțin de 1 an cu titulara contractului de închiriere în respectivul imobil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta.
În motivarea cererii sale apelanta arată că a locuit cu sa de la data încheierii contractului (2000), până în noiembrie 2002, când a survenit decesul acesteia. În acest sens, a depus la dosar fișa suprafeței locative închiriate, din care reiese fără echivoc că a exercitat acte de folosință asupra imobilului din 21.09.2000. Este adevărat că a fost menționată în cuprinsul fișei locative la 22.01.2002, ca urmare a aprobării nr.20743/05.11.2001, dar această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că nu a locuit cu titulara de contract cel puțin un an. De altfel, din cuprinsul adeverinței nr.10/16.04.2008, emisă de Asociația de locatari, reiese că a locuit în imobilul în cauză din luna mai 2001 și până în prezent, perioadă pentru care de altfel, a și achitat contravaloarea cotelor de întreținere.
Motivarea care a stat la baza soluției de respingere a cererii de chemare în judecată este legată de interpretarea dispozițiilor art.32 alin.3 din nr.HG1275/2000 și art.27 din Legea nr.114/1996. Or, în lumina acestor texte de lege, se reflectă posibilitatea atribuirii beneficiului contractului de închiriere, în cazul decesului titularului acestuia, către persoane care au avut același domiciliu cu defunctul titular al contractului, sub condiția coabitării cel puțin un an și sub rezerva înscrierii lor în contractul de închiriere.
Din analiza probatoriilor administrate în cauză, instanța fondului retine că nu ar fi locuit cel puțin un an în locuința în cauză. În mod greșit instanța de fond se raportează exclusiv la momentul menționării sale în fișa locativă la data de 22.01.2002 pe baza aprobării din 05.11.2001 și data decesului mătușii sale - 02.11.2002.
Or, instanța fără a face abstracție de îndeplinirea condițiilor de formă impuse de textele de lege arătate, în virtutea rolului activ exercitat în temeiul art.129 Cod procedură civilă ar fi trebuit să analizeze și aspectele de fond al exercitării de către apelantă a actelor de folosință.
În spectrul aspectelor de fond se găsește realitatea reflectată de situația de fapt potrivit căreia a locuit cu titulara contractului, mai mult de un an, împrejurare a fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Fără a se lămuri asupra acestor aspecte, instanța de fond a respins acțiunea, interpretândstricta sensudispozițiile de lege arătate, necercetând esența cauzei și din perspectiva spiritului legii ce eficientizează aceste exigențe legale.
Față de împrejurarea că reclamanta a locuit efectiv mai mult de un an în locuința în cauză, față de posibilitatea nevalorificată de către instanța de fond a probării acestui aspect, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și rejudecând pricina, să modifice în tot sentința civilă apelată, admițând pe fond acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 287 - 298 Cod procedură civilă.
În probațiune au fost încuviințate și administrate în fața instanței de apel, proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Prin decizia civilă nr. 1421 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, contractul de închiriere a avut ca obiect tocmai o locuință care face parte din categoria locuințelor sociale, iar regimul juridic al acestor locuințe este diferit de cel prevăzut de dreptul comun.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs, recurenta - reclamantă, arătând că:
- a exercitat acte de folosință asupra imobilului din 21.09.2000; a fost numită curator pentru, a locuit împreună cu aceasta până la deces.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Din probatoriul administrat în fața instanței de apel, respectiv declarația martorului, Curtea reține că recurenta reclamantă a făcut dovada că a locuit în apartamentul închiriat mătușii sale încă din luna octombrie 2000, așadar aceasta a avut același domiciliu cu titularul contractului de închiriere cel puțin un an.
Din analiza fișei locative a contractului de închiriere încheiat între recurentei și Primăria Municipiului B - reiese însă faptul că apelanta, deși a fost înscrisă în acest contract, aceasta nu are drepturi locative, ceea ce înseamnă că nu poate beneficia de posibilitatea conferită de dispozițiile art.27 din Legea nr.114/1996.
Textul de lege care prevede posibilitatea continuării în beneficiul altei persoane decât titularul acestuia a contractului de închiriere, respectiv art.7 în Legea nr.114/1996 conține însă norme cu caracter general, car nu sunt aplicabile contractelor de închiriere a locuințelor speciale, de protocol, intervenție, etc. unde legiuitorul a înțeles să prevadă anumite condiții speciale de închiriere a acestora.
După cum se poate observa, contractul de închiriere nr.1847 încheiat între numita și Primăria Municipiului B - a avut ca obiect tocmai o locuință care face parte din categoria locuințelor sociale.
Curtea apreciază că, în mod corect a constatat instanțele că regimul juridic al acestor locuințe este diferit de cel prevăzut de dreptul comun, legea prevăzând îndeplinirea anumitor condiții pentru a putea opera încheierea unui asemenea contract de închiriere, condiții pe care apelanta reclamantă nu le-a dovedit că le-ar îndeplini.
Ca un argument în plus față de cele reținute de către instanța de fond pe acest aspect, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 49 din legea nr.114/1996, care prevăd că beneficiarii locuințelor sociale nu au dreptul să subînchiriere și nici să transmită dreptul de locuire, ceea ce întărește convingerea instanței că dispozițiile art.27 din lege nu sunt aplicabile în cazul unui asemenea contract.
Pentru aceste considerent, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1421 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B - PRIN PRIMAR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -A -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/07.07.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 5. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriel
