Obligație de a face. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul în contradictor cu Asociația Vânătorilor și Pescarilor I, având ca obiect decizia civilă nr. 421/5.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură chitanța nr. -/24.03.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei, de asemenea, s-a depus întâmpinare, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr.421 din 5.10.2007, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Județul I și a modificat în parte decizia civilă nr.245/30.03.2007 a Tribunalului Iași.
A fost admis apelul declarat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Județul I și a fost schimbată în tot sentința civilă nr.13267 din 11.12.2007 a Judecătoriei Iași.
A fost respinsă acțiunea promovată de în contradictor cu Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că reclamantul a investit instanța de judecată cu cererea având ca obiect obligarea pârâtei să îi elibereze permisul de vânătoare motivat de faptul că aceasta îi refuză în mod nejustificat eliberarea acestui document.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză Curtea a constatat însă că, în mod greșit,atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut aplicabilitatea literei E punctul 1 art.6 al Ordinului nr.1125/25.10.2005 în ceea ce îl privește pe reclamant.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de părți în recurs reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj la vânătoare, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.713/P/2006 din 30.03.2006 aplicându-i-se sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 600 RON.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art.27 alin.4 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr.103/1996 permisul de vânătoare nu poate fi obținut de persoanele care, potrivit legii, în ultimii 3 ani, au fost sancționate pentru săvârșirea vreunei abateri prevăzute de prezenta lege.
În speță reclamantul a fost sancționat prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.713/P/2006 cu amendă administrativă, întrucât, în ziua de 7 februarie 2006, împușcat 10 rațe sălbatice fără a deține autorizația de vânătoare cerută de prevederile Ordonanței de Urgență nr.140/2005 privind măsurile ce se aplică ca urmare a suspiciunii influenței aviare.
Având în vedere abaterea reținută a fi săvârșită de către reclamant precum și sancțiunea aplicată de organul de urmărire penală, Curtea a constatat că reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile reparatorii ale Ordinului nr.1125/25.10.2005.
Deși nu s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea infracțiunii de braconaj la vânătoare fapta comisă de reclamant constituie contravenție în conformitate cu prevederile art.40 din Legea nr.103/1996, prevederi care reglementează, prin alin.2 și faptul că în toate cazurile în care se reține săvârșirea unei contravenții permisul de vânătoare se reține.
Întrucât reclamantul a fost sancționat, în ultimii 3 ani, pentru săvârșirea unei abateri prevăzute de Legea nr.103/1996, instanța a constatat că acesta nu este îndreptățit la eliberarea permisului de vânătoare, prevederile art.27 alin.4 din acest act normativ fiind exprese și neechivoce.
Prin urmare, instanța nu a putut reține în cauză aplicabilitatea art.6 lit. E punctul 1 din Ordinul nr.1125/2005, la data sesizării instanței de fond (7.08.2006) reclamantul fiind deja sancționat pentru abaterea săvârșită.
a formulat contestație în anularea acestei decizii susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze o probă foarte importantă și a comis o eroare materială, nepronunțându-se în cunoștință de cauză asupra recursului, atât timp cât la dosar nu a existat fișa sa de cazier din care să rezulte că el nu are nici o infracțiune consemnată în acesta.
Contestatorul învederează că această probă nu a putut fi invocată pe parcursul judecății, deoarece recurenta a invocat existența abaterii la momentul când s-a dat cuvântul părților la dezbateri.
Mai pretinde contestatorul că art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996 enumeră limitativ cazurile de anulare a permisului de vânătoare, iar el nu se încadrează în nici unul dintre acestea, permisul fiindu-i anulat numai ca urmare a faptului că s-a înscris în asociația de vânătoare "" și că nu a plătit cotizația, așa cum reiese din cele două hotărâri ale recurentei.
Faptul că s-a aplicat contestatorului o amendă cu caracter administrativ, conform art.18 indice 1 Cod penal, nu poate fi un motiv de admitere a recursului.
Contestatorul afirmă că permisul de vânătoare este echivalentul unui atestat sau al unei diplome pe care l-a obținut prin promovarea unui examen, acesta neputând fi anulat decât în condițiile special prevăzute de art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996.
Legal citată, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Județul Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare deoarece nu sunt întrunite condițiile impuse de art.318 Cod procedură civilă.
Învederează intimata că instanța s-a pronunțat în cunoștință de cauză atât timp cât ea a depus la dosar acte privind infracțiunea de braconaj, iar cazierul contestatorului nu este în măsură să schimbe soluția dată, deoarece fapta semnalată - braconaj - există, ceea ce determină incidența art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996 sub dublu aspect:
- contestatorul a săvârșit o faptă care a fost încadrată ca infracțiune de acest act normativ;
- contestatorul și-a pierdut calitatea de membru al asociației intimate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea apreciază contestația în anulare formulată de ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv de contestație are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Curtea apreciază că este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs, care, cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Curtea reține că numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar această greșeală se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării deciziei atacate.
În prezenta cauză, a invocat drept motive de contestație în anulare omisiunea instanței de recurs de a cerceta o probă foarte importantă și eroarea materială comisă de aceeași instanță care nu s-ar fi pronunțat în cunoștință de cauză atât timp cât la dosar nu s-a aflat cazierul său judiciar.
Omisiunea instanței de a cerceta o probă importantă pentru soluționarea unei cauze nu poate fi valorificată în cadrul contestației în anulare, deoarece art.318 Cod procedură civilă prevede limitativ motivele pentru care se poate uza de această cale extraordinară de retractare, iar acest motiv invocat de contestatorul excede textului de lege.
Nici susținerea contestatorului referitoare la eroarea materială comisă de instanța de recurs care s-ar fi pronunțat în necunoștință de cauză ca urmare a inexistenței cazierului său la dosar nu poate constitui o greșeală materială în sensul art.318 Cod procedură civilă.
Curtea reține că, prin motivele de recurs, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Județul Iai nvocat motivul de recurs înscris în art.304 punctul 9 Cod procedură civilă respectiv aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, care nu a avut în vedere faptul că a comis o faptă de braconaj la vânătoare, conform art.35 alin.1 literele a și b din Legea nr103/1996 și care determină anularea permisului de vânătoare a acestuia, potrivit art.27 alin.5 ipoteza 2 din același act normativ.
În dovedirea motivului de recurs, recurenta a depus la dosarul cauzei Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.713/P/2006.
Raportat la acest motiv de recurs și la înscrisul depus de recurentă la dosar, instanța de recurs a procedat la admiterea recursului și la modificarea deciziei tribunalului ca urmare a interpretării prevederilor art.6 litera E punctul 1 din Ordinul nr.1125/25.10.2005.
Astfel, Curtea reține că decizia pronunțată în recurs nu este rezultatul unei erori materiale, ci este consecința interpretării și aplicării textului mai sus menționat.
, căruia i s-au comunicat motivele de recurs, a avut posibilitatea de a depune, pe tot parcursul judecării recursului, cazierul său judiciar, dacă ar fi apreciat că acesta ar fi fost în măsură a combate motivul de recurs invocat de asociație.
Față de cele ce preced, Curtea reține că eroarea materială invocată de contestator nu există în cauză, astfel că, în baza art.318 ipoteza I Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare formulată de și va menține decizia instanței de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată formulată în termen contestația în anulare.
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictor cu Asociația Vânătorilor și Pescarilor I, având ca obiect decizia civilă nr.421/5.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
05.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Liliana
