Obligație de a face. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.125
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr.345 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat G, pentru obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent, asistat de av., în substituirea av. și pârâtul intimat G, asistat de av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar adresa nr.403/5.02.2008 eliberată de Primăria comunei, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și o foto copie a fântânii, care a fost prezentată pârâtului spre vedere, acesta precizând că este fântâna înfundată și nu îi aparține.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar adeverința nr.441/07.02.2007 eliberată de Primăria comunei și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu conse4cința menținerii sentinței civile nr.271/17.04.2007 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de apel a reținut corect starea de fapt.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 271/17 aprilie 2007 pronunțată în dosarul civil nr-, Judecătoria G a admis acțiunea precizata formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul G și a obligat pe pârât să ridice conducta de alimentare cu apă de pe imobilul proprietatea reclamantului evidențiat în 549 nr. top. 1262 " la în suprafața de 1440 mp. sau în caz contrar a îndrituit pe reclamant sa efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului și în baza art. 246 cod procedura civila a luat act de renunțarea la judecata la capătul de cerere privind pretențiile bănești și a obligat pârâtul la plata sumei de 20,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că proprietarul tabular asupra imobilului din 549 nr. top 1262 " la " în suprafața de 1440 mp este reclamantul în cota de 1/1 părți cu titlu de partaj judiciar ( încheierea de 1744/2006).
Atât reclamantul cât și pârâtul în interogatoriul luat la 13 martie 2007 au recunoscut ca în urma cu 7 ani de zile au avut o înțelegere în baza căreia reclamantul a permis pârâtului sa monteze în terenul proprietatea reclamantului din 549 o țeavă de aducțiune a apei potabile necesară gospodăriei pârâtului, iar pârâtul susține că țeava este montata la o adâncime de 60 cm. și nu afectează efectuarea lucrărilor agricole, dar reclamantul care dorește să înstrăineze aceasta proprietate este împiedicat de lucrarea de aducțiune a apei care este o sarcină asupra imobilului și îi scade din valoare.
Din extrasul de depus la dosar instanța a reținut că servitutea de aducțiune a apei nu a fost notată în coala de carte funciară și că pârâtul ar mai avea o altă posibilitate de aducțiune a apei, așa cum declară martorul.
Reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii și a renunțat la capătul de cerere privind pretențiile bănești.
Instanța în baza art. 480 cod civil conform cărora proprietatea este un drept exclusiv și absolut ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru, dar în limitele determinate de lege, iar conform prevederilor art. 481 cod civil nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publică si primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, a reținut că acțiunea reclamantului așa cum a fost precizata este întemeiata și fapta pârâtului de a monta o țeavă de aducțiune a apei pe terenul proprietatea reclamantului este o îngrădire exercițiului dreptului de proprietate astfel că prima instanță a admis acțiunea și a obligat pe pârât să ridice conducta de alimentare cu apă de pe imobilul proprietatea reclamantului evidențiat în 549 nr. top. 1262 " la în suprafața de 1440 mp. sau în caz contrar a îndrituit pe reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel G criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare apelantul arată că reclamantul nu a dovedit că a instalat conducta fără acordul său, această conductă este singura sursă de alimentare cu apă și nu a produs nici un prejudiciu reclamantului.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu motivarea că a avut o înțelegere cu apelantul ca acesta să-și ridice lucrarea atunci când i se va cere, respectiv dacă se va înstrăina imobilul sau se vor face lucrări. De asemenea mai arată că susținerile apelantului privind modificarea lucrării și ocolirea nu sunt reale, iar problema prescripției nu se pune câtă vreme nu s-a stabilit un termen de ridicare a conductei.
Prin decizia civilă nr. 345 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de către pârâtul G împotriva sentinței civile nr.271/2007, a modificat în totalitate sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la 400 lei cheltuieli de judecată, suportate de pârât în apel.
Din motivele deciziei civile sus amintite, se reține că prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă dar problema nu se rezumă la încălcarea unui drept de proprietate. Este neîndoios faptul că între părți a avut loc o înțelegere prin care apelantul a îngropat la o adâncime de circa 50- 60 cm în terenul reclamantului o țeavă pe o distanță de circa 20 metri.
De la început era evident că nu era vorba despre o lucrare provizorie pentru că viza alimentarea cu apă a imobilului apelantului, alimentare care se face de la un izvor fără pompă de aducțiune.
Pentru a realiza o altă lucrare situația ar fi similară în sensul că oricum o astfel de țeavă ar trebui să treacă pe proprietățile altor persoane.
Întrucât de la bun început s-a realizat o lucrare cu caracter definitiv, țeava îngropată care nu afectează cu nimic proprietatea, cum arată și singurul martor audiat, fiind vorba și despre un element vital apa și nu despre o folosire abuzivă a unui teren în scop de șicană, instanța de apel a apreciat că nu sunt încălcate disp. art. 480 cod civil, reclamantul proprietar putându-se bucura de proprietatea sa și având la îndemână alte mijloace de dezdăunare dacă consideră, și anume plata unei chirii.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamantul a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 14.12.2007 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, prin respingerea apelului declarat de pârât și menținerea hotărârii primei instanțe.
Din motivele de recurs se reține că, instanța de apel a dat o interpretare total eronată prev. art.480 și 481 Cod civil.
De asemenea, art.44 alin.2 din Constituția României prevede în mod clar garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate.
Se mai arată că instanța de apel a ignorat faptul dovedit prin proba testimonială și recunoscut de pârât la interogator, că între părți a existat o înțelegere verbală, amiabilă și provizorie, prin care pârâtul a avut acceptul reclamantului de a-și instala conducta pe proprietatea sa, doar până în momentul în care îi va solicita ridicarea acesteia, totodată, se mai arată că instanța de apel a ignorat și faptul dovedit că există altă posibilitate de a se alimenta cu apă, nu doar trecând peste trenul proprietatea sa.
Pârâtul Gad epus întâmpinare fila 8-9 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, motivat de faptul că instanța de apel a reținut în mod corect că între părți a existat o înțelegere privind executarea lucrării în litigiu, aceasta fiind executată cu acordul proprietarului, iar solicitarea actuală a acestuia de a-și ridica lucrarea, este de natură a-i produce un prejudiciu.
S-a mai arătat că instanța de apel a reținut în mod corect caracterul definitiv al lucrării executate, fiind vorba despre alimentarea cu apă a imobilului pârâtului, iar susținerea reclamantului privind caracterul provizoriu al lucrării nu a fost dovedită în cauză.
Totodată, arată că această conductă nu-l împiedică pe reclamant să-și exploateze proprietatea, fapt relatat de altfel și de martorul, iar reclamantul nu a fost în măsură să dovedească vreun prejudiciu produs de această lucrare.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, actele și probele de la dosar, văzând prev.art.304 pct.7 și 9. pr. civ. se constată că recursul de față apare ca întemeiat, deoarece prima instanță a procedat corect, admițând cererea reclamantului, prin obligarea pârâtului de a-și ridica conducta de alimentare cu apă de pe terenul proprietatea reclamantului, constatând că deși între părți a existat o înțelegere încheiată cu mai mulți ani în urmă privind instalarea acestei conducte, această înțelegere nu a fost materializată prin vreun înscris, nu s-au stabilit drepturi și obligații ale părților în legătură cu această conductă, nu s-a stabilit termenul de existență a acesteia, astfel că reclamantul, ca proprietar al terenului peste care trece conducta respectivă, are dreptul să se dezică, oricând, de la înțelegerea inițială, mai ales în situația în care dorește să înstrăineze terenul respectiv, sau să construiască o clădire, care presupune edificarea unei fundații amplasată la o adâncime ce depășește cu mult nivelul conductei din litigiu.
În plus, existența conductei respective, în lipsa unei chirii sau despăgubiri, conduce la restrângerea dreptului de proprietate al reclamantului consacrat de art.480 și 481 Cod civil, care nu se mai poate folosi în totalitate de dreptul său și nu mai poate dispune de el, în aceleași condiții ca în cele existente anterior montării conductei respective, amplasarea acesteia, fiind de natură să-i creeze un prejudiciu reclamantului, ce nu poate fi înlăturat decât prin ridicarea acestei conducte, mai ales în condițiile în care pârâtul mai are și alte resurse de apă, prin foraj pe propriul teren sau alte variante de amplasare a conductei de aducțiune.
Față de cele de mai sus, se constată că recursul de față apare ca întemeiat, urmând să fie admis, prin modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe, care va fi menținută în totalitate.
Fiind căzut în pretenții, pârâtul intimat va fi obligat să plătească reclamantului recurent 1000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr.345 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat G, pentru obligația de a face, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr.271 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-.
Obligă pe pârâtul intimat să plătească reclamantului recurent 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
- - Dr. - - - -
GREFIER,
Red. 18.02.2008
Tehnored. 2 ex./18.02.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
