Obligație de a face. Decizia 1264/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1264/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 345/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamantul recurent avocat în substituire avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.4645 din 19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Consiliul local al Municipiului.
A fost obligat pârâtul să încheie cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare, conform art.9 din Legea nr.112/1995, cu privire la imobilul situat în municipiul A,-,.2, jud.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță Judecătoria Arada reținut că reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul situat în municipiul A, str. -, nr.11,.2.
Reclamantul are calitatea de chiriaș al acestui apartament, în baza contractului de închiriere nr.1636/03.03.2005, încheiat de reclamant cu pârâtul Consiliul local al Municipiului, în calitatea acestuia de proprietar al imobilului. Contractul de închiriere a fost încheiat, conform mențiunilor din el, prin transcrierea în urma decesului fostei chiriașe, numită, conform certificatului de deces nr. -/15.02.2005.
Anterior, defuncta avea încheiat contractul de închiriere nr. 761/6.05.1985, încheiat cu IJGCL A, chiar și acest contract fiind încheiat prin transcrierea unui alt contract mai vechi.
Reclamantul, nepot de fiică predecedată a defunctei, după cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 64/2005 emis de notarul public, era înscris cu drepturi locative în contractul din 1985 și a locuit încă de la naștere în imobil, împrejurare confirmată prin adeverința eliberată de Direcția de Evidență a Persoanelor A, din care rezultă că reclamantul a avut de la naștere (din anul 1981) și până în prezent domiciliul la adresa apartamentului în cauză.
Pârâta refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare invocând împrejurarea că reclamantul, având contract de închiriere doar din anul 2005, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 6 din HG nr.20/1996, care condiționează vânzarea de existența unui de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.
Instanța a apreciat nelegală poziția pârâtului raportat la dispozițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996, conform cărora în cazul decesului titularului contractului de închiriere, închiriereacontinuăîn beneficiul descendenților, dacă au locuit împreună cu acesta.
Rezultă astfel că, în speță, nu este vorba de o închiriere nouă, ci închirierea veche continuă.
În aceste condiții, întrucât s-a dovedit faptul că reclamantul este descendent al fostei chiriașe, că a locuit cu aceasta, iar contractul vechi era în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, instanța a constatat că nu sunt piedici în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea parțială a sentinței apelate în sensul acordării onorariului avocațial integral.
În motivare arată că în ce privește cheltuielile de judecată instanța a redus onorariul avocațial cuvenit reclamantului și dovedit prin chitanță de la 2500 la 1000 lei, deci la mai puțin de În motivarea acestei soluții instanța a apreciat că raportat la valoarea pricinii și munca depusă de avocat nu este justificată acordarea unui onorariu mai mare.
Apreciază că prima instanță eronat a interpretat criteriile în baza cărora se negociază și se stabilește onorariul între avocat și client. Astfel, munca depusă pe parcursul a 3 luni și J, durata litigiului justifică drept onorariu 2500 lei, respectiv echivalentul a două salarii ale clientului. În ce privește însă valoarea litigiului, arată că este vorba despre un apartament pe strada -, deci în centrul municipiului, apartamentul având o valoare de piață de aproximativ 30.000 euro. Or, la o astfel de valoare un onorariu avocațial de 600 euro este chiar sub minimul practicat în astfel de litigii, reprezentând 2% din valoarea litigiului.
Mai mult, pe lângă valoarea în sine a acestui litigiu, s-a avut în vedere finalitatea sa pentru client. Astfel, în cazul în care acțiunea ar fi respinsă reclamantul ar ajunge în imposibilitatea de a achiziționa apartamentul în care locuiește, nefiind vorba în cauză despre un imobil excedentar locuinței achiziționat în scopul de a produce un profit.
Intimatul Consiliul Local al municipiului A nu a depus întâmpinare la dosar.
Tribunalul Arad prin decizia civilă nr. 345 din 1 octombrie 2005 pronunțată în dosar nr- a respins apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr.4645 din 19.05.2009, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul local al municipiului
Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond procedând la aplicarea dispozițiilor art.274 alin 3 cod.proc.civ. prin reducerea onorariului de avocat, tribunalul apreciază că nu a intervenit în convenția încheiată de apelant, în calitate de client și avocat, pentru ca în acest fel să fie încălcate dispozițiile art.969 civ, și nici dispozițiile Legii nr.51/1995.
Tribunalul Arad apreciat că prima instanță în mod corect a dispus reducerea onorariului de avocat, deoarece valoarea pricinii este destul de mică, nu au fost administrate probe în dosar, iar câștigarea procesului de la început era previzibil.
Împotriva deciziei civile nr. 345/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte ambelor hotărâri și acordarea cheltuielilor de judecată în întregime reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2500 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că primele instanțe au diminuat în mod nejustificat onorariul avocațial la suma de 1000 lei deși onorariul achitat de către reclamant a fost în cuantum total de 2500 lei, în fața primei instanțe.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Într-adevăr în fața primei instanțe, reclamantul a câștigat procesul iar avocatul care l-a reprezentat a depus chitanța cu nr. 41 din 12.05.2009 din care rezultă ca a perceput un onorariu de 2500 lei.
Primele instanțe în mod nejustificat au procedat la reducerea onorariului de avocat la suma de 1000 lei în condițiile în care reclamantul a achitat suma de 2500 lei, iar aceasta se justifică prin obiectul cauzei și valoarea bunului la care s-a făcut referire, respectiv un apartament situat in municipiul
Față de cele arătate, în temeiul disp.art. 304 pct. 9 rap.la adr. 312 alin.2 Cod pr.civilă va fi admis recursul reclamantului și vor fi modificate în parte ambele hotărâri, în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 345/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4645 din 19.05.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Modifică în parte ambele hotărâri în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat plătit de reclamant în prima instanță.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 22.12.2009
Dact. NF/22.12.2009
Ex.2
Tribunalul Arad Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița
