Obligație de a face. Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1876/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1284
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 809 din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă intimata-reclamantă personal, lipsind recurentul-pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că recurentul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură, ordinul de plată nr.4 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar aferent recursului în valoare de 0,15 lei.
Intimata - reclamantă depune la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de intimata-reclamantă pentru lipsă de apărare, nefiind temeinic motivată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțare de instanțele de fond și apel ca legale și temeinice.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea introdusă la data de 12.12.2008 și înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 13 situat în B,-,.75,. A, sector 2,precum și cota indiviză din părțile în folosință comună și terenul aferent în condițiile și la prețul stabilit prin Decretul Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, la cererea reclamantei, având în vedere că acest imobil nu are destinația de locuință socială.
Prin sentința civilă nr.781 din 28.01.2009 Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea reclamantei și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să vândă, la cererea reclamantei, apartamentul nr. 13 situat în B,-,.75,. A, sector 2, împreună cu terenul aferent, în condițiile și la prețul stabilite în conformitate cu dispozițiile D-L nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992.
Instanța a mai luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de închiriere nr. 10773/1996, Primăria Municipiului B, în calitate de proprietar, a închiriat reclamantei apartamentul din litigiu, contractul fiind prelungit prin convenția părților pentru perioada 18.04.1999-08.05.2004, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 8/2004, locațiunea prelungindu-se de drept pentru încă cinci ani până la 08.04.2009. Ambele exemplare ale contractului conțin mențiunea olografă - locuință socială.
În privința situației juridice a imobilului în care se află situată locuința, instanța a reținut că acesta a fost finalizat la data de 20.10.1994, data recepției, edificarea făcându-se din fondurile alocate conform nr.OG 19/1994 și din fonduri proprii ale Municipiului
Mai reține prima instanță, că, față de dispozițiile HG nr. 391/1993 și ale Legii nr. 69/1991, condițiile esențiale pentru catalogarea locuinței închiriate reclamantei ca locuință socială era existența hotărârii Consiliului Local al Municipiului B prin care să se fi calificat locuințele din blocul 75, din-, sector 2 ca fiind locuințe sociale.
Cum apartamentul din litigiu nu făcea parte din categoria locuințelor sociale, regimul juridic de drept aplicabil este cel guvernat de dispozițiile Lg. nr. 85/1992 și, potrivit cu dispozițiile art. 1 din această lege locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile D-L nr. 61/1990.
Dreptul de opțiune pentru încheierea contractului nu poate fi manifestat de ambele părți, fiind o derogare de la principiul consensualismului, opțiunea dată de lege aparținând numai cumpărătorului, nu și vânzătorului, acesta din urmă fiind obligat a încheia contract de vânzare cumpărare având ca obiect locuințele ocupate cu contracte de închiriere.
Instanța a mai reținut și Decizia nr. 5/2008 dată de secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că, dispozițiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Această hotărâre a fost menținută de Tribunalul București Secția a III a civilă, care, prin decizia civilă nr. 809 din 23.06.2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârât.
La rândul său, tribunalul a reținut că, prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile HG. Nr. 311/1993 și ale Legii nr. 85/1992 și corect a reținut că, în lipsa unei hotărâri a imobilul litigios nu poate să facă parte din categoria locuințelor sociale.
În termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă arătând că, analizând greșit probatoriul administrat în cauză și făcând o greșită aplicare a dispozițiilor HG nr. 391/1993, OG nr. 19/1994 și ale Legii nr. 114/1995 și 213/1998, instanța de apel a menținut soluția pronunțată de către instanța de fond.
Încadrarea blocului în categoria locuințelor sociale s-a stabilit prin programul construcțiilor de locuințe pe anul 1994 de către Primarul General și ministrul Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului iar apartamentele din acest bloc au caracter de locuințe sociale statutul lor fiind reglementat de dispozițiile Lg. nr. 114/1996.
Noțiunea de locuință socială nu a apărut pentru prima dată în cuprinsul Legii nr. 114/1996, iar definiția dată de art. 2 este în sensul că locuința socială se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile legii.
Normele în materie locativă conținute de D-L nr. 61/1990 și Lg. nr. 85/1992 n sunt incidente chiar dacă blocul respectiv a fost construit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 114/1196, al cărui art. 47 interzice vânzarea locuințelor sociale.
Instanța reține greșit că se impunea existența unei hotărâri a privind stabilirea unui anumit regim juridic aplicabil locuinței deoarece chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 114/1996 existau locuințe sociale fără a exista asemenea acte administrative.
Locuințele sociale situate în blocul din litigiu aflate în patrimoniul Municipiului B potrivit voinței proprietarului și implicit regimului său juridic este reglementat expres de Legea nr. 213/1998 făcând parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale. Dat fiind noul regim juridic stabilit pentru locuințele din fondul de stat, atât prin Legea nr. 114/1196 cât și prin Legea nr. 213/1998, recurentul susține că D-L nr. 61/1990 cât și Legea nr. 114/1996 și-au restrâns considerabil sfera de aplicabilitate având în vedere și momentul de la care reclamanta a început să facă demersuri pentru cumpărare.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
de locuință socială a fost introdus, într-adevăr prin HG nr. 391/1993privind asigurarea resurselor financiare pentru reluarea procesului investițional la blocurile de locuințe aflate în diferite stadii de execuție iar art. 14 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 19/1994 statuează că autoritățile publice locale, în cadrul competențelor conferite de prevederile Legii nr. 61/1991 pot aproba ca, din locuințele realizate din fondurile statului să se rețină un număr de locuințe pentru a realiza unele probleme sociale deosebite. Definiția locuinței sociale este, într-adevăr, cum afirmă recurentul, reluată de Legea nr. 114/1996 însă, așa cum corect au reținut ambele instanțe, regimul juridic al locuinței este cel în vigoare la data predării, finalizării blocului de locuințe, iar nu dispozițiile Legii nr. 114/1996, cum susține recurentul deoarece aceste dispoziții nu erau în vigoare la acea dată iar legea civilă nu retroactivează.
În acest context, corect s-a reținut că era necesar actul administrativ emis de pentru a stabili regimul juridic al apartamentului ca fiind acela de locuință socială, și deci, exceptat de la vânzare, avizarea demarării construcției de către Primarul General împreună cu Ministrul Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului fiind solicitate doar pentru această etapă.
Față de dispozițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1990, în mod corect, instanțele, având în vedere și Decizia nr. 5/2008 a secțiilor Unite a J, au stabilit că reclamanta este îndreptățită la cumpărarea apartamentului construit din fondul de stat ca o măsură de protecție socială și față de contribuția adusă la acumularea acestuia.
Apărările recurentului întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 213/1998 nu pot fi examinate de C deoarece acestea au fost invocate direct în recurs, ceea ce, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 294 din Codul d e procedură civilă echivalează cu schimbarea cauzei acțiunii civile în calea de atac.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, ca fiind nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Municipiul B prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 809 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
M/cs
Ex. 2/27.10.2009
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud.,
Judecătoria Sectorului 2
Jud..
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
