Obligație de a face. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.131/

Ședința publică din 31 Martie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca

JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu

Grefier: - -

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul PRIMARUL ORASULUI, cu sediul în, Bulevardul, nr.1, județul A și de pârâta, domiciliată în, strada -, -.3 II,.C,.1,.8, județul A, împotriva deciziei civile nr.18 din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, pentru recurentul-reclamant Primarul Orașului și recurenta-pârâtă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.410 din data de 26.03.2008, emisă de Baroul A - Cabinet individual.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul Primarul Orașului este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Recursul declarat de pârâta este legal timbrat, prin anulare timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.85893 din data de 26.03.2008,emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar șase planșe foto, care sunt prezentate și reprezentantului recurentului-reclamant, și precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant Primarul Orașului, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant Primarul Orașului, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii privind obligarea pârâtei la desființarea construcțiilor ridicare, fără autorizație, pe terenul proprietatea Primăriei, respectiv desființarea imobilului casă. Pârâta are în proprietate o suprafață de teren de 225, însă aceasta și-a amplasat fundația construcției pe o suprafață ce depășește limitele proprietății sale, o parte din construcție fiind amplasată pe terenul proprietatea orașului. Menționează că această cerere a fost formulată și la instanța de fond, deși această chestiune nu a fost menționată în procesul-verbal de constatare.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Gardul a fost făcut în ideea de a proteja construcția în devenire, materialelor de construcții și în special pentru a împiedica accesul copiilor, a animalelor și a altor persoane care s-ar fi putut accidenta intrând în șantier, critică care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.50/1991. Recurenta-pârâtă nu a obținut autorizație de construire pentru acest gard, întrucât nu a solicita, având în vedere faptul că este o construcție provizorie, neavând temelie și nici nu este finalizat, situație față de care apreciază că nu este necesară o autorizație de construire. La momentul când va considera că va construi un gard permanent, pârâta va solicita autorizație de construire.

Primarul, în virtutea drepturilor lui de a da autorizație de construire, potrivit Legii nr.50/1991, a făcut un abuz, întrucât pârâta a făcut dovada că a construit imobilul având autorizație legală, iar pentru extinderea construcției aceasta a depus documentația necesară, însă primarul a refuzat

să-i elibereze autorizația de extindere.

De asemenea, precizează că din punct de vedere formal, la instanța de apel, pârâta a fost legal citată, însă citația nu a ajuns la aceasta.

Solicită admiterea recursului formulat de pârâtă și respingerea recursului formulat de reclamantul Primarul Orașului, neexistând niciun motiv de nelegalitate.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant Primarul Orașului, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, întrucât aceasta deține titlu de proprietate doar pentru suprafața de 225

CURTEA

Asupra recursurilor de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 27.12.2006, reclamantul Primarul Orașului a chemat în judecată pe pentru a fi obligată să desființeze garajul și gardul edificate fără autorizație.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a împrejmuit un teren cu gard și a edificat un garaj fără autorizație și fără a se respecta documentația tehnică, fapta sa fiind apreciată ca o contravenție în baza căreia s-a dispus sistarea lucrărilor de construire până la intrarea în legalitate. Deși s-a dispus ca în termen de 60 de zile reclamanta să obțină autorizația de construire aceasta nu s-a conformat obligației legale.

Prin sentința civilă nr.5006 din 2.10.2007, a fost respinsă acțiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta a solicitat eliberarea autorizației de construire, însă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii actul nu s-a emis pentru refuzul primarului.

Demolarea construcțiilor la care reclamantul a făcut referire ar fi de natură să cauzeze pârâtei grave prejudicii, aceasta dovedind buna credință la edificarea lucrărilor, iar neemiterea autorizației nu poate să-i fie imputabilă.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.18 din 31.01.2008, a admis apelul și a schimbat sentința în sensul că a obligat pârâta să desființeze gardul pe cele trei laturi ale terenului pentru motivul că la edificarea lucrării aceasta de pe urmă nu a avut autorizație.

Decizia a fost criticată de către părți pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.

Reclamanta, în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanța de apel și-a întemeiat greșit hotărârea pe dispozițiile art.32 alin.1 litera b din Legea nr.50/1991, text de lege care nu prevede sancționarea faptei cu demolarea construcției.

De asemenea, lucrarea la care s-a referit reclamantul este una provizorie, de natură a proteja construcția și a se evita unele accidente.

Reclamantul în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că tribunalul nu a avut în vedere construcția efectuată pe domeniul public și fără documentație tehnică.

Analizând recursurile în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondate pentru argumentele ce urmează:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenienților, încheiat la data de 25.09.2006, s-a constatat că pârâta a edificat o împrejmuire fără autorizație de construire, dispunându-se în acest sens sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate.

Potrivit art.26 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenție executarea lucrărilor prevăzute de art.3 din actul normativ evocat fără autorizație de construire, printre acestea fiind enumerate și împrejmuirile.

Pentru executarea împrejmuirii la proprietatea pârâtei, în urma unui control efectuat a fost aplicată o sancțiune contravențională și s-a dispus sistarea lucrărilor, în vederea intrării în legalitate, stabilindu-se în acest sens un termen de 60 de zile pentru obținerea autorizației de construire.

pârâtei de a obține autorizația de construire pentru împrejmuirea efectuată dă posibilitatea organului constatator care a aplicat sancțiunea contravențională să sesizeze instanța de judecată pentru a se dispune desființarea acestora potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991.

Recurenta s-a apărat în sensul că a depus cerere pentru eliberarea autorizației și documentația necesară, însă primarul a refuzat eliberarea actului.

Apărarea recurentei este lipsită de relevanță juridică, deoarece textele de lege enunțate, sancționează fapta de a edifica fără autorizație, respectiv aceea de a se conforma măsurilor de intrare în legalitate dispuse de organul constatator prin procesul verbal de constatare a contravenției.

Refuzul primarul de a elibera actul de autoritate publică, putea fi sancționat la cererea reclamantei, potrivit legii contenciosului administrativ, astfel că demersurile acesteia de a depune cerere de eliberare a autorizației nu sunt suficiente pentru a aprecia intrarea în legalitate în lipsa autorizației de construire.

Pentru aceste motive, în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea sentinței în sensul desființării lucrării de împrejmuire a terenului pe cele trei laturi, executate fără autorizație, cu excepția gardului de la stradă.

În ceea ce privește, recursul primarului se apreciază că motivul invocat acela de desființare a lucrărilor de construire este unul nou pe care instanța nu l-a avut în vedere, acela de a se desființa lucrarea de construire fiindcă a fost edificată pe terenul proprietatea Orașului.

Desființarea lucrărilor fără autorizație construită pe terenul public sau privat al statului se va putea dispune pe cale administrativă fără sesizarea instanțelor judecătorești, potrivit art.33 din Legea nr.50/1991, însă cu privire la acest motiv instanța nu se va pronunța deoarece în recurs nu se pot formula cereri noi, nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform art.316 și 294 din Codul d e pr.civilă.

Pentru toate aceste argumente în baza art.312 Cod proc.civilă se vor respinge recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de reclamantul PRIMARUL ORASULUI, cu sediul în, Bulevardul, nr.1, județul A și de pârâta, domiciliată în, strada -, -.3 II,.C,.1,.8, județul A, împotriva deciziei civile nr.18 din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 31martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

/2 ex/23.04.2008

Jud. apel;

Președinte:Paula Andrada Coțovanu
Judecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana Nanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Pitesti