Obligație de a face. Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE, PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1519/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.551 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 15 februarie 2008, reclamanții, -, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 1.04.2001, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație lichidarea avariilor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune de la data angajării și până în prezent.
Au mai arătat că felul muncii desfășurate în funcțiile pe care le-au deținut se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de disp. art.3, 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990, iar această activitate s-a desfășurat în permanență, fiind caracteristică felului muncii, îndeplinind astfel condiția prev. de art.7 alin.1 din ordin, privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiții deosebite, fiind de 100% și nu cel puțin 50% cum prevede norma amintită. Activitatea prestată în aceste condiții deosebit de grele și periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă și în tot acest interval au beneficiat de sporuri la salariu.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Dolj, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedirea excepției necompetenței materiale a instanței, pârâta a depus adresa nr- emisă de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în care se menționează că încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și/sau II de muncă în vederea pensionării, în perioada 18.03.1969-1.04.2001, se poate face potrivit punctelor 1 și 2 din Ordinul nr.50/1990 numai pentru cele cuprinse în anexa nr.1 și anexa nr.2 la ordin.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că Ordinul nr.50/1990 a fost completat, iar în Irdinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a tribunalului în judecarea prezentei cereri având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat instanței să constate că activitatea prestată de aceștia în cadrul se desfășoară în condiții specifice grupei I de muncă și totodată la acordarea grupei I de muncă.
Prin urmare, instanța nu este investită cu o cerere de nominalizare unor persoane într-o grupă sau alta de muncă, deoarece această nominalizare li s-a cerut, iar potrivit art.6 din Ordinul nr.50/1990 această prerogativă o au alte organe.
Prin cerere, reclamanții nu solicită să fie nominalizați în grupa I de muncă, ci faptul dacă salariații au desfășurat sau nu activitățile prevăzute în anexa nr.1 la ordin. Instanța este obligată ca în aplicarea legii să se pronunțe asupra activității desfășurate de salariat, deoarece însăși legea prin modul cum a fost inițiată se referă și la activități, nu numai la locuri de muncă și categorii de personal.
Competența instanței este justificată prin prisma dispozițiilor Legii nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, respectiv art.70 și urm. procedura soluționării conflictelor de drepturi raportat la dispozițiile art.281 și Codul muncii. Reclamanții au depus precizări la acțiune în care au menționat perioadele pentru care au solicitat să se constate că au desfășurat activități în grupa I de muncă.
În ședința publică din data de 23 septembrie 2008, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale acestei instanțe, având în vedere că reclamanții au domiciliul în județul
Prin sentința civilă nr.4990/2008, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că potrivit art.284 alin.2 Codul muncii cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- la Tribunalului Vâlcea
La filele 18-20 dosar, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Vâlcea, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând aceleași motive ca și cele cuprinse în întâmpinarea depusă la prima instanță investită cu soluționarea cererii.
Prin sentința civilă nr.551 din 22 mai 2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția de necompetență materială și a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți, constatând că aceștia au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în următoarele perioade, după cum urmează: - 1.08.1975-22.06.1977 și 9.12.1978-1.04.2001; - 1.10.1983-15.01.1986 și 1.03.1990-1.04.2001; - 1.10.1983-1.08.1984 și 1.12.1992-1.04.2001; - 1.11.1980-16.11.1983 și 1.02.1990-1.04.2001; - 1.04.1991-1.04.2001; - 18.02.1981-6.01.1983 și 10.09.1984-1.04.2001; - 17.04.1992-01.04.2001; - 1.09.1989-12.09.1989 și 1.10.1990-1.04.2001; G - 8.08.1977-1.04.2001; - 18.03.1969-19.10.1970 și 1.03.1972-1.04.2001; - 1.08.1978-1.06.1988 și 29.07.1988-1.04.2001; - 19.02.1974-1.04.2001; G - 28.11.1978-1.04.2001; - 1.09.1978-21.10.1978 și 29.03.1980-1.04.2001; - 16.11.1989-01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens și s-a luat act că aceștia nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, dat fiind faptul că în cazul în care s-ar reține motivarea pârâtei cu privire la excepția invocată s-ar ajunge la delegare de dreptate în accepțiunea disp.art.3 Cod civil. Totodată, accesul la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenție cât și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Existența condițiilor de lucru grele, periculoase cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, rezultă din extrasele din contractele colective de muncă, potrivit cărora în tot acest interval reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.
De comun acord cu pârâta, din anul 2002 s-a elaborat grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate în funcție de condițiile de lucru, pe măsură ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiind de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare.
În Contractul colectiv de muncă se certifică și se caracterizează nivelul de risc îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu normele generale de protecție a muncă și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, respectiv: a)locuri unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicări cu substanțe chimice; b)unitățile traco care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizie.
La acestea se adaugă notele comune încheiate la nivel regional, între conducerea pârâtei și reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele și periculoase.
Reclamanții formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice aparținând pârâtei, fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, mediul în care lucrează, cât și echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin în cadrul echipei.
Ei desfășoară activități de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă.
Ca atare, având în vedere prev.art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, reclamanții urmează să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat în unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare.
Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea reclamanții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamanților, echipamentul din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile de muncă și factorii de risc.
Expertul a concluzionat că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu.
Având în vedere că potrivit art.171-187 Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.
Toate apărările vizează așa-zise măsuri luate după data de 1 aprilie 2001, momentul abrogării Ordinului nr.50/1990, astfel că nu are relevanță în cauză perioada vizată de reclamanți fiind până la momentul respectiv.
De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.258/2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări sau completări ordinului, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Acceptându-se că accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale codului muncii dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea așa cum s-a arătat.
Împotriva sentinței civile nr.551 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs, pârâta "" criticând- pentru nelegalitate.
Motivând recursul, pârâta susține în esență că hotărârea este nelegală, întrucât nu a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se invocă această excepție întrucât potrivit dispozițiilor art.46 din nr.HG1342/2001 privind reorganizarea Societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice "", personalul existent în cadrul " M", " D", " Muntenia Nord", " Oltenia", " ", " Transilvania Nord", " Transilvania Sud" și " Muntenia Sud" a fost preluat de către noile entități, în aceeași situație fiind și cazul " Serv" care a preluat personalul existent în cadrul Diviziei de întreținere și servicii energetice din cadrul "", în conformitate cu art.4 din nr.HG74/2005.
Se mai susține că hotărârea este nelegală întrucât încalcă dispozițiile art.5 din Ordinul nr.50/1990 care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor efectuate de Ministerul Sănătății sau la laboratoarele de specialitate proprii ale unității.
De asemenea, instanța de fond și-a depășit competența întrucât încadrarea în grupele de muncă I și II se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități.
Recursul nu este încadrat în drept, însă expunerea acestuia face posibilă încadrarea în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, cum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, în raport de actele dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă, rezultă că reclamanții au promovat o acțiune în constatare în contradictoriu cu angajatorul din perioada respectivă, adică "", cu care aceștia au avut raporturi juridice de muncă, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale fiecăruia, depuse în copie la dosar.
Deoarece munca desfășurată în condițiile arătate în acțiune, a fost prestată în favoarea angajatorului "", acest angajator avea obligația încadrării într-o grupă superioară de muncă, iar în situația nerespectării acestei obligații, aceștia puteau să-și fructifice dreptul la încadrare, în contradictoriu cu partea contractuală.
Așa-zisa reorganizare ulterioară nu poate atrage o transferare a acestei obligații de recunoaștere a grupei și implicit de încadrare de la angajatorul "", la alt angajator, potrivit Decretului-Lege nr.92/1976, acesta având calitate procesuală în cazul unui refuz de înscriere a mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art.5 din Ordinul nr.50/1990, întrucât prima instanță a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză, inclusiv a raportului de expertiză (160).
De menționat că pârâta nu s-a prezentat la instanță, nu a formulat obiecțiuni la expertiză, iar condiționarea de buletine de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada martie 1969 - decembrie 1989, potrivit art.14 din ordin și prin urmare nu era posibilă pentru perioadele trecute, având în vedere că actul normativ a intrat în vigoare în anul 1990. De aceea a și fost necesară efectuarea unei expertize de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, expertiză care s-a bazat pe înscrisuri privind condițiile deosebite de lucru și riscurile la care au fost supuși reclamanții.
Nici critica referitoare la faptul că instanța prin soluția pronunțată și-a depășit competența nu este întemeiată, întrucât reclamanții au solicitat să se constate că activitatea desfășurată de către aceștia se încadrează în grupa I de muncă, acțiune întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990, a cărui rațiune a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului, și privește activități, categorii de personal și meserii ce se desfășoară în condiții deosebite.
În speță, competența instanței este justificată de dispozițiile art.281 și urm. din Codul muncii și art.70 și urm. din Legea nr.168/1999, aceasta având obligativitatea ca în aplicarea legii să se pronunțe și asupra activității desfășurate de salariați.
Așa fiind, pentru considerentele de mai sus se apreciază că recursul nu este fondat și în conformitate cu dispozițiile art.291 Codul muncii și ale art.312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.551 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, -, G, G, și, toți cu domiciliul ales în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.18/10.11.2009.
Jud.fond: /.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
