Obligație de a face. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta COMPLEXUL împotriva deciziei civile nr. 320 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2044 din 20 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă COMPLEXUL, prin consilier juridic și intimatul reclamant, reprezentat de procurator, asistat de avocat, lipsind intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței întâmpinarea depusă la dosar de intimatul reclamant, la data de 18.01.2010, după care;
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă COMPLEXUL, a depus la dosar ordinul de plată nr. 158/14.01.2010 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
A precizat că a observat întâmpinarea depusă la dosar și nu solicită acordarea unui termen de judecată în acest sens, apreciind cauza în stare de soluționare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă COMPLEXUL, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant, întrucât apreciază că nu există temei legal pentru care unitatea să fie obligată la strămutarea locuinței reclamantului. A precizat că între părți nu există un contract sau convenție care să incumbe recurentei o astfel de obligație, iar instanța nu se poate substitui voinței părților și să le oblige să încheie un contract de schimb. De altfel, prin cererea de chemare în judecată nu s-au invocat prejudicii cu privire la imobile, ci numai privind starea de sănătate.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. A precizat că prin expertiza efectuată în cauză s-au constatat modificările structurale importante ce au afectat construcțiile și există legătură de cauzalitate între prejudiciul produs și activitatea recurentei pârâte; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la data de 29.05.2007 la Judecătoriei Tg-J reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC Energetic SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i reconstruiască casa de locuit și anexele într-o zonă nepoluată pe un teren pus la dispoziție de pârâtă, cât și obligarea pârâtelor la plata uzufructului reprezentând recolta nerealizată pe terenul de 3500 mp în perioada 2004-2006.
În motivarea cererii a arătat că deține în proprietate o casă compusă din trei camere, sală și beci, o anexă compusă din două camere și un șopron, toate situate pe un teren de 0,24 ha, iar prin Decretul 180/1985 s-a dispus exproprierea acestor bunuri și demolarea construcțiilor urmând ca Ministerul Economiei și Finanțelor să reconstruiască casa într-o zonă nepoluată, dar această obligație nu a fost executată, ia exproprierea nu a fost efectivă, rămânând în zonă un număr de 17 gospodării care se află la 30 distanță de depozitul de cărbune, iar praful de cărbune care se împrăștie poluează aerul și apa potabilă, traficul greu pentru transportul cărbunelui determinând avarierea construcțiilor. Aceleași condiții de mediu fac imposibilă dezvoltarea culturilor pe terenul arabil, motiv pentru care se solicită și plata uzufructului.
Judecătoria Tg-J prin sentința civilă nr. 2044/20.03.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, cu sediul în B, nr. 152, sect. 1.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul domiciliat în com. sat, jud.G în contradictoriu cu pârâta SC Energetic SA, cu sediul în,-, jud.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii privind uzufructul.
A fost obligată pârâta SC Energetic SA să reconstruiască imobilele reclamantului, imobile constând într-o casă de locuit și anexe identificate în raportul de expertiză întocmit de inginer (depus la fila 76 în dosarul nr-), într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziție de către pârâtă.
A fost obligată pârâta Energetic SA să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 2055 lei.
S-a reținut că, imobilul proprietatea reclamantului a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 180/1985 însă, s-a constatat din rapoartele de expertiză efectuate în cauză și celelalte înscrisuri existente la dosar, respectiv planșe foto care reflectă situația imobilului în prezent, că acest imobil nu a fost niciodată demolat, astfel că exproprierea nu a fost efectivă și drept consecință nu poate fi reținută afirmația societății pârâte, conform căreia reclamantul nu mai este proprietarul imobilului, întrucât și-a pierdut dreptul de proprietate din momentul exproprierii imobilelor.
Din cuprinsul raportului de expertiză, specialitatea inginerie sanitară și mediu, precum și din raportul de expertiză specialitatea construcții a reieșit, fără putință de tăgadă, că în prezent starea acestui imobil este degradată datorită celor două benzi transportoare pentru cărbuni energetici ce aparțin societății pârâte, iar zgomotul acestor benzi transportoare la care se adaugă zgomotul stației de concasare și zgomotul de fond industrial fac imposibilă locuirea reclamantului în condiții de sănătate și siguranță a vieții în aceste imobile, încălcându-se dreptul reclamantului la un mediu sănătos reglementat prin art.5 din OUG nr. 195/2005.
Că dispozițiile art.35 din Lg.33/1994 prevăd că dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.6/1991 în secții unite, a statuat că dispozițiile art.35 din Lg.33/1994 sunt aplicabile și în cazul imobilelor expropriate anterior intrării în vigoare a Legii 33/1994.
Că în cauza de față exproprierea bunurilor proprietatea reclamantului nu și-a atins scopul pentru care a fost făcută nefiind o expropriere efectivă, proprietatea nu s-a transmis de la expropriat la expropriator atâta timp cât nu a avut loc o preluare efectivă în vederea demolării și astfel că reclamantul, în calitatea sa de proprietar al acestor imobile, are dreptul la respectarea garanțiilor pe care i le conferă dreptul său de proprietate, garanții recunoscute atât de legea fundamentală a statului, respectiv Constituția României, cât și de Convenția Europeană a drepturilor Omului, respectiv art.1 din Primul Protocol Adițional la convenție, care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva sentinței SC Energetic a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului întrucât aceasta este inadmisibilă privind obligația de a face, deoarece nu există nici un temei legal pentru care unitatea pârâtă să fie obligată la strămutarea gospodăriei reclamantului, deoarece solicitarea acestuia din urmă presupune în realitate o obligație de expropriere a acestuia.
Că, Decretul de Expropriere nr.180/1985 emis de fostul Consiliu de Stat al, reținut de prima instanță ca temei juridic al obligației de reconstruire al imobilelor expropriate nu poate constitui temei al obligației de a face.
Prin decizia nr.320 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.2044/20.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Potrivit art.94 lit.i din OUG 195/2005 privind protecția mediului, modificată prin legea 265/2006, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice în care scop acesta suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului poluatorul plătește.
În raport cu art.95 din OUG.195/2005 răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv indiferent de culpă, astfel încât obligația legală ce revine poluatorului din cauza dedusă judecății, este de a repara prejudiciul în principal prin restabilirea situației anterioare.
În speța de față o asemenea restabilire nu se poate obține decât prin reconstituirea gospodăriei persoanelor afectate prin poluare pe un alt amplasament într-o zonă nepoluată.
Art.1073-1075.civ. nu se aplică doar în cazul convențiilor ci și al delictelor și cvasidelictelor, din art.1075 civ. nerezultând că neexecutarea în natură a obligației de a face se transformă obligatoriu în dezdăunare.
Astfel, regula din art.1075 civ. se aplică numai la obligațiile de a face intuitu personae ce implică activitatea personală deosebită a debitorului, reconstituirea unei gospodării neavând un astfel de caracter.
Decretul de Expropriere nu reprezintă izvorul obligației pârâtei de a strămuta gospodăriile expropriate pe un alt amplasament, neprevăzând expres această obligație a expropriatorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta COMPLEXUL A, solicitând modificarea deciziei civile și pe fond respingerea acțiunii întrucât,apreciază că nu există nici un temei legal sau raport juridic între părți, pentru ca unitatea să fie obligată la strămutarea locuinței reclamantului, astfel nu există un contract sau convenție între părți, care să incumbe recurentei o atare obligație conform art.969 Cod civil, iar instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților în condițiile art.942 cod civil și le obligă să încheie un contract de schimb.
Solicitarea reclamantului de a reconstrui imobilul de locuit într-o altă zonă, presupune în realitate o obligație de expropriere a acestuia, reglementată de Legea nr.33/1994 care nu este aplicabilă în speță.
Motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât, pe de o parte, s-a invocat ca temei al obligației de reconstrucție a imobilului expropriat,Decretul de expropriere nr.180/1985, iar pe de altă parte reține că imobilul nu a fost expropriat niciodată, decretul prin urmare rămânând fără efect, și chiar în ipoteza în care ar fi produs efecte, prin acesta nu se prevede obligarea recurentei de a reconstrui gospodăria reclamantului pe un alt amplasament.
De asemenea, concluziile raportului de expertiză,nu au fost rezultatul unor date certe și nu s-a făcut dovada în cauză a existenței unui prejudiciu cert și nici o legătură de cauzalitate între acesta și activitatea societății conform art.998 Cod civil.
Eventuala degradare a bunurilor și afectarea stării de sănătate a reclamantului,ar fi putut declanșa o răspundere civilă delictuală în sarcina societatii, cu obligarea de reparare a prejudiciului cauzat,cu mențiunea că, reconstruirea gospodăriei pe un alt teren nu intră în categoria acțiunilor în repararea prejudiciului.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-au invocat prejudicii cu privire la imobil ci numai referiri la starea de sănătate.
S-a formulat întâmpinare de către, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, instanța pronunțând o hotărâre temeinică și legală cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță. Expertiza efectuată a constatat corect modificările structurale importante ce au afectat construcțiile, și există legătură de cauzalitate între prejudiciul produs și activitatea recurentei, SC SA fiind cel care a inițial elaborarea decretului de expropriere. A invocat și dispozițiile art.2 și 4 CEDO referitor la atingerile non voluntare ale dreptului la viață.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, ordin de deplasare(delegație), procură generală autentificată sub nr.6600/29.11.2007, onorariu avocat.
Recursul este nefondat.
Față de criticile din recurs formulate, care se circumscriu de fapt unei singure idei, instanța va analiza recursul în ansamblul său, în mod global, răspunzând tuturor criticilor în mod unitar,printr-un considerent comun.
Prin decizia nr.898 din 3.11.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a stabilit în mod irevocabil temeiul juridic incident în speță și în lumina căruia se va soluționa cauza și anume: OUG 195/2005 art.5 privind protecția mediului.
S-a reținut că,din motivarea în fapt a acțiunii, se desprinde în mod neechivoc concluzia că reclamantul nu solicită continuarea procedurii de expropriere, respectiv preluarea efectivă a imobilului (cum au reținut instanțele), ci,reclamă încălcarea dreptului său la un mediu sănătos, reglementat prin art. 5 din nr.OUG 195/2007, prin desfășurarea de către intimatul pârât Energetic a unei activități poluante în zona în care reclamantul locuiește efectiv.
Este indiscutabil faptul că instanțele au calificat greșit cererea reclamantului, nu au cercetat deloc pretențiile acestuia prin prisma temeiului juridic menționat.
Îndrumarea deciziei civile de casare a fost în sensul, de a se stabili dacă prin activitatea desfășurată de către societate are loc o deteriorare a mediului înconjurător și modalitatea în care acest prejudiciu poate fi reparat.Ca atare, nu se poate pune problema stabilirii unui alt temei juridic sau că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale prevăzute de art.942 și 969 Cod civil, întrucât temeiul juridic este cel arătat mai sus, privind legea mediului, iar aceste critici din recurs nu au suport. Temeiul legal îl reprezintă OUG 195/2005 modificat prin Legea nr.265/2006.
Prin urmare, instanțele s-au conformat îndrumărilor deciziei civile de casare, în conformitate cu dispozițiile art.315 Cod pr.civilă, administrând probele corespunzătoare.
De reținut, că la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic de specialitate, în domeniul protecției mediului, nu s-au formulat obiecțiuni de către recurenta intimată, prin urmare achiesând la acesta și ca atare criticile formulate în recurs în această privință nu sunt fondate, cu atât mai mult cu cât privesc o interpretare a probelor, critică ce se circumscrie pct.10 art.304 Cod pr.civilă,în prezent abrogat prin Legea nr.219/2005 - nemaifiind posibilă examinarea sa în această fază a recursului.
Temeiul juridic al obligației ce incumbă recurentei îl reprezintă art.94 lit.i OUG 195/2005 modificată, și art.95 din aceeași lege,potrivit cărora protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice,în care scop,acesta suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului potrivit principiului poluatorul plătește.Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului, are caracter obiectiv indiferent de culpă, astfel încât obligația legală ce revine poluatorului din cauza dedusă judecății, este de a repara prejudiciul în principal prin restabilirea situației anterioare.
Totodată, prejudiciul rezultă cu prisosință din activitatea acesteia, din piesele dosarului reieșind că societatea prin activitățile de constituire, extragere și de depozitare a cărbunilor dezvoltă continuu pulberi de cărbuni și noxe și prin aceasta a modificat total cadrul al gospodăriei reclamanților într-un mediu impropriu ce periclitează viața și deteriorează grav bunurile din gospodăria reclamanților.
Categoric, raportat la elementele de concretețe ale speței, restabilirea situației anterioare poate fi făcută doar prin reconstituirea gospodăriei persoanelor afectate prin poluare,pe un alt amplasament într-o zonă nepoluată.
Așadar, în lumina considerentelor expuse, motivarea instanței nu este contradictorie și oricum în considerentele reținute efectiv în motivarea care i-a format convingerea, instanța nu face referirile expuse în recurs cu privire la decretul de expropriere, acestea de fapt reprezentând istoricul ceea ce a reținut instanța de fond, redat de către instanța de apel, așa cum, s-a arătat în istoric, în considerente.
Instanța de apel chiar expres menționeaza că decretul de expropriere nu reprezintă izvorul obligației pârâtei de a strămuta gospodăriile expropriate pe un alt amplasament, neprevăzând expres această obligație a expropriatorului.
Or, față de această mențiune, aceste critici din recurs referitoare la efectele pe care le produce sau nu decretul de expropriere, nu mai au suport. Izvorul obligației în acest caz, este după cum s-a arătat, chiar legea mediului și activitatea societății care a produs prejudiciul reclamantului, legătura de cauzalitate fiind dovedită în speță.
Astfel, din cuprinsul rapoartelor de expertiză reiese că în prezent starea acestui imobil este degradată datorită celor două benzi transportoare pentru cărbuni energetici ce aparțin societății pârâte, iar zgomotul acestor benzi transportoare la care se adaugă zgomotul stației de concasare și zgomotul de fond industrial fac imposibilă locuirea reclamantului în condiții de sănătate și siguranță a vieții în aceste imobile, încălcându-se dreptul reclamantului la un mediu sănătos reglementat prin art.5 din OUG nr. 195/2005.
De reținut,că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat expres și precis obligarea pârâtei să-i reconstruiască imobilul casă de locuit și anexe proprietatea reclamantului,într-o zonă nepoluată pe un teren pus la dispoziție de aceasta.
Prin urmare nici ultima critică privitor la obiectul cererii formulate de către reclamantă nu este întemeiată.
Reclamantul a arătat că prejudiciul se referă atât la starea de sănătate dar și la casă - unde au apărut fisuri, iar recoltele sunt de asemenea afectate.
Soluția este în conformitate cu legislația și jurisprudența europeană și a principiului consacrat în art.2 CEDO, circumscris sistemului de sănătate publică - care incumbă obligatia de a lua măsurile necesare pentru protejarea efectivă a dreptului la viață.
Într-o hotărâre recentă, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat că "încălcarea dreptului la viață poate fi examinată și în raport cu probleme legate de mediul înconjurător, nu numai cele menționate de diverse aspecte ale dreptului la viață. În această privință ar trebui menționat că dezvoltările recente ale standardelor europene în această privință nu face decât să confirme o conștientizare crescândă a obligațiilor ce revin autorităților publice naționale în domeniul mediului înconjurător. Nu trebuie făcută nici o distincție între actele, omisiunile și "neglijența" autorităților naționale în examinarea îndeplinirii de către acestea a obligației respective. Orice altă abordare ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul Convenției, care, ca instrument de protecție a indivizilor, necesită ca prevederile sale să fie interpretate și aplicate astfel încât garanțiile consacrate să fie practice și efective".
Trebuie avute în vedere efectele pe care aceste activități le au asupra vieții reclamantului și ale familiei acestuia, și singura modalitate de reparare a prejudiciului și de restabilire a situației anterioare este obținută prin stabilirea acestor obligații în sarcina recurentei.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza 2 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
Conform art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta COMPLEXUL împotriva deciziei civile nr. 320 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2044 din 20 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI.
Obligă recurenta la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/17.02.2010
/
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
