Obligație de a face. Decizia 1572/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1504/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1572
Ședința publică de la 17.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 309 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și C și cu intimații pârâți și.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocatul -, în baza delegației de substituire eliberată de Baroul București - Cabinet de avocat " ", pe care o depune la dosar, însoțită de împuternicirea avocațială nr. -/14.09.2009, același avocat reprezentând în proces și interesele intimatei pârâte, avocatul pentru intimații reclamanți și C, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/24.01.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr. -/1 din 17.11.2009, eliberată de CEC Bank, privind achitarea sumei de 8 lei, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, recurenta se legitimează cu Carte de Identitate, seria -, nr. -, eliberată de SPCEP S1 biroul 4 la data de 13 iunie 2008, CNP -.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care, pune în discuția părților excepția invocată.
Avocatul recurentei pune concluzii de respingere a excepției, având în vedere faptul că, comunicarea deciziei împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului s-a efectuat prin procedura afișării, situație în care, partea pe care o reprezintă nu a primit această hotărâre. A luat cunoștință de hotărârea pronunțată de Tribunalul București la momentul formulării cererii prin care partea solicita efectuarea unei fotocopii a acestei decizii. Având în vedere aceste aspecte, consideră că termenul curge de la momentul când partea a luat cunoștință de conținutul hotărârii. În opinia sa, decizia pronunțată în faza procesuală a apelului nu i-a fost comunicată recurentei pârâte, motiv pentru care, apreciază că aceasta se află încă în termenul de declarare și motivare a recursului.
Dovada aflată în dosarul de apel, purtând mențiunea de comunicare a deciziei civile nr.309 A din 9.03.2009 "prin afișare", nu este de natură să aducă la cunoștința părții conținutul hotărârii atacate.
Avocatul intimaților reclamanți solicită admiterea excepției nulității recursului, pe care, de altfel, a invocat-o și motivat-o prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. Învederează oral, faptul că înțelege să renunțe la excepția tardivității declarării recursului, expusă la punctul 1 din concluziile scrise.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, arată că, potrivit dispozițiilor art. 306 Codul d e procedură civilă, cu trimitere la cele ale art. 303 Codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. În speță, motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 15.09.2009, deci cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 303 Codul d e procedură civilă. Solicită înlăturarea afirmațiilor făcute de reprezentantul recurentei. Dacă partea avea dubii cu privire la modalitatea efectuării procedurii de comunicare a hotărârii instanței de apel, avea posibilitatea înscrierii în fals.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2165 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 617 din 12.11.2009, pe care o depune la dosar, însoțită de chitanța nr. 444 din 24.01.2008, în valoare de 2000 lei, pe care o depune la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, precum și factura nr. 029 din 24.01.2008, privind achitarea sumei de 3500 lei.
Curtea reține dosarul în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6317/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și C, astfel cum a fost modificată, s-a dispus evacuarea pârâților (), - și din apartamentul nr.3 situat în B,-, -.2, sector 1 și a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat efectuarea schimbului obligatoriu de locuință.
De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamanților la încheierea unui contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, pentru apartamentul în litigiu și stabilirea unei chirii corespunzătoare potrivit dispozițiilor legale; pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii apartamentului nr.3 situat în B,-, -.2, sector 1 conform Dispoziției nr.6959/27.11.2006 emisă de Primarul General al Municipiului B; contractul de vânzare - cumpărare nr.591/06.02.1997 prin care pârâții dobândiseră dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu a fost constatat nul prin sentința civilă nr.1789/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Prin urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.480 cod civil în ceea ce privește cererea de evacuare a pârâților; cererea de efectuare a schimbului obligatoriu de locuință și cererea reconvențională au fost respinse în temeiul dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de apelanții - pârâți și cererea de aderare la apel formulată de intimații - reclamanți au fost respinse, ca nefondate, prin decizia civilă nr.309 A/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Apelanții - pârâți au criticat sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.132 Cod procedură civilă întrucât modificarea cererii de chemare în judecată s-a făcut după prima zi de înfățișare; aceștia au mai arătat că prima instanță nu a avut în vedere situația de fapt dedusă judecății, nu a ținut cont de probele aflate la dosar și a interpretat și a aplicat greșit în speță dispozițiile OUG nr.40/1999 în raport de care a operat prelungirea de drept a contractului de închiriere dat fiind refuzul nejustificat a proprietarilor de a perfecta contractul de locațiune cu apelanții-pârâți.
Referitor la schimbul de locuințe s-a aratat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.23 din OUG nr.40/1999.
Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză apelanta - pârâtă a susținut că în mod eronat instanța de fond a dispus respingerea acestei cereri fără să aibă în vedere dreptul apelanților de a închiria apartamentul în litigiu, drept recunoscut de art.6, 10 și 11 din OUG nr.40/1999.
Intimații - reclamanți au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de pârâți, solicitând ca apelanta pârâtă să fie obligată la efectuarea schimbului obligatoriu, astfel că acesteia să-i fie pus la dispoziție apartamentul nr.4, situat în-,.3, sector 2, în schimbul apartamentului care formează obiectul prezentului litigiu.
Referitor la prima critică formulată în cadrul apelului declarat de pârâți, tribunalul a considerat-o ca fiind neîntemeiată întrucât în speță nu au fost încălcate prevederile art.132 Cod procedură civilă, text care stabilește că la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi, situație în care instanța va dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării.
Din examinarea dosarului de fond s-a constatat că primul termen de judecată stabilit a fost data de 4.09.2007 când procesul s-a amânat dată fiind cererea pentru lipsă de apărare formulată de pârâtă, iar la următorul termen de judecată, respectiv 02.10.2007 și care poate fi considerat ca fiind prima zi de înfățișare a fost depusă de către reclamantă cererea de modificare a acțiunii principale.
Prin sentința civilă nr.1789/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă definitivă devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.724/12.10.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.591/97 prin care pârâta (fostă ) a dobândit în proprietate conform Legii nr.112/2005 apartamentul nr.3, situat în B,-, sector 1, acest imobil fiind retrocedat reclamanților prin Dispoziția nr.6959/27.11.2006 emisă de Primarul General al Municipiului
Reclamanții - intimați, proprietari ai imobilului mai sus menționat au procedat în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 din OUG nr.40/1999 în sensul că la data de 28.03.2007 le-au notificat pe pârâte în vederea încheierii contractului de închiriere referitor la spațiul în litigiu, în procesul - verbal datat 02.05.2007 întocmit la executorul judecătoresc specificându-se că pârâta este de acord cu încheierea contractului, în timp ce fiica acesteia aflată în străinătate pentru o durată de 5 ani nu are nevoie de acea locuință, urmând ca respectivul contract de locațiune să fie încheiat exclusiv între proprietari și pârâta pentru o perioadă de 1 an cu posibilitatea de prelungire, totodată fiind înmânată pârâtei o propunere de contract.
Tribunalul a mai constatat și faptul că reclamanții - intimați au procedat la expedierea unei noi notificări către pârâtă la data de 21.06.2007 prin care s-a propus schimbul obligatoriu de locuință în sensul de a i se acorda spre închiriere apartamentul nr.5 din B,-,.1, sector 1, proprietara lor, însă pârâta - apelantă nu a dat curs acestei notificări, așa după cum rezultă din procesul - verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 29.06.2007.
Tribunalul a înlăturat ca fiind nefondate susținerile făcute de apelanții - pârâți în sensul că, dată fiind atitudinea culpabilă manifestată de reclamanți care au refuzat să încheie contractul de închiriere, în conformitate cu dispozițiile art.10 și 11 din OUG nr.40/1999 a avut loc prelungirea de drept a contractului de locațiune anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere.
Criticile formulate de apelanții - pârâți referitor la admiterea cererii de evacuare din apartamentul în litigiu nu au fost găsite întemeiate în raport de prevederile art.13 lit.c din OUG nr.40/1999,text care stabilește că nu se aplică prelungirea contractului de închiriere dacă chiriașul refuză să preia în folosință o altă locuință, ce i-a fost pusă la dispoziție de către fostul proprietar sau de moștenitorii acestuia, ori pârâta nu a răspuns la cea de-a doua notificare prin care reclamanții fii propuneau schimbul obligatoriu de locuințe.
Față de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că soluția adoptată de prima instanță în sensul evacuării pârâților din imobil este legală, situație în care în mod just s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale având ca obiect încheierea contratului de locațiune și stabilirea unei chirii corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 30.06.2009 recurenta - pârâtă.
Prin motivele de recurs depuse la oficiul poștal la 15.09.2009, recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, iar pe fond, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu referire la art.6, 10 și 11 din OUG nr.40/1999 recurenta - pârâtă a arătat că a deținut în proprietate apartamentul nr.3 din B,-, -.2, sector 1, conform contractului nr- încheiat cu - SA în baza Legii nr.112/1995.
Acest titlu de proprietate a fost anulat de instanța de judecată, iar intimaților - reclamanți le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Dispoziția nr.6959 din 27.11.2006 pronunțată de Primarul General al Municipiului
Prin notificarea formulată de intimații - reclamanți adresată prin BEJ la data de 28.03.2007, recurenta a fost invitată la data de 02.05.2007 ora 1630la sediul BEJ în vederea perfectării contractului de închiriere asupra apartamentului nr.3 din B,-, -.2, sector 1.
Recurenta s-a prezentat la data și locul stabilit fiind încheiat un proces - verbal de către executorul judecătoresc din care rezultă că intimatul a lipsit întrucât că era internat în spital, iar fiica recurentei, se afla la studii în Germania. I s-a propus închirierea apartamentului pe o durată de un an de zile cu posibilitatea de prelungire a contractului, chiria fiind stabilită la cuantumul de 25% din venitul său net lunar.
Conform dispozițiilor art.9 din OUG nr.40/1999, recurenta i-a notificat în data de 28.05.2007 prin BEJ pe intimații - reclamanți să se prezinte la sediul BEJ în data de 08.06.2007 orele 1500în vederea perfectării contractului de închiriere privind apartamentul ocupat de recurentă pentru o perioadă de 5 ani, cu plata chiriei legale, astfel cum prevede art.6 din OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor.
La data și ora indicată intimații - reclamanți nu s-au prezentat, fiind trimis un fax în data de 13.06.2007 prin care solicitau reprogramarea întâlnirii pentru data de 15.06.2009, ulterior solicitând reprogramarea pentru data de 20.06.2007, pentru ca, în cele din urmă, în data de 21.06.2007 aceștia să notifice oferta de schimb obligatoriu de locuințe prin intermediul BEJ -. Recurenta apreciază că în speță au devenit incidente dispozițiile art.11 din același act normativ întrucât intimații - reclamanți nu au avut niciodată intenția să perfecteze un contract de închiriere cu aceasta nici pentru perioada de un an și nici pentru perioada de 5 ani, astfel cum dispune legea, ci au dorit evacuarea acesteia și a fiicei sale, deși pârâtele beneficiază de protecția legală instituită pentru foștii chiriași și cumpărători ai imobilelor în baza Legii nr.12/1995.
De asemenea, recurenta - pârâtă a arătat că i s-a propus un schimb obligatoriu de locuințe, contract de închiriere ce s-ar fi încheiat pentru o perioadă de 1 an de zile, oferindu-i-se o garsonieră care nu se afla în proprietatea intimaților - reclamanți, aspect ce contravine dispozițiilor legale și pentru care ar fi trebuit achitată o chirie în sumă de 522 lei.
S-a mai arătat că, pentru a induce și menține în eroare instanța, intimații - reclamanți au depus la dosarul cauzei un presupus contract de închiriere pe care intenționau să-I perfecteze cu recurenta. S-a solicitat instanței de control judiciar să constate că recurenta nu a refuzat perfectarea contractului privind imobilul pe care îl ocupă, neputându-se reține culpa sa în faptul că nu a încheiat contractul de închiriere. Solicită să se constatate că cei care nu au dorit să perfecteze contractul sunt intimații - reclamanți, care, deși inițial i-au notificat închirierea spațiului pe care îl ocupă, ulterior s-au răzgândit și au înlocuit oferta de închiriere cu una de schimb obligatoriu de locuințe, schimb care nu putea fi perfectat în condiții legale fiind încălcate pozițiile art.23 și 24 din OUG nr.40/1999. Față de acest aspect ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, s-a solicitat să se constate culpa exclusivă a intimaților - reclamanți și că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art.6 din OUG nr.40/1999, care prevede că:"În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legiinr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza Legii nr.112/1995și careo ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru operioadă de5ani."
Deși intimații - reclamanți inițial au respectat procedura prevăzută de dispozițiile art.10 din nr.OUG40/1999 și au notificat intenția de a perfecta contractul de închiriere, iar recurenta a dat curs invitației, astfel cum rezultă din acte, ulterior aceștia s-au răzgândit și au înlocuit contractul de închiriere ale cărui clauze erau deja discutate și consemnate de executorii judecătorești cu o ofertă de schimb obligatoriu de locuințe, făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.
Instanța de apel prin hotărârea pronunțată nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.10 din nr.OUG40/1999 și nici a dispozițiilor art.11 alin.1 din același act normativ, care prevăd că: "Nerespectarea de către proprietar a dispozițiilor art.10 alin.(1)atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere.-".
Analizând cu prioritate conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, Curtea constată că aceasta este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Art.306 alin.1 Cod procedură civilă prevede că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor când există motive de ordine publică.
În speță, decizia civilă nr.309 A/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost comunicată recurentei - pârâte, la domiciliul acesteia, la data de 16.06.2009, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru depunerea motivelor de recurs.
Acest termen s-a împlinit la data de 02.07.2009.
Recurenta a depus motivele de recurs la data de 16.09.2009, cu depășirea termenului prevăzut de art.301 și 302 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea va respinge susținerile acesteia în sensul că procedura de comunicare a deciziei recurate nu a fost legal efectuată având în vedere procesul - verbal de comunicare a deciziei aflat la fila 37 din dosarul Tribunalului București, dispozițiile art.92 alin.4 și 6 Cod procedură civilă care prevăd posibilitatea comunicării actelor de procedură și prin afișare, precum și dispozițiilor art.100 alin.4 Cod procedură civilă conform cărora procesul - verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
De asemenea, Curtea reține că prin motivele de recurs depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege nu au fost invocate motive de casare/modificare de ordine publică iar asemenea motive nu au fost invocate nici de C din oficiu, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, art.301 și 303 alin.1 Cod procedură civilă va constata nul recursul declarat de recurenta - pârâtă.
În temeiul dispozițiilor art.316, 298 și 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe recurenta - pârâtă la 2.165 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți, reprezentând onorariu de avocat achitat de aceștia conform chitanței nr.617/12.11.2009 eliberată de Societatea Civilă Profesională de Avocați " și ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.309 A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și C și cu intimații - pârâți și.
Obligă pe recurentă la 2.165 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./07.12.2009
TB-3 -;
Jud.1 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
