Obligație de a face. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 159/
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.596/A/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, Comuna, prin Primar și T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă, avocat, iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 18 lei taxă judiciară de timbru și 2 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 18 lei și 2 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și întâmpinare recalificată de instanță ca și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar solicită modificarea deciziei atacate, admiterea apelului reclamantei, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul grănițuirii celor două proprietăți în litigiu, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr.1570/252 la data de 19.05.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și Statul Român, reprezentat de Comuna, prin Primar, solicitând să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și a pârâților, respectiv dintre imobilele cu nr.cadastral 92/a/1 (casă, curte și grădină - 5196.) evidențiat în CF nr.527, nr. cadastral 92/a/2 (grădină în intravilan - 204.), evidențiat în CF 931 și nr.cadastral 92/b (teren intravilan cu casă - 379.) evidențiat în CF 289, precum și obligarea pârâtei de a demola gardul construit pe proprietatea sa și a ridica gunoiul depozitat pe terenul său, cu daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a obligației.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în anul 1997 vândut pârâtei, suprafața de 204. teren din totalul de 5400. teren intravilan cu nr.cad.92/a, evidențiat în CF 527, situat în spatele casei pârâtei, care îi este vecină; că a existat o delimitare a celor două proprietăți, materializată printr-un gard ce desparte grădinile, iar delimitarea curților s- realizat prin betonarea de către pârâtă a terenului care îi aparține; că există o porțiune din curte nebetonat pe partea casei care se învecinează cu cea a pârâtei și care îi aparține ei; că această porțiune de curte îi folosea atunci când efectua reparații la casă, dar pârâta a construit un gard în prelungirea unei anexe, proprietatea sa, interzicându-i astfel accesul pe proprietatea sa, interzicându- astfel accesul pe proprietatea sa, chiar atunci când este necesar să facă reparații la construcție. A mai arătat reclamanta că pârâta depozitează pe gardul ei dejecțiile de la animale, care afectează structura acestuia, deoarece este de lemn.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.584, 1075 și urm. civil.
Pârâtul Statul Român depus întâmpinare prin care a arătat că nu se opune primului capăt de cerere, referitor la grănițuire.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care arată că nu se opune la stabilirea liniei de hotar, dar se opune la celălalt capăt de cerere ca nefondat, arătând că nu a construit gardul la care se referă reclamanta și nici nu depozitează gunoi pe proprietatea acesteia; că reclamanta care i- vândut 204. teren a construit un gard de lemn în prelungirea garajului ei, conform unei schițe de dezmembrare din 1997, iar ea a împrejmuit terenul cumpărat cu un gard de sârmă și pari din lemn.
Ulterior, a fost citat, pentru pârâtul Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice prin T, care, prin întâmpinarea depusă a invocat lipsa calității procesuale pasive în cauză, excepție care a fost pusă în discuția părților unită cu fondul.
Prin sentința civilă nr.201/29.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoja admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și Statul Român, reprezentat de Comuna, prin Primar și, în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul cu nr.cadastral 92/a/1 (casă, curte și grădină de 5196.) evidențiat în CF 527, situat în, nr.192, proprietatea reclamantei, și imobilele cu număr cadastral 92/a/2 ( grădină in intravilan de 204.) evidențiat în CF 931 și număr cadastral 92/b (tereb intravilan cu casă de 379.) evidențiat în CF 289, situate în nr.193, proprietatea pârâților și Statul Român, ca fiind linia de culoare roșie notată cu 3-2-6-5 în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de experții G, și, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligația de a face și obligarea la daune cominatorii, a constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice prin T, au fost compensate onorariile de avocat și a fost obligată reclamanta la 1031 lei cheltuieli de judecată față de pârâta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietară asupra imobilului cu nr.cadastral 92/a/1 evidențiat în CF 527, pârâta este proprietară asupra casei edificată pe terenul cu nr.cad. 92/b în întindere de 379. proprietatea pârâtului Statul Român, evidențiat în CF 298 și asupra imobilului evidențiat în CF 931. Pârâta are și dreptul de folosință asupra terenului proprietatea Statului Român, acesta fiind aferent casei de locuit, așa cum se arată de pârât în întâmpinare.
Cele trei imobile sunt învecinate. Terenul cu nr.cad. 92/a/2 a făcut parte inițial din parcela cu nr.cad.92/a ce a fost în întregime a reclamantei, fiind vândut de aceasta pârâtei, după care s-a procedat la dezmembrare și înregistrare în cărți funciare distincte.
Reclamanta susține că pârâta nu a respectat schița de dezmembrare, după ce a cumpărat terenul de la ea și a construit un gard în prelungirea unei anexe, ocupând terenul proprietatea sa aflat imediat lângă casă și pe care intra atunci când era necesar să efectueze reparații la imobil.
Grădinile reclamantei și pârâtei sunt despărțite de un gard de lemn, ridicat de reclamantă, Lângă aceasta și-a montat și pârâta un gard de sârmă. Curțile sunt despărțite de un gard de cărămidă ridicat de pârâtă cu 15-20 ani în urmă, așa cum declară martorii audiați și cum recunoaște și reclamanta în interogatoriul luat.
Expertiza tehnică efectuată de expert a ajuns la concluzia că, gardul la care face referire reclamanta este ridicat de pârâta pe terenul său (al reclamantei) și că acest gard este din cărămidă.
Expertiza a fost contestată în cauză, efectuându-se o contraexpertiză de către trei experți, care a constatat că gardul în cauză nu este ridicat pe terenul reclamantei, ci pe cel al pârâtei, propunându-se linia de hotar între cele 3 proprietăți, linia de culoare roșie notată 3-2-6-5, care asigură suprafața tabulară a celor trei imobile.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la această expertiză, solicitând o nouă variantă, ce este prezentată de experți în răspunsul la obiecțiuni, dar pe care instanța de fond nu a putut-o lua în considerare, deoarece în această variantă suprafața tabulară a reclamantei este mai mare.
Prima instanță a avut în vedere această ultimă expertiză pe care o apreciază ca fiind obiectivă, față de prima, motivat de faptul că este concluzia unui număr de trei experți și nu doar a unuia.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a constatat că nu este întemeiat, gardul în cauză nefiind edificat pe proprietatea reclamantei. Nu s-a făcut nici dovada faptului că pârâta aruncă dejecțiile de la animale pe gardul de lemn al reclamantei, chiar aceasta recunoscând, prin interogatoriu, că pârâta crește doar găini și că, în prezent, nu mai există decât gunoi de grajd, dar și acesta depozitat lângă gardul de sârmă, acesta fiind împrăștiat pe terenul său de către găinile pârâtei.
Instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată doar în parte, în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar și a fost admis acest capăt de cerere, în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și a pârâților și Statul Român, reprezentat de Comuna, prin Primar, ca fiind linia de culoare roșie notată cu 3-2-6-5 din planul de situație la raportul de expertiză întocmit în cauză de către experți G, și, capătul de cerere privind obligația de a face și plata daunelor cominatorii fiind respins, ca fiind neîntemeiat.
Instanța de fond a compensat onorariile de avocat, urmând ca reclamanta și pârâta, ce are în folosință și terenul proprietatea Statului Român, să suporte fiecare din cheltuielile privind expertizele efectuate în cauză și care profită ambelor părți, situație în care instanța de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 1031 lei cu acest titlu față de pârâta.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice prin T, prima instanță a constatat că excepția este întemeiată. In speță, proprietar al unuia dintre terenurile față de care se solicită stabilirea liniei de hotar este Statul Român, terenul nefiind în domeniul public, ci în cel priovat, situație în care Statul este reprezentat, potrivit legii administrației locale, de către comună, oraș sau municipiu, după caz, astfel că s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Impotriva sentinței civile nr.201/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând, în principal, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul omologării variantei de stabilire a liniei de hotar indicată în raportul de expertiză efectuat de expert, a răspunsului la obiecțiuni din raportul de contraexpertiză depus la 04.12.2007. In subsidiar, a solicitat obligarea intimatei la depunerea autorizației de construire și a documentației ce a stat la baza emiterii sale și apoi administrarea unei noi expertize topografice de către 5 experți, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea apelului s-a arătat că prin hotărârea apelată nu s-a ținut deloc seama de starea de fapt consemnată și recunoscută de ambele părți în proces, ce nu contestă linia de hotar dinspre grădină, materializate prin semne exterioare de delimitare (garduri) necontestate de părți.
Reclamanta arată că s-a ignorat scopul procesului, și anume acela de a soluționa problema porțiunii de zid construite de către intimată pe terenul proprietatea apelantei, recunoscut în prezența expertei, teren asupra căruia este situată streașina unei construcții noi, de la care vrea să scoată hotă de aerisire, pe zidul său și deasupra terenului proprietatea sa. Pârâta nu a contestat această stare de fapt, prin răspunsurile la întrebările 2 și 3 din interogatoriu, unde s-a arătat că ridicat porțiunea de zid pentru a împiedica accesul animalelor, permițând reclamantei să efectueze reparații. A fost omologată lucrarea de specialitate efectuată de trei experți, fără a se preciza vreo acuzație de părtinire pentru prima lucrare.
Prima instanță nu a observat că prima lucrare se baza pe o stare de fapt atestată de limita de dezmembrare a nr.top. din documentația de dezmembrare există în arhiva CF, pe precizările personale ale pârâtei făcute cu ocazia măsurătorilor, iar cea de-a doua pe o soluție tehnicistă, astfel că se ajunge la o concluzie contrazisă de declarațiile pârâtei în conformitate cu care zidul este edificat pe proprietatea pârâtei, soluție contrazisă de ambele părți, care au fost de acord cu limitele proprietăților stabilite prin schița de dezmembrare din 1997.
Este vorba de o partajare faptică, convențională, necontestată de părți, dar neluată în seamă nici de instanța de fond, nici de cei trei experți, fiind aplicabil în cauză art.969 și urm. civil.
In răspunsul la obiecțiuni, cei trei experți au precizat că varianta agreată de ea conduce la o suprafață de teren mai mare decât suprafața înscrisă în CF pentru imobilul său, iar suprafața terenului proprietatea pârâtei este mai mică cu 4., ceea ce se încadrează în limitele de toleranță admise de Regulamentul de întocmire a lucrărilor cadastrale. S-a reținut în acest supliment un aspect contrazis în realitate, respectiv că nu sunt semne exterioare de hotar în teren, ignorându-se gardul construit în temeiul unor schițe de dezmembrare executate de experți topometri. Soluțiile de dezmembrare, necontestate de părți, au preponderență în raport cu refacerea pe calculator imaginată de cei trei experți. Refacerea pe calculator nu a ținut cont de planul cadastral și de încadrarea în zonă.
Raportul de expertiză omologat a avut în vedere un aliniament de dezmembrare greșit, nu au fost efectuate măsurători în teren, ignorând diferența în lățime a celor două proprietăți, soluția adoptată fiind evident inechitabilă, părtinitoare și creatoare de noi litigii în viitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.282 și urm. pr.civilă.
Prin întâmpinare, intimata T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru Statul Român, a solicitat să se constate că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, lucru reținut și în sentința atacată.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că soluția agreată de apelantă presupune stabilirea unei linii de hotar între cele două imobile, ce este frântă. Raportul de contraexpertiză a pornit de la geneza celor două case, construcția apelantei, prima ridicată, indică limita frontului stradal la care s-a aliniat și casa sa. Gardul a cărui demolare o solicită reclamanta, se află pe proprietatea pârâtei, fiind ridicat de peste 30 de ani, aspect atestat de martorii audiați în cauză.
Prin decizia civilă nr.596/A/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.201/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr- și a fost obligată apelanta la plata către intimata a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deși este adevărat că în sentința primei instanțe se reține, în mod corect de altfel, că Statul Român nu este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în cauză, aspect necontestat de altfel, prin cererea de apel ce face obiectul prezentei pricini, în cauză se impunea citarea acestei instituții, față de dispozițiile art.294 pr.civ. neputând fi modificat cadrul procesual fixat în prima instanță, pe parcursul soluționării căilor de atac.
In ceea ce privește fondul cauzei, față de probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat apelul neîntemeiat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală pentru considerentele expuse în conținutul său și pe care instanța de apel și le-a însușit în întregime.
Astfel, prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, ca urmare a unei aprecieri corecte și coroborate a întregului probatoriu administrat în cauză.
Tribunalul constată că în mod just prima instanță a preluat concluziile expuse în raportul de expertiză efectuat de trei experți. Este reală afirmația că o lucrare de specialitate efectuată de trei experți prezintă un grad mai ridicat de credibilitate și aceasta deoarece, prin munca efectuată în comun de trei persoane deținând cunoștințe de specialitate, este mai redusă probabilitatea strecurării unei erori. Aceasta este o prezumție simplă trasă de prima instanță și acceptată de tribunal, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu probatoriul administrat în cauză.
Tribunalul reține că nu este reală susținerea apelantei, în sensul că cei trei experți nu au avut în vedere situația de fapt și documentația de dezmembrare lucru ce rezultă din conținutul raportului de expertiză și al răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamantă.
La fila 163 dosar este consemnată deplasarea celor trei experți la fața locului și efectuarea de măsurători în prezența părților, astfel că susținerile apelantei în sensul că doar experta a efectuat măsurători în teren, nu au nici un suport probator. De asemenea, experții fac trimitere la "panul de dezmembrare pus la dispoziție de către părți", astfel că și această afirmație a fost înlăturată, ca neconformă cu realitatea. De altfel, în raportul de expertiză se arată că părțile au prezentat planul de dezmembrare ce prezintă o diferență de 10 cm în lățimea parcelei.
Cei trei experți au concluzionat în sensul că varianta dorită de reclamantă nu are suport logic, că diferența arătată mai sus se încadrează în erorile de măsurare și că varianța propusă de ei și reținută de prima instanță asigură părților suprafețele înscrise în CF, în timp ce varianta dorită de reclamantă prevede un minus de 4. pentru pârâtă.
Chiar dacă acest minus se încadrează în limitele de toleranță admise în topografie, tribunalul nu constată nici un argument pentru a reține linia de hotar dorită de reclamantă, față de multitudinea de motive ce sprijină varianța reținută, care este de natură să asigure ambelor părți folosința întregii suprafețe de teren înscrise în CF. De altfel, aceasta este modalitatea de grănițuire acceptată de părți de peste 10 ani, și care este contestată de către reclamantă doar ca urmare a dorinței sale de a face unele lucrări la imobilul proprietatea sa.
Nu se poate reține o înțelegere a părților cu privire la linia de hotar, în sensul susținut de reclamantă, față de poziția procesuală constantă a pârâtei.
In consecință, față de dispozițiile legale arătate, coroborate cu prevederile art.282 și urm. pr.civ. tribunalul a constatat că prezentul apel nu este întemeiat, linia de hotar reținută de prima instanță fiind corect tranșată în raport de situația de CF, de soluția de dezmembrare și de o stare de fapt netulburată o lungă perioadă de timp, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. a respins apelul.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs în termen legal, la 2 decembrie 2008, solicitând în temeiul disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. admiterea recursului, în principal, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu indicația administrării probei cu noua expertiză topometrică solicitată și la fond și în apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței apelate în sensul grănițuirii celor două proprietăți în litigiu pe linia frântă B-H-I-F din raportul, iar între casele lor, dreapta determinată de punctele B-H-I, linie de hotar ce corespunde cu limita de dezmembrare a numerelor topometrice din documentațiile de dezmembrare existent în arhiva cărții funciare, documentații necontestate de părți, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
In motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța de apel, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia. In concret, a precizat că deși raportul de contraexpertiză tehnică topografică judiciară depus la 16 octombrie 2007, menționează expres oad oua dezmembrare, "prin care s-a format parcela 92/a/2, prin punctele 1-2-6-5, cu suprafața de 204. parcelă la care s-a avut în vedere lățimea parcelei 17,80 în loc de 17,90, instanța de apel nu a admis punctul său de vedere conform căruia măsurătorile efectuate de către cei trei experți nu au fost corecte, respectiv nu au ținut seama de acordul de voință al părților la momentul dezmembrării, acela rezultat din schița de dezmembrare, că parcela intimatei are lățimea de 17,80, iar nu de 17,90 cât au luat în calcul cei trei experți.
Instanțele de fond și apel au comis fără îndoială o denaturare atunci când, supunând actele cauzei interpretării lor, le-au atribuit un alt înțeles, "pe care termenii și textul lor, în loc să-l sprijine, îl exclud în mod clar și vădit neîndoielnic", refuzând să accepte evidența diferenței la măsurare față de primul raport de expertiză, contraexpertiza plecând de la o premiză greșită, care a și condus-o la concluzia existenței unei diferențe în plus la proprietatea reclamantei.
Atâta vreme cât intimata a recunoscut și cu ocazia deplasării expertei în teren că terenul în discuție îi aparține reclamantei, câtă vreme măsurătorile primei expertize țin seama de situația de fapt din teren (existența gardurilor necontestate pe lungimea parcelelor) cât și linia de hotar trasată de prima expertiză a ținut seama în plus de schița CF și de ambele schițe de dezmembrare (nu numai de prima, astfel cum au făcut cei trei experți), există temeiuri serioase pentru a pune la îndoială interpretarea dată de instanță rapoartelor de la dosar, precum și "suportul logic" al contraexpertizei, unde se semnalează - fără a se lua în calcul - diferența de 10 cm din planul de dezmembrare prezentat de către părți.
Reclamanta-recurentă a subliniat că planul de dezmembrare, necontestat de pârâtă, reprezintă voința ușor exprimată a părților la momentul întocmirii sale, singura problemă care a generat conflictul dintre părți fiind porțiunea de teren dintre anexa pârâtei (edificată afirmativ pe linia de hotar) și anexa reclamantei (linia frântă din prima expertiză), cu o lățime de 0,45 și o lungime de 8,90, care, potrivit recunoașterilor pârâților, se află pe terenul reclamantei.
Reclamanta arată că, în speță, cauza procesului este blocarea acestei porțiuni printr-un zid de cărămidă transversal (pe lățimea de 15 cm dintre cele două proprietăți) dreptul de proprietate al reclamantei fiind astfel încălcat prin însușirea de către intimată a porțiunii de teren în unghi ascuțit de lângă curtea sa, pe toată lungimea construcțiilor reclamantei.
S-a criticat înlăturarea expertizei întocmită inițial, care ține seama de actele de dezmembrare și măsurătorile acceptate de părți, și s-a dat eficiență contraexpertizei întocmită în fapt, doar de expertul, dar contrasemnată de un număr de 3 experți.
Critica reclamantei vizează înlăturarea de către cei trei experți a documentației de dezmembrare, necontestată de părți, argumentarea juridică a înlăturării ei, deși ea exprimă voința părților la data efectuării măsurătorilor și a întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Din acest punct de vedere, reclamanta susține cererea de admitere a recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, pentru efectuarea unei contraexpertize topometrice.
In recurs, reclamanta, prin apărătorul său ales, domnul avocat G, a depus la dosar actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare, planul de dezmembrare ce cuprinde linia de hotar necontestată de părți, dar infirmată de cei trei experți.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata, calificată însă de instanță ca fiind concluzii scrise (ca urmare a nedepunerii ei în termenul legal, prev.de art. 308 alin.2 pr.civ. respectiv cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat), s- solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât în cauză nu sunt incidente nici unul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile, invocate de reclamantă, respectiv art.304 pct.8 și 9 pr.civ. concluzionând că varianta dorită de reclamantă nu are suport logic, de a diminua suprafața de teren ce aparține pârâtei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de dispozițiile art.299, 304 pct.9 pr.civ. raportat la disp.art.312 alin.3 pr.civ. Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii civile cu care reclamanta a investit instanța de fond, Judecătoria Lugoj, la data de 19 mai 2006, îl constituie stabilirea liniei de hotar (grănițuirea) dintre proprietatea sa înscrisă în CF nr.527, nr.cadastral 92/a/1 casă, curte și grădină în suprafață de 5196. pe de altă parte, CF 931 nr. cadastral 92/a/2, grădină intravilan 204. și CF nr.298, nr. cadastral 92/b teren intravilan cu casa în suprafață de 379.; obligarea pârâtei de a demola gardul construit pe proprietatea reclamantei și de a ridica gunoiul depozitat pe gardul acesteia, cu obligarea la daune cominatorii de 10 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la efectuarea lucrărilor mai sus menționate.
In raport de susținerile reclamantei privind îngrădirea de către pârâtă a unei porțiuni de teren situată în spatele casei reclamantei (de lățime 0,45 și lungime de 8,90 ), și apărările pârâtei, s-a încuviințat, la fond, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topometrie, efectuată de doamna expert ing., care, în concluziile sale, propune stabilirea liniei de hotar pe linia frântă determinată de punctele B-H-I-F, respectiv între casele părților, linie ce corespunde cu linia de dezmembrare a nr.top. din documentațiile de dezmembrare existente în arhiva CF pentru nr.top. în cauză, gardul fiind edificat pe terenul reclamantei.
Urmare obiecțiunilor aduse acestei expertize, s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize (filele 162-166 dosar fond), întocmită de trei experți, și G, care concluzionează însă că linia de hotar dintre cele două proprietăți trece prin pct. 3-2-6-5 (din schița plan anexată), iar gardul este construit pe terenul pârâtei, chiar în interiorul parcelei acestuia.
Examinând concluziile reținute de cele două expertize întocmite, rezultă că între părți conflictul s-a ivit în ceea ce privește porțiunea de teren situată în spatele casei reclamantei și respectiv a pârâtei, pârâta edificând un gard ce împiedică accesul reclamantei la această parcelă mică de teren.
Curtea apreciază că în concluziile lor, cei trei experți ce au efectuat contraexpertiza dispusă de instanța de fond, nu s-au raportat și nu au argumentat punctul lor de vedere raportat și la schița de dezmembrare necontestată de părți, precum și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acestea, contrar dispozițiilor art.201 și urm. pr.civilă.
Față de această situație, Curtea constată că se impune admiterea recursului reclamantei, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului, efectuarea unui supliment de expertiză unde experții să-și exprime punctul de vedere și cu privire la aceste înscrisuri, necontestate de părți, respectiv schița (documentația) de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare.
In consecință, în raport de art.299, 304 pct.5 pr.civ. și art.301 pr.civ. Curtea va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.596/A/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /19.03.2009
Dact. /GK./ 2 ex./ 19.03.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Maria Petria Martinescu, Marinela
