Obligație de a face. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.454 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA LEGISLAȚIE ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și consilier juridic G pentru intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA LEGISLAȚIE ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a depus două înscrisuri pentru a face dovada stării de sănătate a minorei, respectiv certificatul și hotărârea nr.1350/07.08.2007 ambele emise de Consiliul Jud. D - Comisia pentru Protecția copilului, pe care le comunică și intimatului pârât.
Consilier juridic G, pentru intimatul pârât, nu a solicitat amânarea cauzei pentru a observa înscrisurile depuse.
Instanța, constatând că nu mai sunt cererii de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic G, pentru intimatul pârât, a susținut că instanța de apel pârâtului, solicitând respingerea recursului ca nefondat,
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 29.11.2006, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - Direcția și și UM 02517, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia din urmă să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în C,-,.A,.7.
În motivarea cererii s-a arătat că între reclamantă, în calitate de salariat civil al Ap. și pârâta UM 02517 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 802, înregistrat la UM 01083 sub nr.A 79/12.06.2003, pentru apartamentul sus menționat, având destinația de locuință de serviciu, cu începere din 01.06.2006. S-a precizat că actualul contract de închiriere este în realitate o reînnoire a contractului de închiriere anterior acestuia, în care titular a fost fostul său soț,. S-a mai arătat că, deși prin adresa nr.A 1280/15.06.2005 a UM 02517 C, i s-a comunicat că i-a fost admisă cererea de cumpărare a locuinței de serviciu pe care o deține în calitate de chiriaș, până în prezent această operațiune juridică nu s-a realizat, diverse compartimente ale pârâtei, tergiversând-o nejustificat.
La data de 22.01.2007, pârâții au depus întâmpinare susținându-se, în esență, că reclamantei nu i s-a recunoscut dreptul de a cumpăra locuința, ci i-a adus la cunoștință că cererea sa a fost înregistrată și urmează să fie luată în studiu după depunerea documentației cerute de lege; i s-a cerut să facă dovada deținerii locuinței în baza unui contract valabil încheiat; contractul depus de reclamantă ca probă este nelegal, întrucât la baza sa a stat un aviz dat din eroare, prin omisiunea cu rea-credință de a aduce la cunoștința ministrului faptul că reclamanta nu îndeplinește condițiile atribuirii locuinței impuse de art. 3 și art. 2 din CZ - 50/2000, nefiind "personal al armatei în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată" așa cum impun normele ministrului.
La termenul din 30.01.2007, Ministerul Apărării, prin UM 02517 Cas olicitat introducerea în cauză și citarea Ministerului Apărării - Direcția Legislație și Asistență Juridică, întrucât UM 02517 C neavând calitate procesuală nu poate reprezenta ministerul, ca entitate unică, în fața instanței.
Prin sentința civilă nr.2956 din 13.03.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, obligate pârâtele să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare privind locuința din C, str.-, mr.307,.A,.7, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut ca nici Legea nr.114/1996 si nici Legea nr.562/2004 nu condiționează dreptul de a cumpăra locuința de serviciu de existenta unui contract de munca pe durata nedeterminata pentru titularul contractului de închiriere. Instanța a mai reținut ca nici normele metodologice de aplicare a Legii nr.562/2004 nu stabilesc vreo condiție privind durata contractului de munca.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, Ministerul Apărării pentru Direcția si si UM 02517
In motivarea apelului, s-a arătat ca structurile armatei precum UM 02517 si Direcția si infrastructuri nu au personalitate juridica si nu pot sa reprezinte Ministerul Apărării in justiție.
In ceea ce privește fondul cauzei, apelanții au arătat ca in mod greșit a reținut instanța ca reclamanta este angajata unitarii militare, căci din noiembrie 2006 nu mai are această calitate. Între data depunerii cererii și data încheierii contractului reclamanta a pierdut calitatea de angajat.
Apelanții au arătat ca în normele metodologice privind vânzarea locuințelor, aprobate prin nr.195/2005 se arata ca locuințele de serviciu aflate în administrarea MA se pot vinde în condițiile legii personalului militar trecut in rezerva sau în retragere, personalului civil pensionat sau disponibilizat, precum si moștenitorilor acestora, iar prin contract de închiriere valabil încheiat se înțelege contractul încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare si a reglementărilor interne privind repartizarea și închirierea locuințelor de serviciu.
Prin decizia nr. 454 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin DIRECȚIA LEGISLAȚIEI ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ pentru DIRECȚIA ȘI și 02517.
Pentru a se pronunța această decizia s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților UM 02517 si Direcția si, instanța apreciază că în baza art. 41 alin.2 civ Cod Penal, pot sa figureze în judecata ca parate. In plus, acestea beneficiază în proces de reprezentarea intereselor lor prin ministerul d e resort. Prin urmare, nu sunt întemeiate aceste excepții.
Criticile aduse de apelanți interpretării date de prima instanță disp. art.2 alin1 din Legea nr. 562/2004 au fost considerate fondate, deoarece instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii numai una dintre cele doua condiții prev. de acest text legal. Astfel, s-a avut în vedere ca persoana îndreptățită să cumpere locuința de serviciu trebuie să fie atât titularul unui contract de închiriere valabil, cat și să îndeplinească o funcție în cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Aceste două cerințe legale trebuie întrunite cumulativ, iar instanța de fond nu s-a preocupat de verificarea celei de-a doua condiții, reținând în mod eronat că reclamanta este angajata unității militare deși, în realitate reclamanta pierduse aceasta calitate prin expirarea contractului său individual de muncă.
Tribunalul a avut în vedere și susținerile apelanților referitoare la neîncadrarea situației reclamantei intimate in prevederile CZ 50/2000 ( 31). Aceste norme stabilesc condițiile în care se realizează operațiunile de repartizare, închiriere si folosire a locuințelor de serviciu, vocația la închiriere aparținând personalului armatei, fie militar, fie civil, însă în condițiile arătate în art. 2, respectiv personalul civil angajat cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminata. Aceste instrucțiuni, regulamente interne a căror aplicabilitate este generală în rândurile armatei, indiferent de categoria de personal, trebuie interpretate în conformitate cu Legea cadru nr. 562/2004 și normele de aplicare, deci stabilindu-se expres ce cuprinde noțiunea de personal al armatei care are posibilitatea să închirieze locuințele de serviciu, nu se poate interpreta legea cadru, în mod extensiv. Astfel, reclamanta intimată având contract de muncă pe durata determinata, nu avea vocație la închirierea locuinței primită ca locuință de serviciu de fostul sau șot de care a divorțat și, pe cale de consecința, nu putea nici să i se aprobe cumpărarea acestei locuințe. Dacă reclamanta nu avea vocație nici de a beneficia de un act de administrare cum este închirierea, cu atât mai mult, vocația acesteia nu poate fi acordată pentru o măsură de dispoziție cum este înstrăinarea unui bun imobil din patrimoniul ministerului.
În termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțată la fond. În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului recurenta reclamantă a susținut următoarele:
1. Tribunalul a încălcat principiul neretroactivității legii civile. Sub acest aspect s-a susținut că cererea de vânzare a locuinței a fost formulată la 18 mai 2005 dată la care reglementările art. 2 alin.1 din Legea nr. 562/2004 erau mai favorabile. Ulterior prevederile menționate au fost modificate fiind impusă condiția ca titularul cererii să îndeplinească o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
2. Hotărârea tribunalului cuprinde motive străine de natura pricinii. Considerentele deciziei referitoare la valabilitatea contractului de închiriere exced obiectului litigiului, instanța nefiind investită cu o cerere pentru anularea sau rezilierea contractului de închiriere. Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.1 din Legea nr. 346/2006, atunci când este definit personalul Ministerului Apărării Naționale, nu este făcută distincție între angajații cu contract pe durată determinată și cei cu contract pe durată nedeterminată. În acest sens adresa A 472 din 16 august 2006 confirmă faptul că durata contractului de muncă nu constituie un impediment la cumpărarea locuinței. Cât privește valabilitatea contractului de închiriere s-a susținut că încheierea acestuia s-a făcut cu avizul Ministrului Apărării Naționale, cel care este emitentul ordinului CZ 50/2000 și care avea abilitatea legală de a deroga de la prevederile acestuia.
Recursul este fondat.
Potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri poate fi cerută și atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Valabilitatea contractului de închiriere în mod just a fost supusă atenției instanțelor de către pârâți pe cale incidentală, însă dispozițiile legale privitoare la sensul sintagmei depersonal al armateiau fost interpretate și aplicate greșit de către tribunal.
La data încheierii contractului de închiriere erau în vigoare prevederile OUG nr. 14/2001. În conformitate cu aceasta personalul armatei era considerat ca fiind format din militari si civili (art. 22). Nu era făcută distincție, după cum contractul de muncă al acestora era încheiat pe durată determinată sau pe durată nedeterminată. Astfel fiind ordinul CZ 50/2000, valabil în continuare sub imperiul OUG nr. 14/2001, conținea o condiție în plus pentru ca o persoană din categoria civililor să facă parte din personalul armatei, respectiv condiția ca aceasta să fi fost angajată pe o durată nedeterminată. actuale (art. 36 din Legea nr. 346/2006), au preluat prevederile art. 22 din nr.OUG 14/2001.
În momentul în care s-a aprobat închirierea către reclamantă a spațiului locativ în litigiu s-a încuviințat indirect o derogare de la ordinul CZ 50/2000, derogare care însă se situează în limitele legii. Astfel fiind Curtea apreciază ca fiind greșită concluzia instanței de apel cum că nu a fost valabil încheiat contractul de închiriere, situație care nu ar permite reclamantei să obțină vânzarea cumpărarea imobilului în litigiu în condițiile Legii nr. 562/2004.
În ce privește îndreptățirea recurentei reclamante la dobândirea în proprietate a imobilului în litigiu, Curtea constată că o perioadă, reclamanta și copiii săi, după încetarea raporturilor de muncă ale soțului, au avut calitatea de tolerat în imobil.
Începând cu 1 iunie 2006 în favoarea recurentei reclamante a fost încheiat contractul de închiriere. De asemenea, la această dată contractul de muncă al acesteia era în curs de executare. Astfel fiind începând cu 1 iunie 2006 în patrimoniul recurentei reclamante s-a născut dreptul de a cumpăra locuința. Refuzul de a se proceda la vânzarea către recurenta reclamantă a locuinței în litigiu este nejustificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 454 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA LEGISLAȚIE ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ și.
Modifică decizia și respinge apelul declarat de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PRIN DIRECȚIA LEGISLAȚIE ȘI ASISTENȚĂ JURIDICĂ pentru DIRECȚIA SI și, împotriva sentinței civile nr.2956 din 13.03.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.B/14 martie 2008
Tehn.2 ex
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
