Obligație de a face. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1649/R/2009
Sedința publică din:25.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul pârât - împotriva deciziei civile nr.198/31.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul reclamant Municipiul C-N, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul -, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în sumă de 1 leu.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Recurentul susține recursul și solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea acțiunii introductive. Recurentul precizează, referitor la obiectul cauzei, că procedura de dispunere a măsurilor de intrare în legalitate și modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor este stabilită prin Ordinul nr. 1430/2005 din 26.08.2005 emis de Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Organul de control care a procedat la sancționarea contravențională pentru fapta de a executa lucrări de construcții fără autorizație are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrearea lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație. Autoritatea administrației publice este competentă să emită autorizația de construire sau de desființare și are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament. Recurentul apreciază că, în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate. Față de această împrejurare arată că, în realitate, Consiliul Local C avea obligația să procedeze la măsurători și să constate dacă putea intra în legalitate. Recurentul mai precizează că doar organelor administrative li se poate imputa neîndeplinirea obligației de a constata corespondența lucrărilor executate și în niciun caz contravenientului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 110 din 07.01.2009 a Judecătoriei Cluj -, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul C-N împotriva pârâtului, fiind obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție executate în mod nelegal la imobilul situat în C-N,-, lucrări descrise în procesul-verbal de contravenție nr. 350 din 28.07.2006 și să aducă imobilul în starea inițială, în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10, 3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâtul, în calitate de proprietar al imobilului în litigiu, a executat lucrări de mansardare a construcției fără a deține autorizație de construire, fapt ce a fost reținut de organele de constatare în domeniul construcții, fiind sancționat prin Procesul-verbal de contravenție nr. 350 din 28.07.2006.
Prin sentința civilă nr. 1957/2007 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă plângerea formulată de pârât împotriva procesului-verbal de contravenție, instanța constatând legalitatea și temeinicia actului prin care a fost constatată și sancționată contravenția.
Prin procesul-verbal de contravenție s-a dispus și intrarea în legalitate, în caz contrar, contravenientul fiind obligat să desființeze extinderea realizată cu consecința readucerii imobilului în starea inițială, prin procesul-verbal de constatare nr. 13 din 19.01.2007 reținându-se faptul că pârâtul nu a adus la îndeplinire măsurile la care a fost obligat anterior.
Instanța a considerat că nu pot fi primite susținerile pârâtului, conform cărora nu au avut cunoștință despre măsurile ce trebuiau să fie aduse la îndeplinire, în condițiile în care acestea rezultau din procesul-verbal de contravenție.
Prin decizia civilă nr. 198/31.03.2009 Tribunalului Cluj,fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul C-N, fiind respins ca nefondat apelul pârâtului.
În considerentele acestei decizii, se reține faptul că, în ceea ce privește susținerile apelantului privind lipsa calității reclamantului Municipiul C-N, privind posibilitatea de sesizare a instanței în cauza dedusă judecății, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, astfel că, excepția lipsei calității procesuale active invocată prin prisma acestui aspect a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 32 alin.1 lit. b din Legea nr. 50/1991, "în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune.desființarea construcțiilor realizate nelegal".
Prin urmare, raportat la prevederile legale menționate, tribunalul a constatat că, în realitate, calitatea procesuală activă în cazul litigiilor cum sunt cele ce formează obiectul cauzei, aparține organului care a aplicat sancțiunea, în speță, aceasta fiind aplicată de către organele abilitate din cadrul unei direcții aflată în subordinea Municipiului C-N, ca autoritate administrativă cu atribuții execuționale, și nicidecum în subordinea Consiliului Local, cum a susținut, în mod eronat, apelantul, acesta reprezentând, astfel cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 215/2001, autoritate cu caracter deliberativ la nivelul administrației publice locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile aduse de apelant nu pot fi primite, acesta având obligația de a se conforma măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, a fost respinsă plângerea formulată împotriva acestuia.
Nu se poate imputa organelor administrative lipsa de diligență în vederea constatării corespondenței lucrărilor executate de apelant cu reglementările cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, în condițiile în care apelantul a procedat la realizarea lucrărilor, fără respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, privind obținerea, în prealabil, a autorizației de construire, astfel ca lucrările să fie realizate în condiții de legalitate.
Culpa apelantului pârât nu este înlăturată nici prin pretinsele diligențe ulterioare întreprinse, neprezentând nici o relevanță certificatul de urbanism atașat în dosarul de apel, din moment ce, prin actul sancționator s-a constatat că apelantul a procedat la realizarea lucrărilor, fără a deține autorizație de construire, deci fără a respecta dispozițiile legale și nu s-a conformat obligației ca, în termenul legal, să procedeze la intrarea în legalitate, conform prevederilor Legii nr. 50/1991.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că, potrivit disp. art. 56 din Legea nr. 50/1991 privind intrarea în legalitate, organul de control ce aplicat sancțiunea contravențională are obligația să dispună luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare lucrărilor executate fără autorizație, iar, în realizarea acestei prevederi, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire sau de desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea acesteia, iar, în situația în care construcția realizată fără autorizație întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, această autoritate poate emite o autorizație de construire în vederea intrării în legalitate, în baza unui referat de expertiză tehnică.
Din acest text, rezultă că emiterea autorizației de construire în vederea intrării în legalitate este condiționată de îndeplinirea de către construcție condițiilor urbanistice de integrare în cadrul construirii preexistent, or această împrejurare poate fi stabilită numai de autoritatea administrației publice, întrucât, dacă pârâtul contravenient ar fi încercat să îndeplinească în nume propriu intrarea în legalitate, actul ar fi fost considerat nul, el nefiind titularul obligațiilor instituite prin textul de lege citat.
Chiar dacă măsura intrării în legalitate a fost dispusă prin proces verbal de constatare și sancționare contravenției, aceasta nu se referă la persoana contravenientului, întrucât nu acesta are obligația să se conformeze măsurii intrării în legalitate.
Așadar, contravenientul nu are calitate procesuală pasivă, deoarece se află în fața unei obligații care, prin lege, nu îi este opozabilă.
Greșit interpretat instanța actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, atunci când apreciat că pârâtului îi revine obligația de intra în legalitate, astfel că recursul se încadrează în motivul prev. de art. 304 pct. 8. pr. civ.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct 9. pr. civ. în care acestea se încadrează, curtea apreciază că recursul este nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în realitate, recursul se fundamentează pe o singură împrejurare, ce ar viza o eventuală nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, respectiv greșita interpretare a legii în ceea ce privește persoana obligată la îndeplinirea obligației de intrare în legalitate, motivul, încadrându-se, astfel, în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. și nu în cele ale art. 304 pct. 8. pr.civ. nefiind vorba de un act juridic civil, pentru a se pune problema interpretării acestuia raportat la disp. art. 977-985. civ.
Referitor la motivul concret de recurs, recurentul susține, de fapt, o greșită interpretare a textului de lege vizând intrarea în legalitate (art. 28 din Legea nr.50/1991, art. 56 din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului), respectiv că o astfel de obligație incumbă autorității administrației publice și nu lui, în calitate de contravenient, respectiv persoană care a ridicat o construcție fără autorizație.
În realitate, o interpretare logică duce la o concluzie evidentă, respectiv că trebuie să intre în legalitate cel care a încălcat legea, nicidecum cel care constată încălcarea. Recurentul, de fapt, susține posibilitatea ridicării unei construcții fără autorizație și obligația organelor autorității administrației publice locale de a întocmi ulterior, din oficiu, documentația tehnică și de a emite autorizația de construire, fără cerere în acest sens, aserțiune ce, utilizând metoda interpretării prin reducere la absurd, evident, nu poate fi acceptată, pentru că, în fapt, ar înlătura obligația oricui de a mai solicita și de a avea autorizație pentru edificarea vreunei construcții.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 198 din 31 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în, semnează
Vicepeședinte
Red. dact. GC
4 ex/22.07.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
