Obligație de a face. Decizia 1650/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1650/R/2008
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.87/A/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, asistat de avocat I, având calitate de reprezentantă și a reclamantei recurente, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform mențiunii din citativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 8 august 2008, întîmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totul a dispozițiilor deciziei atacate.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 312.pr.civ, așa cum a fost formulat, respingerea apelului declarat de pârâtă cu consecința menținerii în totul a dispozițiilor sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2852 din 12 decembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâtei dispunându-se obligarea acesteia din urmă la a înlătura cei patru contraforți din beton executați din zidul de sprijin pe drumul de acces înspre locuința reclamanților, iar în caz de refuz reclamanții vor fi îndreptățiți să demoleze aceste stavile pe cheltuiala pârâtei.
A mai fost obligată pârâta la a le plăti reclamanților suma de 679,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență următoarele:
Pârâta deține teren și construcții în imediata vecinătate a drumului de acces spre locuința reclamanților, din probele administrate în cauză rezultând că pe zona 2 acestui drum, pârâta a executat patru construcții din beton (stavile), totodată punând și umplutură de pământ și moloz spre zidul de sprijin realizat.
Potrivit expertului numit în cauză, prin executarea contraforților și a umpluturii lățimea drumului de acces a fost micșorată, astfel că acțiunea reclamanților este întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, acesta fiind admis prin decizia civilă nr. 87/A din 27.03.2008 a Tribunalului Maramureș cu consecința schimbării în totul a sentinței, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, cu 811 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat, pe de o parte, că privitor la drumul de acces în litigiu nu este constituită o servitute de trecere, aceasta și în condițiile în care în cauză nu s-a discutat proprietatea asupra terenului afectat drumui de acces, iar pe de altă parte, că reclamanții nu au probat faptul că amplasarea celor patru construcții din beton de către pârâtă nu ar fi fost o lucrare necesară pentru a împiedica prăbușirea gardului.
Accesul reclamanților la locuința lor nu le-a fost îngrădit, fiind de văzut că numai în condițiile stabilirii unei servituți de trecere, reclamanții vor putea pretinde un drum de acces pe care să îl poată practica atât cu piciorul, cât și cu autovehiculele.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerea în totul a sentinței, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 proc. civ. deoarece:
a) Contrar celor statuate de instanța de apel, expertul numit în cauză a precizat că, în speță, contraforții 2, 3 și 4 nu au nici un rol, precum și că doar zidul de sprijin a fost armat, el rezistă și fără contraforți. Prin urmare, s-a făcut dovada necesară.
b) Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul vădit neîndoielnic, căci atâta vreme cât pârâta a executat contraforții din beton pe un drum de acces aflat în proprietate publică, greșit s-a apreciat că reclamanții trebuiau să solicite stabilirea unui drum de acces spre locuința lor pe calea acțiunii în stabilirea servituții de trecere.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (fila 14).
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, obiectul prezentei acțiuni în justiție corespunde unei obligații de a face, anume aceea a înlăturării de către pârâtă a contraforților (stavilelor) din beton edificate pe drumul de acces spre locuința reclamanților, în caz de refuz fiind abilitați reclamanții a le înlătura.
Atâta vreme însă cât cu privire la drumul de acces pe care au fost amplasați contraforții pârâta nici nu a susținut, nici nu a dovedit că ar avea calitatea de proprietară (reclamanții învederând chiar că terenul pe care se află drumul aparține domeniului public), instanța de apel a apreciat în mod greșit că numai în condițiile instituirii în favoarea fondului ce le aparține a unei servituți de trecere ei ar putea pretinde prerogativa de a practica drumul de acces atât cu piciorul, cât și cu autovehiculul.
Stabilirea servituții de trecere interesa, în raport cu pârâta, numai dacă aceasta din urmă ar fi avut calitatea de proprietară asupra terenului traversat de drumul de acces, ceea ce, așa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu a susținut și dovedit.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamanților trebuia analizată ținându-se seama de obiectul ei specific, cercetându-se dacă fapta pârâtei de a edifica pe drumul de acces către locuința reclamanților constituie ori nu o faptă ilicită, susceptibilă de a împiedica ori îngreuna accesul reclamanților la propriul imobil.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de expert ing. (fila 23-28 doar Judecătorie) a conchis că prin executarea de către pârâtă a contraforților din beton și a umpluturii în drum s-a micșorat lățimea drumul de acces către imobilul aflat în proprietatea reclamanților, astfel că pentru practicarea unei circulații normale în zonă este necesară: îndepărtarea umpluturii din moloz și pământ din drum, de lângă zidul de sprijin; reducerea înălțimii contraforților (a stavilelor din beton), astfel încât, în final să rămână cu 10 cm. peste nivelul actual al drumului.
A mai arătat expertul că este, în consecință, necesară spargerea betonului din contraforți, fără însă a fi necesară înlăturarea în totalitate a stavilelor din beton, așa cum reclamanții au solicitat.
În raport cu cele ce preced, recursul se va admite în parte de pe temeiul prevederilor art. 304 pct.9 și art. 312 alin. 2 și 3 proc. civ. decizia urmând a fi modificată în parte, anume în sensul admiterii în parte a apelului declarat de pârâta.
Prin urmare, sentința primei instanțe va fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, pârâta fiind obligată să îndepărteze umplutura din moloz și pământ existentă în drum lângă zidul de sprijin și să reducă înălțimea contraforților astfel încât aceștia să rămână cu doar 10 cm. peste nivelul drumului, ceea ce înseamnă că este necesară reducerea cu 70 cm. a contrafortului nr. 1 și cu 25 cm. a contraforților nr. 2, 3 și 4, în caz de refuz al pârâtei reclamanții având dreptul de a efectua ei înșiși aceste operațiuni pe cheltuiala pârâtei.
Avându-se în vedere măsura în care a fost admisă acțiunea reclamanților, în temeiul art. 274. proc. civ. este oportun a se menține dispoziția de obligare a pârâtei la plata către reclamanți cheltuielilor de judecată în primă instanță, urmând a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1404 lei cheltuieli de judecată în apel și în recurs reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții și. împotriva deciziei civile nr. 87/A/2007 a Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 2852 din 12 decembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației, pe care o schimbă.
Judecând, admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții și, contra pârâtei și în consecință:
Obligă pârâta să îndepărteze umplutura din moloz și pământ existentă în drum, lângă zidul de sprijin și să reducă înălțimea contraforților (stavilele din beton), așa încât să rămână cu 10 cm. peste nivelul actual al drumului, respectiv: cu 70 cm. la contrafortul nr.1 și cu 25 cm. la contraforții nr.2,3, și 4, în caz de refuz reclamanții având dreptul de a proceda la efectuarea acestor operații pe cheltuiala pârâtei, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.exp..
Menține dispoziția sentinței referitoare la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Obligă intimata să plătească recurenților și suma de 1.404 lei cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.VM/dact.MM
2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
