Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1648/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1648/R/2008
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 127/A din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamantul -, precum și pe pârâții STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI PRODUCȚIE PENTRU CREȘTEREA și MUNICIPIUL SMp rin PRIMAR, având ca obiect stabilire servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august 2008, pârâta intimată Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea a depus la dosar, prin registratura instanței, un set de acte iar la data de 8 septembrie 2008 reclamanta recurentă a depus la dosar timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în original, un set de planșe foto și un raport de evaluare a proprietății situate în S M - teren "arabil în ", în suprafață de 22.612 mp.
Nefiind formulate cereri suplimentare și nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă pentru dezbaterile judiciare orale asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8,9.pr.civ. și a sentinței pronunțată de Judecătoria Sighetu -
În subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea unor noi probe; cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 347 din 6 februarie 2008 Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a respins acțiunea reclamanților și împotriva pârâților Municipiul S M, prin primar și S M, având ca obiect stabilirea servituții de trecere peste terenul proprietatea pârâților, în favoarea imobilului evidențiat în nr. 19961 NSM top. 8980 și 8988/1, arabil "La; înscrierea dreptului de servitute în și top ce vor fi determinate prin expertiza tehnică efectuată în cauză în favoarea imobilului cuprins în nr. 19961 NSM, top. 8980 și 8988/1, arabil "La " și obligarea pârâților de a permite trecerea tot timpul anului cu piciorul, vehicul și autovehicul peste terenul proprietatea acestora.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanților li s- reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, asupra imobilului cuprins în nr. 19961 NSM, top.8980 și 8988/1, arabil la.
Terenul în cauză are caracter de loc înfundat, neavând ieșire la calea publică și se învecinează cu terenul domeniu privat al mun. S și cu terenul S M, urmând ca situația juridică a fondului aservit să fie determinată prin expertiză.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. rezultă că terenurile în litigiu sunt situate în intravilanul mun. S M, locul denumit "La ", și au suprafața totală de 10.000. terenul în litigiu în prezent, nu are ieșire la cale publică.
totală a drumului de acces conține două tronsoane, cu suprafața de 294,4. respectiv 168,8. și 125,6. Suprafața solicitată de reclamanți ocupă 1114. calea de acces având o lățime cuprinsă între 3,5 m-4 pentru accesul auto. Lățimea de 4 a fost avută în vedere pe tronsonul de 168,8. fiind un drum de acces între gardul școlii, șanț și teren în folosința S Lățimea drumului de 3,5 a fost propusă pe tronsonul de 125, 6, precizând că s-ar ocupa mai puțin teren din spațiul de teren aflat în folosința S
Prin completarea de expertiză, s-a precizat că terenul în suprafață de 1114. propus pentru punct de acces face parte din domeniul public al Statului, conform nr. 17/21 iunie 1999.
Porțiunea de drum în lungime de 168,8. ce ocupă suprafața de 675. situată în partea sudică a terenului proprietate a S M, drum ce face legătură din calea publică, face parte din domeniul public al mun. SM.
S-a precizat că valoarea de circulație a terenului pentru suprafața de 1114. ar fi 11.140 Euro.
Reclamanții au formulat precizare la acțiune, învederând că înțeleg să-și susțină acțiunea numai pentru suprafață de 168,8. identificată prin expertiza întocmită de ing..
Prin notele depuse la dosar la 01 februarie 2008, reclamanții solicită constituirea servituții de trecere și pentru terenul cuprins în 21.250 NSM, nr. cadastral 8089 și 21.879 S M, nr. cadastral 8570.
În aceleași note au precizat că renunță la judecată în ceea ce privește capătul de cerere de sub pct. b al acțiunii.
dispozițiile art. 617 Cod civ. instanța apreciază că la stabilirea în concret a drumului de trecere trebuie să se țină seama în egală măsură de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit ca și de nevoile proprietarului fondului dominant, pentru că numai astfel poate fi garantată utilizarea netulburată a servituții. Mai mult decât atât, nu poate fi omis faptul că servitutea de trecere nu este gratuită, proprietarul fondului aservit fiind îndreptățit la o despăgubire.
Așa fiind, acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată, considerentul decisiv reprezentându-l interesul celui care urmează să suporte consecințele stabilirii unui drept de trecere.
Prin decizia civilă nr. 127/24.04.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind obligată să plătească intimatei Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea SMs uma de 24 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, într-adevăr, așa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză, terenul reclamantei - apelante are caracter de teren înfundat în înțelesul prevederilor art. 616 Cod civil.
În speță situația juridică a terenului care ar trebui să constituie fond aservit are o situație aparte, prin destinația acestuia, terenul este în administrarea intimatei Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea S M și, potrivit Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agicole și Silvice "G -", reprezintă domeniu public de interes național.
A se amenaja un drum de acces prin incinta acestei instituții ar contravine normelor sanitar - veterinare și ar crea prejudicii acestei unități. Mai mult, s-ar scoate din circuitul agricol o suprafață pe o întindere de 168,8.
Față de situația de fapt prezentată, tribunalul a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința atacată, reținând că, raportat și la nevoile celui care reclamă neutilizarea fondului dominant, raportat la domiciliul apelantei, nu s-a probat necesitatea instituirii unei servituți de trecere păguboasă pentru fondul aservit.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la același tribunal, pentru administrarea unor noi probe.
Recurenta apreciază că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispozițiile art. 616 și urm. Cod civ. atâta timp cât prin expertiza tehnică-judiciară efectuată în cauză s-a dovedit cu certitudine faptul că terenul în litigiu este loc înfundat în sensul legii, fără ieșire la calea publică. Cu toate că expertul identifică două tronsoane ca și posibile căi de acces la drumul public, instanța apreciază că situația juridică a terenului care ar urma să reprezinte fondul aservit este una specială, prin destinație și amenajarea unui drum de acces ar aduce prejudicii fondului aservit.
Recurenta consideră că în realitate este prejudiciată ea însăși deoarece nu are în prezent nici o posibilitate de a accede la drumul public.
Mai mult decât atât, recurenta arată că a devenit proprietar al terenului învecinat identificat cu număr cadastral 8089 și 8570, pentru care a solicitat constituirea servituții de trecere, împrejurare pe care instanțele de fond nu au verificat-
Este relevată și lipsa calității de proprietar a pârâtei asupra terenului în litigiu, cu privire la care exercită doar un drept de administrare.
Intimata Stațiunea de Cercetare și Producție Pentru Creșterea și-a exprimat poziția procesuală prin înscrisul depus la data de 29.08.2008 ( 11 dosar) în sensul respingerii acțiunii civile exercitată de reclamantă. Totodată, intimata propune "schimbarea locului de atribuire a terenului", lungimea acestei treceri fiind de aproximativ 300, ceea ce înseamnă o suprafață de 1800 mp scoasă din circuitul agricol.
Or, terenul în litigiu este strict necesar activității de cercetare, fiind situat în curtea unității lângă adăposturile de animale și aparține domeniului public, potrivit art. 8 pct. 3 din Legea nr. 147/2004.
Apreciind asupra recursului exercitat în cauză de către reclamanta, curtea îl va admite, în sensul celor ce urmează.
Analizând și sintetizând probele care au fost administrate, cele două instanțe de fond au stabilit cu certitudine faptul că reclamanta împreună cu reclamantul sunt coproprietarii imobilului teren identificat cu nr. cadastral 8980 și 8988/1 în CF nr. 19961 S M, reprezentând arabil "La ", drept dobândit cu titlul de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991.
Totodată, instanțele de fond rețin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, conform cărora imobilul obiect a dreptului de proprietate al reclamanților este un loc înfundat, fără ieșire directă la drumul public. Se reține și faptul că cele două căi de acces propuse de expert prin raport afectează un teren aflat în domeniul public de interes local al municipiului S M, care ar fi cu precădere prejudiciat prin stabilirea unui drept de trecere.
În drept, servitutea este reglementată prin art. 576-643 Cod civ. ca fiind un drept real imobiliar, de sine stătător, dezmembrământ al dreptului de proprietate, conceput pentru a servi " și utilității" unui fond.
Potrivit art. 616 Cod civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Servitutea de trecere este așadar una legală, reglementată prin textul normativ evocat mai sus, pentru considerente care țin de asigurarea posibilității de utilizare a unui fond. Din perspectiva fondului aservit, ea apare ca fiind obligatorie acestuia, născută din raporturile de vecinătate.
Prin "loc înfundat", în sensul legii, se înțelege acel teren înconjurat de alte proprietăți, fără posibilitate efectivă de ieșire la calea publică. Legiuitorul a avut în vedere o imposibilitate obiectivă de acces la drumul public, fiind exclusă aplicarea dispozițiilor art. 616 Cod civ. atunci când locul are o astfel de ieșire pe un drum care ar putea deveni practicabil cu anumite cheltuieli.
În cauza dedusă judecății, imobilul aflat în proprietatea reclamanților este într-o situație de imposibilitate absolută de acces la drumul public, împrejurare necontestată de părți și cu certitudine dovedită prin probele care au fost administrate.
Prin urmare, reclamanții au dreptul de a pretinde stabilirea unei căi de acces pentru exploatarea fondului propriu.
Din perspectiva dispozițiilor art. 616 Cod civ. curtea reține că în mod incontestabil trecerea urmează a se face pe calea cea mai scurtă spre drumul public pentru ca stabilirea acestei servituți să nu împovăreze în mod disproporționat fondul aservit.
Așa fiind, se constată că instanțele de fond au interpretat în mod greșit normele substanțiale incidente, mai sus evocate, atunci când au respins cererea reclamanților de stabilire a unui drept de trecere, negând prin aceasta în mod absolut dreptul legal de trecere al proprietarilor unui loc înfundat.
Pentru o corectă identificare a căii de acces spre drumul public apare obligatorie atât identificarea terenurilor aflate în proprietatea reclamanților, cât și identificarea terenurilor învecinate acestei proprietăți, cele care ar putea fi afectate de un astfel de drum de trecere. Or, în speță, prin raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat nu s-a procedat la o identificare exactă a terenului învecinate, prin numere cadastrale și suprafețe, pentru o corectă stabilire a situației juridice a acestor terenuri. Obligativitatea unei astfel de identificări a fost subliniată și de reclamanți care, prin precizarea de acțiune depusă la fila 110 dosar, arată că au devenit proprietarii unei parcele învecinate, astfel că în prezent reclamă trecerea exclusiv pe drumul cu o lungime de 168,8.
Cum, administrarea probei cu expertiza nu este permisă în recurs, dispozițiile prohibitive ale art. 305.proc.civ. fiind imperative în acest sens, și suplimentarea probatorului este absolut necesară pentru lămurirea împrejurărilor de fapt esențiale în cauză, curtea va admite recursul reclamantei și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sighetu M.
Cu prilejul rejudecării acestei pricini, prima instanță va proceda la o suplimentare a raportului de expertiză tehnico-judiciară și în baza rolului activ va pune în discuția contradictorie a părților administrarea oricăror altor probe pe care le apreciază a fi utile rezolvării acestui litigiu, prin:
- identificarea cadastrală a terenurilor învecinate proprietății reclamanților;
- stabilirea situației juridice a terenurilor învecinate și identificarea titularilor dreptului de proprietate;
- identificarea tuturor căilor de acces la drumul public, în favoarea fondului aflat în proprietatea reclamanților;
- solicitarea poziției procesuale a pârâților în cauză, care au posibilitatea de a oferi proprietarilor locului înfundat un alt loc de trecere ori deschiderea unei căi de natură să le asigure trecerea către drumul public.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 5 Teza I proc.civ. curtea va admite recursul reclamantei și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sighetu M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 127/A din 24.04.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează.
Casează și sentința civilă nr. 3476/06.02.2008 a Judecătoriei Sighetu -M, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Sighetu -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
3 ex.
jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
