Obligație de a face. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/2009
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL H împotriva deciziei civile nr.301 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu reclamantul intimat CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată, atât la prima cât și la a doua strigare, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecarea recursului a fost amânată de la termenul anterior la cererea recurentei și pentru comunicarea setului de înscrisuri depus de aceasta, cu intimatul.
Având în vedere că intimatul a solicitat prin întâmpinare și judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Hațeg sub dosar nr- reclamantul Consiliul local H prin Primar a solicitat obligarea pârâtei SC SRL H să desființeze construcția cu destinația " acoperită - Club " situate pe str.- nr.5 și obligarea pârâtei la predarea terenului liber de orice sarcini către reclamant.
În motivare se arată că a expirat contractul încheiat între părți cu privire la închirierea de către pârâtă a suprafeței de 81 mp cu destinația terasă acoperită.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile contractuale, în situația în care interesele publice o cer, terenul se va pune la dispoziția Consiliului local liber de sarcini, după notificarea prealabilă a chiriașului, acesta fiind notificat în acest sens.
Prin sentința civilă nr.1161/2007 Judecătoria Hațega admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să desființeze construcția iar în caz contrar a autorizat pe reclamant să efectueze lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, pârâta a fost obligată să predea terenul liber de orice alte sarcini reclamantului.
În motivarea hotărârii s-a reținut că pe terenul în litigiu s-a construit o terasă acoperită, că de la data de 01.01.2006 părțile nu au mai reînnoit contractul de concesiune încheiat în anul 2003 iar reclamantul a trimis o notificare pârâtei prin care prin care menționează că terenul este domeniu public al orașului și nu mai este posibilă prelungirea acestui contract.
Față de dispozițiile art.969 și 970 cod civil judecătoria a apreciat că pârâta trebuie să se supună prevederile contractuale.
Prin decizia civilă nr.301/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în același dosar a fost respins ca nefondat apelul pârâtei împotriva soluției primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că pârâta nu poate invoca faptul că terasa din lemn ridicată pe terenul administrat de reclamant este o construcție definitivă, care nu poate fi demolată, deoarece este evident că terasa construită numai din lemn fără elemente de zidărie sau fundație, iar autorizația emisă pârâtei a vizat o construcție provizorie și nu una definitivă, astfel cum a și fost realizată în fapt de pârâtă.
Aspectul că această investiție efectuată de pârâtă a costat sume de bani ce nu au putut fi amortizate, nu prezintă relevanță juridică în speță, ca și faptul că reclamantul a acceptat funcționarea acestei terase vreme de 5 ani pe terenul proprietate publică.
Ce este esențial în cauză, este faptul că în prezent pârâta ocupă fără vreun titlu (având expirat contractul de închiriere) suprafața de teren pe care este amplasată terasa ei și că în conformitate cu clauzele contractului de închiriere ce îl avea pentru acest teren, atunci când reînnoirea lui nu mai este posibilă, pârâta este obligată la predarea terenului liber de sarcini către locatar, adică reclamant.
Solicitarea reclamantului de a-i fi predat acest teren liber prin demontarea terasei nu îmbracă aspectul unui abuz de drept, deoarece pârâtei nu i-a fost concesionat terenul pentru terasă, ci doar închiriat temporar și succesiv, pe câte o perioadă de 12 luni (inițial pe 6 luni). În toate contractele de închiriere s-a stipulat obligația de restituire a terenului liber, în situația în care între părți nu mai este posibilă reînnoirea contractului. Cum reclamantul consideră necesar să dea o altă utilizare terenului aflat în domeniul public și nu a înțeles să prelungească durata de valabilitate a contractului de închiriere ce a expirat în 01.01.2006, el este perfect îndreptățit să solicite pârâtei și demontarea terasei și restituirea terenului în stare liberă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând desființarea în întregime a hotărârii atacate.
În expunerea motivelor de recurs se arată că Tribunalul Hunedoaraa reținut în mod eronat că terasa din lemn nu este o construcție definitivă iar autorizația emisă a vizat o construcție provizorie și nu una definitivă în condițiile în care din autorizația de construire rezultă că este vorba de o construcție definitivă, pentru cele provizorii neeliberându-se astfel de autorizații.
O dovadă clară a recunoașterii a faptului că este vorba de o construcție cu caracter de durată este încasarea impozitului pe construcție de către Consiliul local, timp de 5 ani.
Susține că au realizat o investiție atât de mare pe un teren închiriat deoarece a avut promisiunea că ulterior terenul i se va concesiona.
Din anul 2004 până în anul 2007 între părți s-au încheiat în mod succesiv mai multe contracte de închiriere, aceasta fiind o practică a Consiliului local pentru a obține o redevență mult mai mare pentru folosirea terenului aferent construcției, din acest comportament rezultând în mod clar că reclamantul a fost de acord cu edificarea construcției.
În opinia sa, mai arată pârâta, în speță este relevantă existența avizelor, a certificatului de urbanism și a autorizației de construcție care demonstrează în mod evident că s-a realizat o construcție cu caracter permanent în conformitate cu Legea nr.50/1995.
În drept invocă dispozițiile art.299-304 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul local Has olicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală întemeiată pe pct.9 lit.e din contractul de închiriere iar decizia tribunalului este conformă mai multor texte de lege care fac referire la proprietatea publică și la regimul juridic al acestuia.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu normele legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat.
Acțiunea promovată de reclamant este una în obligația de a face decurgând din clauzele contractului de închiriere încheiat între părți începând cu 01.01.2004.
Așadar raporturile juridice dintre părți trebuie analizate din perspectiva clauzelor acestui contract de închiriere cu excluderea oricăror alte aspecte ce nu rezultă cu claritate din contractul menționat. Așa cum corect a reținut și tribunalul, împrejurarea că terasa în discuție este sau nu construcție provizorie cât și toate argumentele aduse de pârâtă în susținerea afirmației că terasa este o construcție definitivă nu prezintă nici o relevanță în cauză, fiind inutilă analizarea susținerilor recurentei cu referire la aceasta.
Clauzele contractului de închiriere sunt clare și lipsite de echivoc în sensul că obiect al închirierii îl formează și suprafața de 81 mp cu destinația terasă acoperită -, iar durata contractului a expirat la 01.01.2007 dată de la care, conform pct.6 și 9 din contract, în caz de interese publice terenul se va pune la dispoziția Consiliului local liber de sarcini, după notificarea prealabilă a chiriașului. în contract nu se fac precizări cu privire la natura definitivă ori provizorie a terasei și nici la existența unor consecințe diferite în funcție de o astfel distincție.
În condițiile în care a expirat termenul și reclamantul a formulat notificarea prevăzută de clauza contractuală amintită mai sus iar pârâta nu înțelege să elibereze suprafața aparținând domeniului public liberă de orice sarcini, acțiunea reclamantului este pe deplin justificată astfel că instanțele fondului în mod corect au procedat la admiterea acțiunii.
În consecință, constatând că nu poate fi reținut ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr.301/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/6.05.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
