Obligație de a face. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul - domiciliat în M,-, -.28 județ C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M SA - domiciliată în M,- județ C având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul-reclamant avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 117/22.06.2009 depusă la dosar și pentru intimata-pârâtă avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.680/22.06.2009 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.Consideră că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.163 al.1 Cod pr.civilă și a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, motivat de faptul că recurentul a fost parte în dosarul civil nr-.În mod netemeinic instanța de apel a reținut că sunt aceleași părți -în dosarul nr- în calitate de reclamanți au fost 36 de chiriași, iar în prezenta cauză numai este recurent.Nu există identitate de obiect, având în vedere faptul că imobilul a cărui cumpărare a solicitat-o îl deține în baza unui contract de închirirere distinct de contractul de închiriere în baza căruia a formulat cererea de chemare în judecată în dosarul civil nr-; nu există nici același temei juridic-temeiul juridic în dosarul civil nr- a fost art.7 din Legea nr.85/1992, iar în prezenta cauză temeiul juridic este art.1, art.7 și art.9 din Legea nr.85/1992 rep. Decretul-Lege nr.61/1990 și art.1882 cod civil precum și Decizia nr.5/21.01.2008 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr.59/2007 -recurs în interesul legii și care este obligatorie pentru instanța de judecată.Conform art.329 al.3 Cod pr.civilă deciziile ÎCCJ pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.În practica și doctrina judiciară s-a statuat în mod constant faptul că deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt izvor de drept și pot fi invocate ca temei juridic.Instanța de apel a apreciat că, condiția "identității de cauză" o reprezintă în speță dreptul pe care îl pretinde că îl are de a beneficia de prevederile Legii nr.85/1992.Ori problema existentei sau nu a acestui drept a fost tranșată de apariția Deciziei nr.5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței de fond și a deciziei instanței de apel, iar pe fondul cauzei respingerea excepției de autoritate de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la Judecătoria Mangalia. Cu cheltuieli de judecată -apel și recurs.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, consideră hotărârea instanței de apel legală și temeinică. Arată că există tripla identitate de obiect, cauză și părți, chiar dacă în dosarul precedent au existat 36 părți printre care și recurentul din cauza de față. Precizează că Decizia nr.5/2008 a ÎCCJ nu poate fi izvor de drept și nu poate fi invocată ca temei juridic.
În concluzie,solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 26210.04.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 2702/.12.2008 a Judecătoriei Mangalia.
Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond, care a respins pentru autoritate de lucru judecat acțiunea formulată de reclamant la 26.06.2008 împotriva pârâtei M prin prisma sentinței civile nr. 829/C/20.04.2007 a aceleiași instanțe, irevocabile conform deciziei civile nr. 143/C5.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, este legală și temeinică.
S-a avut în vedere că din înscrisurile depuse de apelanții din dosarul nr- rezultă că reclamantul a solicitat în acea cauză, împreună cu alte persoane, obligarea pârâtei Daewoo M Industries la vânzarea camerelor de cămin (garsoniere) în temeiul prevederilor Lg.nr.85/1992. Cauza a fost finalizata în mod irevocabil prin decizia nr.143/C/5.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Pentru a se putea stabili în ce măsură există putere de lucru judecat trebuie verificată tripla identitate impusă de art. 1201.civ. cu privire la părți, obiect și cauză.
Astfel, în cele două cereri trebuie să figureze aceleași părți, în aceeași calitate. Identitatea de calitate se apreciază după cum partea figurează sau nu în ambele procese, ca titulară a drepturilor/obligațiilor deduse judecății.
În aprecierea calității de parte nu are relevanță poziția procesuală singulară sau coparticiparea procesuală activă/pasivă a părților, întrucât puterea de lucru judecat există în contra celui care a avut calitatea să formuleze cerere atât în mod singular, cât și în calitate de coparticipant.
Cât privește obiectul cererilor, acestea constau în obligarea pârâtei să vândă imobilul anterior menționat, Tribunalul reținând, ca de altfel și prima instanță, că este vorba despre același imobil.
În fine, cât privește fundamentul juridic al ambelor cereri, s-a constatat că este același, respectiv existența unei locuințe închiriate de către reclamant, locuință de serviciu construită din fondurile locative de stat. Împrejurarea că ulterior soluționării cauzei inițiale, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o hotărâre în recurs în interesul legii asupra unei probleme ce are incidență în cauză nu conduce la înlăturarea puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea inițială. De altfel, a arătat instanța de apel, hotărârile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial. În acest sens art. 329 al.3.pr.civ. arată că,soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese".
Din această perspectivă, susținerile apelantului au fost înlăturate ca neîntemeiate, iar apelul - respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul reclamant, apreciind că soluția dată este nelegală și netemeinică, pentru greșita reținere a autorității de lucru judecat.
Recurentul a arătat, astfel, că în mod eronat s-a considerat că i se opune autoritatea de lucru judecat prin faptul că a fost parte în dosarul civil nr-, câtă vreme în acea cauză au figurat 36 de reclamanți, iar în acest dosar figurează singur în această calitate.
S-a contestat, totodată, existența identității de obiect, având în vedere că deține imobilul a cărui cumpărare a solicitat-o în baza unui contract de închiriere distinct de cel invocat în cauza precedentă.
S-a negat existența identității de temei juridic, întrucât în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr-, temeiul în drept a fost art. 7 din Legea nr. 85/1992, iar în speță - art. 1, 7 și 9 din legea nr. 85/1992, Decretul Lege nr. 61/1990 anexa 2 și art. 1882 cod civil, precum și decizia nr. 5/21.01.2008 a - Secțiile Unite.
În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, se va reține că recursul este nefondat.
Ambele instanțe au pronunțat o soluție legală prin prisma dispozițiilor art. 1201 cod civil, reținând tripla identitate de obiect, părți și cauză.
În mod întemeiat a fost înlăturată opinia potrivit căreia autoritatea de lucru judecat nu se opune celui care a acționat în judecată în regim de coparticipare procesuală, fiind inadmisibil ca o parte să se prevaleze de o nouă acțiune, cu același obiect, împotriva aceleiași părți, pe considerentul că a inițiat singur de această dată demersul procesual. Textul art. 1201 cod civil nu exclude în mod evident coparticiparea procesuală, astfel că, odată promovată acțiunea având tripla identitate cerută de normă, autoritatea de lucru judecat paralizează noul proces.
Este greșită și opinia conform căreia temeiul în drept induce cauza juridică, fiind confundat aspectul normei de drept pe care se fundamentează pretențiile reclamantului și cel al situației generatoare de drepturi și obligații, care constituie premisa litigiului. Cauza juridică nu se raportează, așadar, la temeiurile în drept ale acțiunii ( care de altfel pot lipsi din cuprinsul cererii ), ci la situația premisă care a îndrituit pe reclamant să acționeze în judecată - or, din acest punct de vedere, interesul recurentului de a fi obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru locuința deținută a constituit punctul de plecare al demersului procesual în ambele dosare.
Nu constituie, în mod evident, caz de înlăturare a autorității de lucru judecat, situația pronunțării unei decizii în interesul legii, instanța de recurs subscriind în totalitate considerentelor exprimate în apel, pe acest aspect.
În fine, va fi înlăturată și critica privitoare la inexistența identității prin prisma faptului că în prezent recurentul deține locuința în baza unui alt contract de închiriere decât cel în vigoare la data sesizării inițiale a instanței de judecată. Aceste susțineri sunt superflue, câtă vreme contractul de închiriere reflectă, cainstrumentum, o situație juridică ( deținerea bunului de către chiriaș, prin închirieri succesive ), neschimbată în cazul ambelor dosare.
Față de toate aceste considerente, constatând că în mod legal instanța de apel, ca și instanța de fond, au reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 1201 cod civil în cauză, recursul va fi respins ca nefondat.
Vor fi avute în vedere prevederile art. 274 cod proc. civilă, în sensul obligării recurentului la 576 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul - domiciliat în M,-, -.28 județ C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M SA - domiciliată în M,- județ
Obligă recurenta la 576 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 22.06.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.jud./09.07.2009
Tehnord.disp.gref./09.07.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Jelena Zalman
