Obligație de a face. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.268
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1135 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru reclamantul apelant și consilier juridic pentru pârâtul intimat Municipiul T prin Primar, lipsă fiind pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat pentru reclamantul apelant, pune concluzii de admitere a apelului, anularea hotărârii primei instanțe și pe cale de consecință rejudecarea cauzei și efectuarea unei expertize, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâtul intimat Municipiul T prin Primar, pune concluzii de respingere a apelului ca netemeinic și nelegal, menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la petitul privind despăgubirile bănești, nu au calitate procesuală - Ministerul Finanțelor Publice B acordă aceste despăgubiri bănești.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 09.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român, prin Ministerului Economiei și Finanțelor și Municipiul T, prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că imobilul situat în T,-, compus din teren și construcții în suprafață de 59,85 mp, a fost preluat de stat fără titlu valabil, în baza Decretului de expropriere nr. 55/1979, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial; să se dispună obligarea pârâților la achitarea despăgubirilor pentru construcția ce a fost situată în T,-, ce a fost demolată în timpul regimului comunist și pentru care nu i s-au acordat despăgubiri, în echivalentul sumei de 70.000 EURO.
În motivare, arată că imobilul situat în T,-, compus din teren în suprafață de 375 mp și construcții (casă în suprafață de 50,49 mp; magazie și WC, în suprafață de 5,07 mp; magazie în suprafață de 4,29 mp), casă părintească ce a aparținut în proprietate antecesorilor săi (bunică) și ( mamă), a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 55/1979. Decretul de expropriere nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar antecesorii săi nu au primit despăgubiri, aceste împrejurări fiind de natură a evidenția preluarea abuzivă și fără titlu valabil a imobilului și legalitatea cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate. Obiectivul exproprierii - construcția de blocuri - nici nu s-a mai realizat și, în consecință, prin Dispoziția nr. 881/27.03.2008, emisă de Primarul Municipiului T, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a terenului situat în T,-. Terenul este însă liber, așa cum rezultă și din dispoziția de restituire, construcția fiind demolată.
Reclamantul consideră că prezenta acțiune, întemeiată pe dreptul comun, este admisibilă, pentru că nu se aduce nicio atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
Mai precizează reclamantul că a solicitat expres și, de altfel, nici nu a primit despăgubiri pentru construcția demolată, în temeiul Legii nr. 10/2001, pe care o consideră contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu o poate cataloga, în nici un fel, ca fiind o lege de favoare, având în vedere că pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren liber a trebuit să aștepte 7 ani pentru emiterea dispoziției de restituire. este, în condițiile Legii nr. 10/2001 și perioada exactă în care s-ar acorda despăgubiri. Pentru primirea titlurilor de despăgubire, fostul proprietar trebuie să aibă emisă dispoziția cu propunere de acordare a despăgubirii. Urmează ca dosarul să fie selectat aleatoriu pentru a intra în Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor. Dosarul va fi transmis unui evaluator ales din baza de date tot prin procedura aleatorie. Urmează întocmirea raportului de evaluare și emiterea titlului de despăgubire. Abia după acest moment, proprietarul va putea opta pentru despăgubire în numerar sau acțiuni la Fondul de proprietate. De acea, consideră reclamantul, că cea mai energică și operativă cale este cea a dreptului comun, care, după pronunțarea recursului în interesul legii din 09 iunie 2008, fost declarată admisibilă.
Dacă pârâții vor contesta suma solicită, reclamantul înțelege să solicite, în probațiune, efectuarea unei expertize evaluatoare.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 480.civ, art. 44 alin. 1, 3 și 6 și art. 20 din Constituția României, disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T în numele Ministerului Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare solicitând în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor iar în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
În motivare, arată, pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în prezenta cauză, având în vedere că prin acțiune reclamantul solicită să se constate că imobilul din T,-, în suprafață de 59 mp a fost preluat de stat fără titlu valabil și obligarea pârâților la despăgubiri în sumă de 70.000 EURO pentru construcția ce a fost demolată, însă, raportat la nedovedirea de către autorul cererii de chemare în judecată a faptului că, Statul Român stă în judecată în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, solicită să se dispună scoaterea din cauză a acestei instituții deoarece în speța dedusă judecății nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 care precizează:"Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop".
Prin urmare, raportat la faptul că, terenul în suprafață de 59,85 mp, se află situat în T,-, iar construcția care a fost demolată, pentru care se solicită despăgubiri în sumă de 70.000 EURO se află situată tot în T la aceeași adresă, se poate afirma că în speță are calitate procesuală pasivă numai Municipiul T, (instituție care a emis dispoziția nr. 881/27.03.2008 și cunoaște situația juridică a bunurilor imobile) în virtutea disp. art. 38 pct. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale care precizează:
"Consiliul Local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului".
De asemeni, arată că se impune admiterea excepției și pe cale de consecință scoaterea acestei instituții din cauză, deoarece reclamantul are obligația să arate în baza căror argumente legale justifică chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea prev. art. 1169.civ. care arată că"cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească".
Totodată, având în vedere că reclamantul solicită acordarea de despăgubiri pentru construcția care a fost demolată, se solicită să se constate că, în calitate de ordonator principal de credite. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are prevăzute în buget sume de bani având ca destinație plata de despăgubiri pentru bunurile care nu se mai regăsesc în stare fizică.
De asemenea se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe considerentul că, nu se poate solicita pe calea dreptului comun constatarea faptului că imobilul din T,- a fost preluat de stat fără titlu valabil și să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri în sumă de 70.000 EURO pentru construcția care a fost demolată în perioada regimului comunist, câtă vreme autorul cererii de chemare în judecată beneficiază atât de restituirea în natură a terenului în suprafață de 293 mp înscris în CF nr. 45227 T, cât și de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 64 mp care nu mai poate fi restituit în natură înscris în CF 45227, iar acest aspect rezultă cu evidență din dispoziția nr. 881/27.03.2008 emisă de Municipiul T prin Primar.
Prin urmare, reclamantul trebuia atât în privința restituirii în natură a terenului, cât și în privința acordării de despăgubiri să pună în aplicare dispoziția nr. 881/27.03.2008 emisă de Municipiul T, în sensul de a se adresa Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având în vedere că, în speță, controlul fazei administrative a Legii nr. 10/2001 - republicată cu modificările și completările ulterioare se exercită de către această instituție în conformitate cu prev. art. I pct. 4 din Legea nr. 263/27 iunie 2006 - privind aprobarea OUG nr. 209 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății care stipulează următoarele:
"Controlul aplicării fazei administrative a Legii 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul HG nr. 361/2005 - privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu modificările și completările ulterioare și după caz, de către prefecți sau persoanele desemnate de aceștia din cadrul instituției prefectului".
Se precizează că, în privința solicitării reclamantului de la punctul 2 din cererea de chemare în judecată, chiar dacă acesta nu a solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri pentru construcția care a fost demolată, calea pentru obținerea echivalentului în lei pentru bunul care nu se mai regăsește în natură, este Legea nr. 10/2001 și nu calea dreptului comun cum în mod eronat se susține în acțiune.
Este necesar să fie urmată calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru ambele capete de cerere în virtutea faptului că, această lege este specială față de legea generală în materie care este codul civil, derogând de la dispozițiile dreptului comun conform principiului de drept pe deplin aplicabil în cauză "specialia generalibus derogant."
De asemenea, în sprijinul constatării că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă pe calea dreptului comun, se invocă decizia civilă nr. 2932/12.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii 10/2001 nu se mai aplică dispozițiile dreptului comun cu privire la imobilele ce formează obiectul acestei legi.
În acest sens, se depune ca practică judiciară decizia civilă nr. 2932/12.04.2005 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, act pe care se solicită să aibă în vedere în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a acțiunii formulată de reclamant.
În concluzie, având în vedere argumentele legale prezentate se solicită admiterea în principal a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar admiterea excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Pârâtul nu a indicat temeiul de drept al întâmpinării.
Municipiul T prin Primar a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care acesta solicită obligarea acestei instituții la achitarea unor despăgubiri în cuantum de 70.000 EURO pentru construcția ce a fost efectuată în T- cât și constatarea nevalabilității preluării de stat a imobilului, solicitând respingerea acțiunii în principal ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată și nelegală.
În motivare, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în prezentul litigiu cu privire la capătul de cerere privind despăgubiri în cuantum de 70.000 EURO, întrucât nu Primăria Municipiului T, din bugetul local, plătește eventuale despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 și a OUG nr. 81/2007 ci Statul Român prin Ministerul d e Finanțe la propunerea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul, singurele instituții care pot sta în judecată pentru acest petit.
Având în vedere principiul "specialia generalibus derogant", cât și prevederile art. 109 și următoarele proc.civ. se invocă inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamant în contextul Legii nr. 10/2001.
Se învederează faptul că, prin acțiunea promovată, reclamantul urmărește acordarea unor despăgubiri bănești, o astfel de cerere poate fi soluționată numai pe calea legii speciale care guvernează astfel de raporturi juridice, respectiv Legea nr. 10/2001, conform principiului de drept "specialia generalibus derogant", cu respectarea procedurilor și competențelor reglementate de acest act normativ.
Reclamantul nu face dovada că ar fi depus o notificare în contextul Legii nr. 10/2001 pentru ca să i se emită o dispoziție în acest sens.
Se precizează faptul că după apariția Legii nr. 10/2001 acțiunea în revendicare a imobilelor nu mai este posibilă. În acest sens se arată că o acțiune fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de parcurgerea procedurii administrative, obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
Prin interpretarea acestui text de lege în coroborare cu prevederile art. 1,2 și 47 din Legea nr. 10/2001, rezultă că redobândirea dreptului de proprietate de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora se poate realiza exclusiv în condițiile legii speciale, potrivit principiului"specialia generalibus derogant", respectiv în cauză era aplicabilă doar Legea nr. 10/2001.
În conformitate cu Legea nr. 20/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 republicată în temeiul art. VII din Titlul Ia L egii nr. 247/2005, respectiv în baza art. 22 alin. 1 persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură. Se menționează că termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG 145/2001. Având în vedere că reclamantul nu a depus notificarea în termenul legal prevăzut de legea specială, se consideră că acesta nu poate beneficia sub nici o formă de prevederile Legii nr. 247/2007 care stabilește un cadru legal pentru depunerea cererilor doar pentru terenurile situate în intravilanul și extravilanul localităților.
Astfel, reclamantul, în ceea ce privește imobilul a avut posibilitatea să se adreseze pe cale administrativă, în temeiul Legii nr. 10/2001, însă, acesta nu a depus notificare cu privire la revendicarea imobilului în cauză în termenul legal.
În alți termeni, se solicită a se observa că Legea nr. 10/2001, ca o lege specială, a suprimat acțiunea dreptului comun în ipoteza ineficacității actelor de preluare subsumate sferei sale de aplicare și fără a elimina accesul la justiție, a perfecționat sistemul reparator, subordonându-l prin norme speciale controlului judecătoresc. Prin apariția legii speciale, dreptul comun a fost părăsit și înlocuit cu normele de drept special și cu o procedură administrativă obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, procedură pe care reclamantul nu a parcurs-
În acest context, purtând asupra retrocedării proprietății unui imobil circumscris domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001, cererea reclamantului este nefondată, devreme ce, în orice sistem de drept, accesul la justiție se realizează după reguli procedurale cu caracter general sau special.
Așa cum rezultă din prevederile mai sus arătate, pentru restituirea imobilului, reclamantul trebuia să parcurgă procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001 în termenul legal prevăzut de aceasta.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin sentința civilă nr1153 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș -secția civilă - în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Statul Român, prin Ministerului Economiei și Finanțelor, și Municipiul T prin Primar.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Analizând acțiunea reclamantului, instanța constată că acesta a recurs la prevederile Legii nr.10/2001, cu privire la terenul aferent construcției din litigiu, din T,-, imobil înscris în CF nr.13979 T, cu nr.top 15968, ulterior transcris în CF 45227 T, nr.top 28539/1, iar prin dispoziția nr.881/27.03.2008 a Primarului Municipiului T s-a dispus în consecință, în condițiile prevăzute de art.1 și următoarele din Legea nr. 10/2001, reclamantul neînțelegând să procedeze în același sens și cu privire la despăgubirile solicitate pentru construcția ce a fost situată în T,-, demolată în timpul regimului comunist, și pentru care a afirmat că nu i s-au acordat despăgubiri, fără a formula, eventual, acțiune în revendicare, în contextul prevăzut de practica judiciară în materie, care, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv, în perioada 06.03.1945-22.12.1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, stabilit că se rezolvă în favoarea legii speciale concursul dintre legea specială și legea generală, conform principiului specialia generalibus derogant, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială - Legea nr. 10/2001- și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate însă această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Reclamantul a avut posibilitatea să se adreseze pe cale administrativă, în temeiul Legii nr.10/2001, dar nu a depus notificare cu privire la revendicarea imobilului în speță, în termen legal, deși cunoștea că, în conformitate cu prevederile art.VII din titlul Ia L egii nr.247/2005, respectiv în baza art.22 alin.1, persoana îndreptățită trebuia să notifice în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură, termenul de 6 luni fiind prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, reclamantul nedepunând notificare în termenul legal, prevăzut de legea specială nr.10/2001, astfel că nu poate beneficia de prevederile Legii nr.247/2005, care stabilesc un cadru legal pentru depunerea cererilor doar pentru terenurile situate in intravilanul si extravilanul localităților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român și a Municipiul T, prin Primar, fiind fără relevanță în pricină cât timp acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile nr. 1135 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în fond.
S-a susținut că în mod greșit tribunalul a soluționat cauza în baza unei excepții de inadmisibilitate deoarece reclamantul a declanșat procedura specială prev. de Legea nr. 10/2001, însă această procedură, pe de o parte, nu a fost realizată de către autoritățile administrative, conform termenelor și dispozițiilor legii speciale, iar pe de altă parte, această procedură nu poate include calea unei acțiuni de drept comun, cât timp aceasta se exercită cu bună-credință și fără a prejudicia drepturile legale patrimoniale, constituite în favoarea altor persoane.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod procedură civilă, se reține că acesta este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Reclamantul a sesizat Tribunalul Timiș cu o cerere privind constatarea preluării abuzive ăau nui imobil, în perioada regimului comunist și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată în timpul aceluiași regim.
Prima instanță fără a verifica temeiul pretențiilor reclamantului, și în ce măsură acestea se încadrează în dispozițiile legale cu caracter reparator, a reținut că acțiunea nu a fost exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar, în prezent, aceasta nu mai poate fi primită fiind depășit termenul de 1 an de zile, prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 33/2008 a secțiilor unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție B, instanța de fond nu se poate pronunța fără nici un fel de verificare asupra inadmisibilității unor astfel de acțiuni, deoarece dreptul real de proprietate invocat, încălcat în mod abuziv de fostul regim, î-și produce efectele juridice actuale.
Aceasta înseamnă că dreptul real de proprietate trebuie examinat în substanța sa și, în măsura în care acesta nu contravine unui alt drept real e proprietate, constituit în condițiile legii, în favoarea altei persoane, el poate fi valorificat pe calea acțiunii în justiție chiar dacă Legea nr. 10/2001 a prevăzut un termen în acest sens.
Cu atât mai mult acest drept real de proprietate poate constituii izvorul unor despăgubiri cu caracter reparator, principiul reparației integrale a daunelor provocate prin naționalizării abuzive fiind de imediată aplicabilitate.
Față de cele arătate va fi admis apelul, va fi desființată sentința atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, sub aspectul cercetării fondului dreptului real de proprietate invocat, de către prima instanță, respectiv Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1135 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- ales T,-, Bl. 6,. 9
Pârâții intimați
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE --, sector 5
MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR - B-dul -, nr. 1
Red. /02.12.2009
Tehnored /03.12.2009
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup
