Obligație de a face. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 269/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în Pitești, str.-, -3+B2,.B,.6, județul A, împotriva deciziei civile nr.7 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă, lipsă fiind recurentul-reclamant și intimații-pârâți Municipiul Pitești și Serviciul Public de Exploatare a mun.Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei - taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr.-/21.05.2008 aflată la fila 46 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus relațiile solicitate de la Primăria mun.Pitești.
Recurenta-reclamantă precizează că a luat cunoștință de conținutul relațiilor depuse la dosar de Primăria mun.Pitești și nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acțiunii, obligarea intimaților să încheie cu recurenții contract de vânzare-cumpărare a apartamentului și obligarea intimaților la plata daunelor cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Pitești, prin Primar și Serviciul Public de Exploatare a Municipiului Pitești pentru a fi obligați să încheie contract de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul închiriat de reclamanți, cu obligarea la plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi până la încheierea actului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că locuiesc în apartamentul din Municipiul Pitești, Str.-, -3+B2,.B,.6, în baza contractului de închiriere nr.827/09.06.2005, împreună cu cei doi copii. Acest apartament a fost construit din fondurile statului și supus regimului juridic prevăzut de Legea nr.85/1992 și Decretul nr.61/1991. În vederea cumpărării apartamentului, reclamanții au formulat mai multe cereri care au fost respinse pe motiv că nu s-a hotărât vânzarea locuinței, iar în cazul în care se va hotărî acest lucru, reclamanții vor avea drept de preemțiune. Apartamentul nu face obiectul vreunei cereri de retrocedare în temeiul Legii nr.10/2001 sau Legii nr.247/2005, ori a unei cereri de restituire în baza Legii nr.112/1995, reclamanții fiind îndreptățiți să cumpere acest imobil.
Prin sentința civilă nr.1253 din 1 martie 2007, Judecătoria Piteștia respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Prin contractul de construire nr.648/22.07.1974 și contractul de împrumut nr.2785/1974, și au contractat cu Oficiul Județean pentru construirea și vânzarea locuințelor A construirea unui apartament în Pitești, Str.-, -+B2,.B,.6. Apartamentul a fost predat în anul 1975, iar prin decizia nr.376/26.09.1977 a Consiliului Popular Județean A, în baza decontului nr.223/1974, a trecut în proprietatea statului fără plată, luându-se măsura virării către CEC a sumei de 77684 lei și dobânda aferentă, credit nerambursat de foștii proprietari. Apartamentul a fost atribuit prin închiriere diferitelor persoane, iar prin contractul de închiriere nr.827/09.06.2005 reclamanții - și au dobândit calitatea de chiriași.
Față de conținutul contractului de construire și a contractului de împrumut încheiat de foștii proprietari, nu se poate reține că apartamentul în litigiu a fost construit din fondurile statului, chiar dacă la momentul trecerii apartamentului în proprietatea statului s-a achitat creditul rămas nerambursat. Acest fapt nu schimbă cu nimic calificarea regimului locuinței care rămâne construită din fondurile populației, iar nu din fondurile statului.
Prin urmare, nefiind îndeplinită această condiție esențială, nu pot fi aplicate dispozițiile celor două acte normative (Decretul nr.61/1991 și Legea nr.85/1992), iar pârâții nu pot fi obligați la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod nejustificat că apartamentul în litigiu a fost construit din fondurile populației și nu din fondurile statului, deoarece foștii proprietari au plecat din țară și nu au restituit împrumutul acordat de CEC, apartamentul fiind astfel preluat de stat, iar sumele au fost plătite de fostul Consiliu Popular Județean
Cum Legea nr.85/1992 se referă la locuințe construite din fondurile statului și nu folosește expresia "locuințele proprietatea statului" și cum prețul apartamentului în litigiu a fost plătit de stat, în mod evident sunt aplicabile, în speță, prevederile Decretului nr.61/1991 și ale Legii nr.85/1992.
Prin decizia civilă nr.7 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să fie obligați pârâții să le vândă, în temeiul Legii nr.85/1992 și Decretului nr.61/1991, apartamentul pe care îl dețin în calitate de chiriași, situat în Pitești, str.-, -3+B2,.B,.6, județ
Prin contractul de construire nr.648 din 22 iulie 1974 și contractul de împrumut nr.2785/1974, - și au contractat cu Oficiul Județean pentru construirea și vânzarea locuințelor A construirea unui apartament în Pitești, str.-, -3+B2,.B,.6. Apartamentul a fost predat în anul 1975. Prin decizia nr.223/1974 acest apartament a trecut în proprietatea statului fără plată, luându-se măsura virării către CEC a sumei de 77.684 lei, reprezentând credit nerambursat de foștii proprietari și dobânda aferentă.
Chiar dacă foștii proprietari nu au achitat în totalitate prețul apartamentului, diferența de preț fiind achitată de către stat, apartamentul în litigiu nu a trecut în proprietatea statului ca urmare a neachitării prețului de către foștii proprietari, ci în temeiul Decretului nr.223/1974, ca urmare a faptului că aceștia au părăsit țara, astfel că nu poate fi schimbat regimul juridic al locuinței ca fiind construită din fondurile statului.
De asemenea, nici faptul că apartamentul în litigiu nu a fost revendicat de foștii proprietari în temeiul Legii nr.10/2001 nu-i schimbă regimul juridic.
Cum apartamentul în litigiu a intrat în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr.223/1974, tribunalul a reținut că acesta nu poate fi vândut de pârâți în condițiile Legii nr.85/1992 și a Decretului nr.61/1991, întrucât aceste acte normative se referă doar la locuințele construite din fondurile statului și ale unităților economice și bugetare.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.7/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate în sensul că nu au fost aplicate corect dispozițiile Legii nr.85/1992 și ale Decretului nr.61/1991.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a menționat că apartamentul din litigiu a fost construit din fondurile statului și că din probele administrate a rezultat faptul că soții nu au mai restituit împrumutul acordat de către, diferența fiind plătită de stat, care astfel s-a subrogat în toate drepturile fostului creditor, având posibilitatea de a prelua imobilul în contul datoriei plătite de către acesta.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului reclamanților și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia civilă atacată în raport de critica adusă și de ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea, cu majoritate, constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Problema de fapt și de drept a acestui litigiu, care reprezintă și critica din acest recurs, constă în faptul dacă apartamentul din litigiu a fost construit din fondurile statului și dacă în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr.85/1992 și ale Decretului nr.61/1991.
În mod corect, atât instanța de fond cât și cea de apel au statuat că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.85/1992 și ale Decretului nr.61/1991, acte normative care se referă doar la locuințele construite din fondurile statului, întrucât soții - și nu au achitat în întregime suma pentru apartament și nici împrumutul către, părăsind țara, iar imobilul a fost confiscat de statul român în temeiul Decretului nr.223/1974, ca urmare a faptului că respectivii soți au părăsit țara și a intrat în proprietatea statului, pentru acest fapt și nu pentru faptul că soții nu au achitat în întregime creditul acordat de
Din adresa emisă de Primăria Municipiului Pitești și aflată în dosarul de recurs la fila 57, rezultă că apartamentul în litigiu a intrat în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr.223/1974 cu Decizia nr.376 din 26.09.1977 întocmită de Consiliul Popular Județean A și că foștii proprietari au fost și, ceea ce întărește cele reținute de C, mai sus, cu majoritate.
Rezultă că în mod legal instanța de fond și de apel au respins acțiunea și au concluzionat că în speță nu sunt incidente prevederile Legii nr.85/1992 și ale Decretului nr.61/1991, astfel că, cu majoritate, Curtea constată că în speță nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și că recursul este nefondat.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.7 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
CU MAJORITATE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în Pitești, str.-, -+B2,.B,.6, județ A, împotriva deciziei civile nr.7 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați-pârâți fiind MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județ A și SERVICIUL PUBLIC DE EXPLOATARE MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești, B, - parter, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/16.09.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția legală era aceea de admitere a recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamanți, pentru următoarele argumente:
Apartamentul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, fără plată, ca urmare a faptului că cei doi "proprietari" ai acestei locuințe au părăsit țara fără forme legale.
Prin decizia nr.375/26.09.1977, s-a dispus trecerea în proprietatea statului a acestei locuințe plătindu-se suma de 77.684 lei (credit nerambursat și dobânda aferentă) către CEC din fondurile fostului Consiliu Popular Județean
Mai mult decât atât, așa după cum rezultă în mod clar, din conținutul contractului de vânzare-cumpărare și al contractului de împrumut depus la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond se precizează că prețul locuinței a fost de 119.847 lei și a fost plătit prin credit obținut de la CEC, atât în ceea ce privește avansul, dar și diferența de preț, deci în integralitate de către fostul Consiliu Popular Județean
Pentru a se putea pronunța soluția, în speța dedusă judecății, instanțele trebuiau să stabilească care este situația juridică a imobilului în litigiu, respectiv cine este titularul dreptului de proprietate și dacă recurenții-reclamanți îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.85/1992.
În ședința din 23 mai 2008, Curtea de Apel, din oficiu, a emis o adresă către Primăria Municipiului Pitești pentru a se preciza cine este titularul dreptului de proprietate al apartamentului, iar intimata la fila 53 din dosar a răspuns cel puțin hilar, în sensul că nu cunoaște cine ar fi acest proprietar, pentru ca ulterior să precizeze că apartamentul ar fi construit din fondurile populației (care?), în timp ce la instanța de fond, în întâmpinarea depusă la fila 13, a precizat că apartamentul are regimul juridic al Legii nr.10/2001.
Atâta vreme cât, așa cum s-a precizat mai sus, apartamentul a trecut în proprietatea statului, iar intimata (Primăria Municipiului Pitești) a achitat în integralitate contravaloarea acestuia, subrogându-se în drepturile persoanelor care au părăsit țara, este evident că numai aceasta este titulara dreptului de proprietate.
De altfel, printr-o logică simplă numai în această calitate putea încheia contract de închiriere cu recurenții-reclamanți.
Pe de altă parte, cum persoanele fizice nu au avut cum să achiziționeze apartamentul și nu s-a produs transferul dreptului de proprietate prin achitarea prețului, este evident că nu aveau cum să formuleze cereri de retrocedare a apartamentului în litigiu în baza Legii nr.10/2001, pentru simplul motiv că nu aveau calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul legii speciale nedovedindu-și dreptul de proprietate.
Nici măcar nu s-a negat acest lucru de către intimați care atât în întâmpinare, cât și prin adresele repetate solicitate la cererea instanțelor, inclusiv prin răspunsul de la fila 53 dosar recurs, au precizat în mod clar că nu au fost formulate cereri de retrocedare pentru apartamentul în litigiu.
Față de toate probele administrate în cauză, consider că erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă acțiunea.
Mai mult decât atât, așa după cum rezultă din deciziile Curții Constituționale obligatorii pentru instanțe (decizia nr.201/2005 și nr.472/2005), intimații-pârâți sunt obligați să vândă această locuință recurenților-reclamanți, deoarece prin Legea nr.85/1992 a fost consacrată o normă de justiție socială, care dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal juridic. În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași prevăzută în dispozitivul Legii nr.85/1992 este o obligație in rem, deci în considerarea obiectului, iar nu o obligațiein personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.
În concluzie, consider că soluția legală era aceea de admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii formulate de recurenții-reclamanți.
Judecător,
,
Red./22.09.2008
GM/2 ex.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
