Obligație de a face. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 02 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 480 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de note scrise de către intimatul reclamant, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus la dosar două citații emise pe numele lui prin care înțelege să facă dovada că în apel pârâtul a fost citat chiar după pronunțarea hotărârii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate prin cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la data de 9.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului, un gard de metal de 7m., dinspre vest, gardul din lemn dinspre sud, de 40,70., ridicate fără autorizație, să demoleze scara de pe terenul său și toate anexele gospodărești construite ilegal pe terenul reclamantului.
La termenul din data de 25.04.2008, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că solicită obligarea pârâtului să demoleze gardul din metal și gardul din lemn, realizate pe terenul reclamantului, fără autorizație de construire, precum și scara de intrare construită de pârât pe terenul reclamantului, iar în caz de refuz să fie abilitat reclamantul să le demoleze pe cheltuiala pârâtului, precizând că renunță la capătul de cerere privind demolarea anexelor gospodărești.
Prin sentința civilă nr.4866/20.06.2008 s-a admis în parte acțiunea, a fost obligat pe pârâtul să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului, în suprafață de 1409. teren ( L= 201,29m; = 7m.) situat în tarlaua 405, parcela 38/1 cu următoarele vecinătăți: propr., Drum comunal, HC 1077, gardurile împrejmuitoare și scara de acces, iar în caz contrar, a fost abilitat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtului.S-a luat act că reclamantul a renunțat la obligarea pârâtului la ridicarea anexelor gospodărești.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2683/12.04.2007 a Judecătoriei Târgu Jiu rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2588/16.10.2007 a Tribunalului Gorj - Secția civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâților, și, și, s-a constatat nulitatea absolută parțială pentru suprafața de 1409 mp a nr. 50/1991, referitoare la poziția 16 din anexă privind autorul. cu moștenitor și nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr. 774/23.09.1992 pentru suprafața de 1409 mp având lungimea de 201,29 și lățimea de 7 și situată în tarlaua 105, parcela 38/1 și învecinată la cu proprietatea, la cu, la cu drumul comunal și la cu Hc 1077.
Prin aceeași sentință, s-a dispus obligarea pârâților, și să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1409 mp, având lungimea de 201,29 și lățimea de 7 și situată în tarlaua 105, parcela 38/1 și învecinată la cu proprietatea, la cu, la cu drumul comunal și la cu Hc 1077.
De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 709/17.01.1996 de, pentru suprafața de 1409 mp teren având lungimea de 201,29 și lățimea de 7 și situată în tarlaua 105, parcela 38/1 și învecinată la cu proprietatea, la cu, la cu drumul comunal și la cu Hc 1077.
Prin pronunțarea sentinței 2683/12.04.2007 a Judecătoriei Târgu Jius -a răsturnat prezumția de bună- credință care opera în favoarea pârâtului, conform art. 1899 al. 2c. civ. astfel că nu se poate reține altă situație de fapt, decât cea reținută cu autoritate de lucru judecat, prin sentința respectivă.
Prin sentinței civile nr. 6190/12 09. 2008 pronunțate de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4866/ 20.06.2008 a Judecătoriei Târgu -J, formulată de petentul la data de 04.08.2008. A fost completat dispozitivului sentinței civile nr. 4866/20.06.2008 a Judecătoriei Târgu -J, în sensul că pârâtul, a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 30,9 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că potrivit disp. art. 2812alin.1 pr.civ. se poate completa hotărârea, întrucât s-a omis a se pronunța supra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.4866/20.06.2008 precum și împotriva sentinței civile nr. 6190/12 09. 2008 pronunțate de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- a declarat apel apelantul pârât
A invocat în motivele de apel că au fost încălcate disp. art 274 alin.1 cod proc. civ., întrucât reclamantul nu a solicitat cheltuielile de judecată, iar cererea de completare dispozitiv este tardivă.
Deși legal citat cu mențiunea timbrării, apelantul pârât nu a timbrat apelul, astfel că prin decizia civilă 480 din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Gorjs -a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.4866/20.06.2008.
Apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 6190/12 09. 2008 a fost respins ca nefondat, întrucât reclamantul a formulat cererea de completare a dispozitivului la data de 4. 08. 2008, în termenul de declararea apelului, sentința fiindu-i comunicată la data de 21.07.2008 și a solicitat cheltuielile de judecată chiar prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că nu a avut cunoștință de data soluționării apelului, citația fiindu-i comunicată după data soluționării apelului. Recurentul arătat că lipsește în timpul zilei din domiciliu, fiind plecat la serviciu, fapt cunoscut de agentul poștal, care nu l-a înștiințat personal despre primirea citației. Recurentul a concluzionat că nu a fost afișată citația la domiciliul său, fiind reținută în mod deliberat, și fiindu-i îngrădit accesul la justiție.
Recurentul a susținut că trebuia soluționat separat apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată cererea de completare a dispozitivului. S-a arătat că instanța trebuia să îl citeze cu cel puțin 5 zile libere înaintea pronunțării asupra acestei cereri. a fost întemeiat în drept pe dispoz. art. 304 pct.5-9
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Curtea apreciază că prin pronunțarea unei singure hotărâri prin care s-au soluționat două apeluri nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei, deoarece sentințele apelate privesc aceeași cauză.
Astfel, asupra acțiunii principale, judecătoria s-a pronunțat prin sentința civilă 4866/20.06.2008, iar asupra cererii incidentale de obligare la plata cheltuielilor de judecată, s-a pronunțat aceeași judecătorie, în condițiile art. 2812alin.1 pr.civ. prin sentința civilă nr. 6190/12 09. 2008. Au fost astfel respectate dispoz. art. 281/2 alin. 2, care impun ca instanța să se pronunțe supra cererii de completare prin hotărâre separată.
Întrucât textul nu impune ca pentru soluționarea cererii de completare să se formeze dosar separat, corect cele două sentințe au fost date în același dosar iar soluționarea unitară a apelului este impusă de faptul că ambele sentințe privesc aceeași cauză, care este firesc să fie soluționată împreună. Cum soluția dată asupra apelului declarat împotriva sentinței ce a soluționat cererea principală era hotărâtoare asupra apelului îndreptat împotriva sentinței ce a soluționase cererea incidentală, între cele două cereri fiind o legătură de la principal la accesoriu stabilită prin dispozițiile art. 274 c, nu s-au încălcat dispozițiile procedurale la pronunțarea deciziei din apel.
Tribunalul apreciat corect că reclamantul a formulat cererea de completare în termenul de 15 zile de la data când sentința a fost comunicată, dat fiind faptul că s-a realizat comunicarea la 21.07.2008 iar cererea s-a formulat la 4.08. 2008, calcularea termenului fiind făcută conform dispoz. art. 101
Cum art. 281/2 alin 2 impune ca judecarea cererii de completare să se facă de urgență, nu se mai impune respectarea termenului de 5 zile dinaintea termenului pentru citarea părților.
Cât privește modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 20 din legea 146/1997, curtea constată că pârâtul a fost legal citat la adresa indicată, procedura fiind realizată în condițiile art. 92 alin. 4, prin afișarea citației la ușa locuinței pârâtului. Dovada de comunicare actului de procedură a fost depusă la fila 13 dosarului de apel, iar în conținutul citației pârâtul a fost încunoștiințat despre obligația sa de a achita taxa de timbru.
Apărările susținute în recurs, în sensul că recurentul și familia sa nu se află în domiciliu în timpul zilei, suspiciunile sale privind reaua credință a unor persoane, care ar fi reținut deliberat citația nu sunt pertinente și nu pot duce la anularea deciziei din apel. Dispozițiile art. 92 dau posibilitatea realizării citării părților prin afișarea citației, iar dovada afișării este depusă la dosar, caz în care instanța este obligată să considere procedura legal îndeplinită.
Citațiile depuse de recurent la termenul din 2 martie 2009 privesc un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr-, care nu are legătură cu dosarul de față și nu pot face dovada că recurentul nu a fost legal citat în instanța de apel.
Întrucât taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, art.20 din legea 146/1997 impune anularea cererii ca netimbrată.
Față de aceste considerente, se apreciază că dispozițiile legale au fost corect aplicate și că nu există motive de nelegalitate deciziei, în sensul art. 304 În consecință, potrivit art. 312 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 480 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/3.03.2009
Jud. apel -,
Jud. fond -
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Gabriela Ionescu
