Anulare act. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 281
Ședința publică de la 02 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 633 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -. SRL, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă -, asistatată de avocat și intimata reclamantă -. SRL, reprezentată de administrator, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă -, a pus concluzii de admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă -. SRL, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Craiova la data de 10.01.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate fals actul denumit "Plan de amplasament și delimitare", cu nr.cadastral provizoriu 25 din data de 29.10.1999, întocmit de pârâtă.
A arătat că suprafața bunului imobil de 8785,79 mp. în act este un falsă, suprafața reală fiind de 9908 mp.conform raportului de expertiză întocmit de ing. sau eventual de 9860 mp.conform planului de situație întocmit de D,la cererea Prefecturii
Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a susținut că pârâta a întocmit respectivul plan de amplasament la cererea numiților, și G, în scopul perfectării unui act de vânzare-cumpărare.
La intervenția numitului G, pârâta a certificat faptul că pe teren s-ar găsi numai suprafața de 8785,79 mp.în loc de 9900 mp. pentru a revendica diferența de la de Consum, antecesoarea reclamantei, săvârșind astfel infracțiunea de fals intelectual.
A precizat că împotriva pârâtei a formulat plângere penală, însă prin rezoluția 713/P/2006 din 13.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiovas -a dispus neînceperea urmării penale pe motiv că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Pârâta - a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că numitul G are calitate de pârât, întrucât acesta are interes în cauză ca fiind cel care a cumpărat imobilul, cu documentația cadastrală cu nr.provizoriu 25, ce se cere constatată falsă.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 184.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.5084 din 07.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta - nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu are interes în cauză, acest interes avându-l numitul G, cel care a solicitat întocmirea documentației topografice de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că înscrisul ce se cere a fi desființat ca fals a fost întocmit de către pârâtă, că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost analizată în mod greșit prin raportare la interesul pârâtei în cauză, că hotărârea a fost dată cu încălcarea art.184 pr.civ. "că persoana arătată drept autorul falsului are calitate procesuală pasivă" și că simplul fapt că nu mai posibilă exercitarea acțiunii civile alături de cea penală nu este de natură a schimba cadrul procesual al acestei acțiunii.
Prin decizia civilă nr.633 din 03 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Instanța de apel a motivat că în mod greșit prima instanță a reținut lipsa calității procesual pasivă a pârâtei - prin raportarea acestei excepții de fond la interesul pârâtului în proces, întrucât această excepție se raportează la identitatea dintre pârât și persoana ce este parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății.
S-a constatat că s-a făcut o confuzie între excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual pasive - Tribunalul a arătat că lipsa de interes se raportează întotdeauna la interesul justificat de reclamant în promovarea acțiunii și nu la interesul pârâtului -fiind evident că în nici o situație pârâtul nu justifică interesul de a fi chemat în judecată.
Cu referire la speță s-a arătat că nici numitul G -persoana indicată în considerentele sentinței ca având calitate procesuală pasivă, nu ar justifica interesul chemării în judecată, câtă vreme a triumfat într-o acțiune în revendicare ce a avut ca obiect terenul în litigiu.
A concluzionat Tribunalul că legitimarea procesual pasivă nu se raportează la interesul pârâtului de a figura în judecată în această calitate, reținând că în speță pârâta are această calitate, întrucât este indicată de reclamantă ca autoare a falsului.
Sub aspectul cadrului procesual s-a motivat că în speță se pune problema lărgirii acestuia prin atragerea în cauză și a altor pârâți cărora hotărârea să le fie opozabilă, precum beneficiarii documentației cadastrale, și succesorul cu titlu particular al acestora - G ca părți în raporturile juridice de drept substanțial născute pe baza documentației cadastrale ce se pretinde a fi falsă.
S-a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia, nici una din părțile în litigiu nu are calitate procesuală întrucât nu este parte în actul ce se cere a fi constatat fals - instanța având în vedere Decizia XV/21 noiembrie 2005 C: dată în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată, orice persoană care justifică interesul - fiind prejudiciată prin săvârșirea falsului și în cazurile prevăzute de art.45 alin.1 pr.pen. și procurorul, pot avea calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a înscrisului falsificat.
Din considerentele arătate, reținând calitatea procesuală a părților în cauză, tribunalul motivat că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție și făcând aplicarea art.297 alin.1 pr.civ. a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta -, considerând că instanța a calificat greșit acțiunea și a încălcat principiul disponibilității, întrucât nu a făcut distincția între acțiunea în rectificarea cărții funciare și acțiunea în constatarea falsului actului denumit plan de amplasament și delimitare a imobilului, acțiune ce ar echivala - în opinia recurentei, cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară.
A susținut că scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii a fost de a obține verificarea condițiilor formale ale actului pe baza căruia s-a dispus înscrierea dreptului în cartea funciară, pe când instanța de apel a schimbat obiectul judecății, apreciind că în speță se pune problema lărgirii cadrului procesual prin atragerea în cauză și a altor pârâți - beneficiarii documentației cadastrale.
A susținut recurenta că instanța a invocat greșit Decizia XV/2005 a - întrucât dacă falsul ar fi fost constatat de Parchet, procurorul avea calitatea să promoveze acțiunea civilă și nu reclamanta, care nu ar justifica un interes în cauză în înțelesul de folos practic urmărit prin exercitarea acțiunii.
A mai susținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece aceasta presupune existența unei identități între reclamantă și titularul dreptului afirmat - precum și între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății - iar din probe nu rezultă că reclamanta ar fi titulara dreptului de proprietate asupra terenului litigios.
Un alt argument în susținerea motivului de nelegalitate invocat de recurentă se referă la greșita interpretare a Legii 7/1996.
Recurenta a criticat decizia și pentru că instanța a ignorat inadmisibilitatea acțiunii în anularea unei schițe OCOT - ce nu constituie un act juridic - arătând că acțiunea în nulitate este circumscrisă actului juridic civil ca manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect obiectul acțiunii și a dat o rezolvare legală - excepțiilor ridicate în speță.
Reclamanta nu a investit instanțele cu o acțiune în anularea unui act juridic, cum eronat consideră recurenta pârâtă, ci cu o acțiune în desființarea unui înscris fals cu o acțiune civilă în constatarea falsului unui plan de amplasament și delimitare, act întocmit de pârâtă, falsul constând în determinarea unei suprafețe mai mici decât cea reală.
Acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe art.184 pr.civ. și pe dispoziția nr.XV/21 noiembrie 2005 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art.184 pr.civ.- când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
În considerarea acestor dispoziții, deliberând asupra recursului în înțelesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, cu privire la organul competent să dispună desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror, ICCJ, Secțiile Unite a statuat că în aceste cazuri procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat numai în cazurile prevăzute de art.45 din Codul d e procedură civilă (când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege) -în celelalte cazuri acțiunea aparținând părților.
Reclamanta a cerut în mod expres instanței să constate ca fiind fals înscrisul denumit plan de amplasament și delimitare iar nu să constate nulitatea acestei schițe, astfel că este eronat invocată inadmisibilitatea acțiunii.
Chiar și într-o asemenea ipoteză, caracterizarea acțiunii o face instanța după motivarea în fapt și în raport de scopul urmărit de reclamant prin acțiune, iar nu după termenii literari folosiți în cererea de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acțiunea penală împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii de fals s-a stins întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale - conform rezoluției nr.713/8 din 13.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și că are interes în obținerea unei hotărâri judecătorești pe cale civilă care să constate fals actul întrucât îi afectează drepturile de proprietate dobândite prin cumpărare de la de Consum - vânzătoarea fiind chemata în judecată într-un litigiu privind revendicarea terenului, în care reclamantul s-a prevalat de actul considerat fals.
Prin urmare, cum în cauză nu există nici una din ipoteze art.45 alin.1 pr.civ. și cum reclamanta justifică un interes în a obține constatarea falsului acestui înscris - doar aceasta și nu procurorul are calitate procesual activă.
Pârâta fiind cea care a întocmit planul de amplasament - deci presupusa autoare a falsului are calitate procesual pasivă în cauză.
Cât privește o eventuală lărgire a cadrului procesual sub aspect pasiv prin atragerea în proces a persoanelor ce figurează în contractul de vânzare-cumpărare ce s-a bazat pe datele din planul privind suprafața vândută rezultată din măsurători, indicația dată primei instanțe de a pune în discuție această chestiune este corectă și în spiritul rolului activ al judecătorului instituit prin art.129 pr.civ.
Acțiunea de față este distinctă de acțiunea în rectificare carte funciară ori de plângerea împotriva încheierii prin care s-a încuviințat înscrierea dreptului real în cartea funciară - reclamanta având interesul de a obține în primul rând constatarea falsului din documentația prin care s-a determinat suprafața înscrisă în actul ce a servit drept titlu pentru dreptul real înscris în Cartea Funciară.
Față de toate aceste considerente, se constată o corectă aplicare a dispoz.art.297 alin.1 pr.civ. de către instanța de apel, urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 633 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -. SRL, având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Gabriela Ionescu
