Obligație de a face. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții MUNICIPIUL - PRIN PRIMARUL MUN și CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei civile nr.586 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații
, intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect obligație de a face,OG 137/2000;
La apelul de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al II -lea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă, prin serviciul registratură s-au depus la dosar motivele de recurs cu complinirea lipsei semnăturii Primarului.Municipiului I.
Având în vedere că se solicită judecata recursului în lipsă, în baza disp.art.150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține recursul în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3897/27.03.2008 Judecătoria Iașia respins excepția necompetenței generale invocată de către pârâtul Municipiul I, prin reprezentanții săi legali.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin reprezentanții legali
Instanța, analizând prioritar excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a lipsei calității procesuale pasive a D, conform art. 137 alin. 1 și art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă a reținut că art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 permite persoanei ce se consideră discriminată să se adreseze direct instanței judecătorești pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, motiv pentru care a respins excepția de necompetență.
A respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere că acțiunile formulate în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2000, se judecă cu citarea obligatorie a Consiliului, astfel cum prevede alin. 3 al aceluiași articol. Întrucât Consiliul nu reprezintă subiect al raportului juridic dedus judecății, ci este doar participant în cauză, la termenul de judecată din 22.01.2008, instanța a dispus citarea Consiliului în calitate de intervenient principal, apreciind că acesta nu are calitate de pârât, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, nalizând probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de chiriași ai apartamentului nr. 3 situat în I, șos. -, nr. 107,. 1004, tr. I,. 5, în temeiul contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință - bloc 1004 proprietate privată a Consiliului Local, înregistrat sub nr. 50/20.08.2007, locator fiind Consiliul Local al Municipiul
Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an, începând de la data de 01.07.2007 și până la data de 01.07.2008, existând posibilitatea prelungirii valabilității acestuia prin acordul părților.
Apartamentul închiriat reclamanților se află situat în blocul 1004, imobil achiziționat de către Consiliul Local al municipiului I și care face parte din proprietatea privată a Municipiului I, astfel cum reiese din hotărârile nr. 331/29.11.2000 și nr. 139/31.03.2003 ale Consiliului Local
Sub numărul 79375/25.10.2007, a fost emis de către Primăria mun. I - Centrul de Informare pentru Cetățeni, un anunț prin care aduce la cunoștința publicului "Proiectul de Hotărâre privind vânzarea prin licitație publică deschisă a apartamentelor situate în I, șos. -, nr.105-107, blocul 1004, tr. I și II.
Proiectul cuprinde 3 articole, o notă de fundamentare și expunerea de motive.
Reține instanța că art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 conferă persoanei care se consideră discriminată posibilitatea de "a formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."
Persoana interesată are obligația, conform aliniatului 4 al textului menționat, "de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte".
Prin acțiunea cu care au învestit instanța, au arătat reclamanții că le este provocată, de către pârâți, o situație discriminatorie prin modalitatea aleasă de către aceștia din urmă, de a scoate la vânzare prin licitație publică apartamentul ai cărui chiriași sunt.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, art. 36 alin. 2 lit. c), Consiliul Local I, ca autoritate administrativă locală, are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului și, conform alineatului 5 lit. b, hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a municipiului.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, prevede rt. 45 alin. 1 din același act normativ, consiliul local adoptă hotărâri, cele cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării, conform art. 49 alin. 1 Legea nr. 215/2001.
rin anunțul numărul 79375/25.10.2007, a fost făcut public "Proiectul de Hotărâre privind vânzarea prin licitație publică deschisă a apartamentelor situate în I, șos. -, nr.105-107, blocul 1004, tr. I și II", prin care autoritatea locală aduce la cunoștință intenția referitoare la vânzarea prin licitație publică a apartamentelor din acest condominiu, manifestare de voință care nu constituie însă un act emis de către autoritatea publică locală cu caracter obligatoriu și producător de efecte, nu are valoarea juridică și efectele unei hotărâri.
Ceea ce consideră reclamanții ca fiind o măsură discriminatorie reprezintă cuprinsul unui proiect de hotărâre a pârâtului Consiliul Local I ce nu are nici un fel de relevanță juridică întrucât, nefiind creator de efecte, acest proiect nu ar putea constitui niciodată baza legală a vânzării prin licitație publică a imobilului închiriat de către reclamanți și nu poate avea valoarea juridică a unei fapte care ar permite a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în sensul dispozițiilor alin. 4 al art. 27 din nr.OG 137/2000.
Art. 2 din nr.OG 137/2000 incriminează atât comportamentul activ cât și cel pasiv al oricărei persoane, prin care se creează discriminare.
Comportamentul activ al Consiliului Local I își găsește exprimarea publică prin emiterea de hotărâri iar, în speță, propunerea criticată de către reclamanți, referitoare la varianta vânzării prin licitație deschisă a imobilului, nu reprezintă o măsură ce produce, fără justificare, un tratament mai puțin favorabil reclamanților față de alte categorii de foști sau actuali chiriași.
Art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, stipulează că sunt discriminatorii prevederile, criteriile, practicile care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii, practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Discriminarea presupune un tratament mai puțin favorabil și o situație comparabilă, astfel cum prevede art. 2 paragraf 2 (a) al Directivei 2000/78/Consiliul Europei.
Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. 2 Legea nr. 215/2001, vânzarea, concesionarea și închirierea bunurilor ce fac parte din domeniul privat al municipiului, regim juridic pe care îl are și imobilul în cauză, se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Constată instanța că reclamanții nu se regăsesc în situație comparabilă cu chiriașii-cumpărători sau potențiali cumpărători ai spațiilor locative închiriate de la Consiliul Local
Actele normative invocate de către reclamanți, care în opinia acestora prevăd în mod absolut dreptul chiriașului de a cumpăra spațiul de locuit pe care îl deține cu chirie, nu creează situațiile de comparabilitate și analogie și nu încadrează reclamanții în categoriile de chiriași pe care le reglementează.
Acestea reglementează posibilitatea cumpărării de către chiriași a imobilelor care au un anumit regim juridic: locuințe construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat; locuințe care fac parte din proprietatea statului; cele care au trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil sau cele preluate în mod abuziv de stat în perioada 1945/1989.
Or, pârâții au dovedit în cauză că blocul nr. 1004, cumpărat într-o anumită fază de execuție de la "" construcție ce a fost finalizată din fondurile municipiului I, a intrat în proprietatea privată a Municipiului.
Dreptul de proprietate privată a unității administrativ-teritoriale este supus regimului juridic de drept comun și este apărat, în aceeași măsură ca și proprietatea persoanelor fizice, de Constituția României și art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Obligarea Municipiului I să vândă în mod direct reclamanților-chiriași apartamentul în speță, în condițiile în care actele normative invocate nu prevăd o situație comparabilă a acestora cu categoriile de chiriași pe care le tratează, având în vedere și dispozițiile art. 123 alin. 2 Legea nr. 215/2001, ar crea o situație discriminatorie dar nu în sensul celei pe care reclamanții solicită să o constate instanța, ci ar constitui o îngrădire a exercițiului dreptului de proprietate al persoanei juridice, fără existența unei justificări legale.
Față de toate considerentele expuse, apreciază instanța că în speță, reclamanții nu au dovedit existența unei măsuri adoptată de către pârâți care să cuprindă un tratament mai puțin favorabil în ceea ce-i privește, reținând și împrejurarea că intenția pârâților de a vinde la licitație publică imobilul pe care îl dețin în proprietate nu creează o situație discriminatorie pentru reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și -.
Prin decizia civilă nr. 586 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de către reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 3897 din 27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot, respectiv:
In temeiul art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare in judecată in contradictoriu cu pârâții Municipiul I, prin primarul Municipiului I, Consiliul Local I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele motive:
Cu cererea depusă la data de 24 septembrie apelanții au declarat că renunță la judecata acțiunii in temeiul art. 246 Cod procedură civilă cerere față de care intimatul Municipiul I prin Primar și Consiliul Local s-au declarat de acord. În raport de manifestarea de voință a apelanților in temeiul art. 246 Cod procedură civilă coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentința apelată și va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Municipiul I, prin Primarul municipiului I și Consiliul Local I, pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a luat act de declarația de renunțare la judecată formulată de către reclamanți, în condițiile în care recurenții au solicitat să se ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanți, dar soluția corectă era cea de respingere a apelului.
În faza procesuală a apelului nu se putea renunța decât la judecata apelului.
Drept urmare, se impune admiterea recursului și modificarea deciziei Tribunalului Iași, în sensul de a se lua act de cererea de renunțare la judecarea apelului și nu a cererii de chemare în judecată în fond, aceasta nemaifiind posibilă în faza procesuală a apelului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea părților.
În fața instanței de apel reclamanții au declarat că renunță la judecata cererii de chemare în judecată, cerere cu care recurenții au fost de acord.
Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, cererea reclamantului de renunțare la judecată este de natură a înceta litigiul în orice fază de judecată.
Drept urmare, în mod corect instanța a admis apelul și a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, în condițiile în care recurenții au fost de acord cu această cerere.
Dacă instanța ar fi adoptat soluția susținută de recurenți, s-ar fi incălcat în mod direct principiul disponibilității părților în procesul civil.
Drept urmare criticile fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Municipiul I, prin Primar și Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 586 din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
09.02.2009
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga, Elena
