Obligație de a face. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Carla Maria
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 4/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat, cu delegație la dosar pentru pârâții recurenți și avocat -, cu delegație la dosar pentru reclamanții intimați, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimații reclamanți, prin mandatar, din care un exemplar se comunică cu mandatarul prezent al pârâților recurenți.
Mandatarul recurenților pârâți - avocat, depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 8 RON și timbru judiciar de 0,3 RON.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurenților pârâți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului și în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Învederează faptul, că în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond excepția invocată, încălcând astfel prevederile art. 616 cod civil. Așa cum rezultă din prevederile art. 616 cod civil, una din condițiile care trebuie îndeplinite pentru instituirea unei servituți de trecere este ca terenurile fond dominant și fond aservit să se învecineze, fapt care nu rezultă din schița întocmită de expert, astfel că în consecință, reclamanții nu își pot legitima calitatea procesuală activă în prezenta cauză. Doar una dintre părți se învecinează cu pârâții, respectiv care este vecin direct, această condiție nefiind îndeplinită cu -. De asemenea arată faptul că nu există între părți nici o înțelegere cu privire la instituirea unei servituți de trecere, în consecință instanța de apel făcând o greșită aplicare a prevederilor art. 61, 617, 618 cod civil. Totodată, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 616 cod civil, respectiv aceea ca locul spre care se solicită servitutea de trecere să fie loc înfundat, existând trei posibilități de trecere, chiar dacă pentru una dintre acestea este necesară construirea de podețe peste valea. Relația de vecinătate este îndeplinită cu numita -, terenul acesteia având ieșire la calea publică, și fiind cel mai scurt traseu, acesta fiind folosit de mai mult timp, fiind și în linie dreaptă și nu presupune trecerea pe lângă construcții, casa și anexele gospodărești. Toate aceste aspecte au fost dovedite în fața instanței de apel, dar în decizia pronunțată nu se face nici o referire la acestea. Prejudiciul care s-ar produce prin instituirea unei servituți de trecere de proprietatea pârâților reclamanți, condiție prevăzută de art. 618 cod civil, este mai mare.
Față de considerentele arătate, solicită admiterea recursului, și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Mandatarul intimaților reclamanți - avocat -, solicită respingerea ca nefondat a recursului de față, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea, se solicită menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate la fond și apel, față de împrejurarea că au fost interpretate în mod corect prevederile art. 616 cod civil, deoarece terenul nu are ieșire la drumul public. Așa cum rezultă din probele dosarului ( declarații de martori, planșe fotografice) drumul este bătătorit, folosit din moși-strămoși de peste 80 de ani, și ieșit din regimul agricol. Variantele arătate de reclamanți, respectiv de trecere peste valea nu sunt sigure. De asemenea, s-a făcut o cercetare la fața locului de către instanța de fond, ocazie cu care s-a constatat în mod direct, variantele de trecere, avându-se în vedere și poziția procesuală a. Și cea de a treia critică este nefondată, deoarece traseul stabilit de prima instanță este drum bătătorit, nu devine impracticabil pentru perioadele ploioase, și nu creează impedimente. Traseele oferite de recurenți sunt mai păguboase, periculoase și imposibil de folosit, așa cum au reținut cele două instanțe.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții, - și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să tolereze trecerea în favoarea reclamanților cu piciorul, cu animalele, cu atelajele trase de animale și cu mijloacele auto pe traseul cuprins între punctele 1,2,3,4,5 din schița orientativă, sub forma unui culoar cu lățimea de 3,5, peste terenurile folosite de pârâți în comuna, învecinate cu ului și terenurile lui - și.
- să se stabilească cuantumul despăgubirilor datorate de reclamanți în favoarea pârâților;
- să fie obligați pârâții să le deblocheze trecerea între punctele 1- 2-3, respectiv culoarul A-B-C-D-E-F, prin înlăturarea materialelor depozitate și împrejmuirilor iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 420/2008 a fost admisă acțiunea dispunându-se obligarea pârâților de tolera trecerea reclamanților cu piciorul, cu animalele supravegheate, cu atelajele trase de animale, cu mijloacele auto, pe traseul cuprins între punctele 1-2-3-3* - 4-4*-5, cu lungimea de 291 mp, identificat potrivit raportului de expertiză - completare ( 95 - 97 ), întocmit de expert, în tot timpul anului, în condiții de bună - vecinătate; au fost obligați pârâții să ridice orice obstacol care împiedică trecerea pe acest traseu ( exceptând porțile mobile care împrejmuiesc curțile pârâților ) iar în caz de refuz, în baza prezentei hotărâri la rămânerea irevocabilă a acesteia au fost autorizați reclamanții să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâților; au fost obligați pârâții, și -, în solidar, să achite reclamanților suma de 1438,3 lei, cheltuieli de judecată; au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de pârâții -, și .
Pentru hotărî astfel prima instanță reținut din probele administrate ( interogatoriile luate părților, probele testimoniale, raportul de expertiză întocmit în cauză și cercetarea efectuată de instanță prin descinderea la fața locului ) următoarele:
Reclamanții și pârâții și dețin terenuri, învecinate în centrul comunei, aceste terenuri făcând parte dintr-un singur corp de avere care s-a dezmembrat și s-a împărțit către moștenitori. Până în toamna anului 2006, reclamanții sau antecesorii lor, au folosit traseul solicitat prin cerere, în modalitatea solicitată de aceștia, dar din aceea perioadă li s-a interzis accesul de către pârâți, porțile fiind blocate și depozitându-se chiar materiale de construcții pentru obturarea trecerii. Anterior traseul solicitat de reclamanți era îngrădit de o parte și de cealaltă, gardul fiind însă desființat de către pârâtul, și pe considerentul că ar fi fost deteriorat. Trecerea s-a făcut anterior pe traseul menționat în anexa 1, potrivit planului de situație fila 96 ( punctele 1- 5), peste terenurile pârâților și, parcurgându-se traseul notat cu punctele 1-2-3. n continuare trecerea s-a făcut peste terenul pârâtului, traversându-se ocolișului și ajungându-se la drumul comunal. După momentul blocării drumului reclamanții au fost nevoiți să folosească o altă trecere, respectiv peste terenul lui -, cu acordul acesteia, terenul fiind situat în apropiere și făcându-se astfel ieșirea la traseul de pe terenul. Ulterior reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată, iar prin sentința civilă nr. 245/2007, rămasă irevocabilă și modificată prin Decizia Civilă nr. 218/2007 a Tribunalului Alba, s-a admis cererea acestora, fiind obligați pârâții să permită trecerea peste terenul lor și să deblocheze porțile de acces. În baza acestei hotărâri li s-a permis să folosească vechea trecere, sentința fiind pusă în executare prin procesul -verbal încheiat la data de 16 mai 2007, în dosar nr. 48/2007 al executorului judecătoresc. propus de către pârâții, respectiv cel notat cu punctele 6-7-8-9-10-1, care traversează ului prin două locuri, respectiv pe de lemn, nu poate fi folosit decât pentru trecere cu picioarele și animalele, întrucât este îngust, existând garduri de împrejmuire și chiar într-o porțiune zid de beton pentru gard. Chiar expertul a concluzionat că respectivul traseu constituie doar o de picior, aspect constatat și cu ocazia primei descinderi locale a instanței. Acest traseu poate fi considerat incomod și periculos și pentru trecerea cu picioarele și animalele în momentul în care cursul ului crește foarte mult. De asemenea traseul propus de către pârâți, direct peste 0colișului, din dreptul terenului lui, notat cu punctele 13-1, nu poate fi folosit în stadiul actual pentru a se trece în nici una din modalitățile arătate întrucât malurile sunt abrupte și este necesar să se efectueze anumite lucrări, mai exact să se construiască un pod cu lungimea de cel puțin 34,05 Este de notorietate faptul că pentru a se construi un pod cu lungimea de cel puțin 34,05 este necesar a se efectua lucrări foarte mari care necesită cheltuieli care depășesc posibilitățile de acoperire din partea pârâților, o astfel de lucrare putând fi efectuată doar prin contribuția comunității locale. Se recunoaște faptul că atât terenurile reclamanților dar și pârâților și, fac parte dintr-un singur corp de avere, împărțit în fapt între moștenitori și că trecerea solicitată a fost folosită de foarte mult timp de către reclamanți sau antecesorii acestora. Este de menționat faptul că și pârâții și folosesc o porțiune din această trecere, pentru a ieși la traseul de pe terenul. Trecerea peste terenul lui - a fost folosit de către reclamanți doar în perioada cât pârâții le-au interzis accesul, întrucât nu aveau altă posibilitate pentru trecere. Trecerea peste acel teren nu a fost folosită anterior de către reclamanți, neexistând disensiuni între aceștia și pârâți privind terenul solicitat și prin cerere.
Analizându-se situația terenurilor reclamanților s-a apreciat că acestea constituie fonduri înfundate, neavând ieșire directă la drumul public, accesul în modalitatea indicată de pârâți fiind imposibil de folosit sau periculos. Trecerea cea mai convenabilă pentru reclamanți s-a apreciat ca fiind aceea indicată prin cererea de chemare în judecată, folosită anterior de mai mult timp de aceștia, fără interdicții din partea deținătorilor terenului folosit actualmente de către pârâții și, acțiunea acestora de a desființa gardurile împrejmuitoare ale traseului fiind considerată abuzivă, realizată în scopul de a invoca ulterior anumite inconveniente pentru gospodăria acestora.
Potrivit art. 616 Cod civil, fost admisă cererea reclamanților, astfel că au fost obligați pârâții să tolereze trecerea acestora, cu piciorul, animalele supravegheate, cu atelajele trase de animale, cu mijloacele auto, pe traseul notat prin punctele 1-2-3-3* - 4- 4*- 5, cu lungimea de 291. identificat potrivit raportului de expertiză tehnică - completare ( 95 - 97 ), întocmit de expert, în tot timpul anului, în condiții de bună-vecinătate.
Potrivit art. 1073 și 1076 cod civil au fost obligați pârâții să ridice orice obstacol care împiedică trecerea pe acest traseu ( exceptând porțile mobile care împrejmuiesc curțile pârâților ) iar în caz de refuz, în baza prezentei hotărâri la rămânerea irevocabilă a acesteia au fost autorizați reclamanții să facă acest lucru, pe cheltuiala pârâților.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții, și -, în solidar să achite în favoarea reclamanților suma de 1438,3 lei cheltuieli de judecată, constând din: 800 lei onorariu pentru avocat, 600 lei onorariu pentru expert, 38,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Constatându-se că pârâții au căzut în pretenții fost respinsă ca neîntemeiată cererea lor pentru acordarea cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții -, și aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Un prim aspect critic vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra capătului de cerere având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor create prin tolerarea trecerii intimaților reclamanți peste terenurile apelanților.
altă critică se referă la analizarea superficială - în opinia apelanților - a probelor administrate în cauză, prin aprecierea greșită situației terenurilor intimaților ca reprezentând loc înfundat și pe cale de consecință, prin greșita reținere incidenței în speță prevederilor art.616 Cod civil.
În contextul celor expuse susțin apelanții că în schița întocmită de expertul, există marcate 3 variante de trecere cu ieșire la drumul public, respectiv una situată între punctele 6 - 7 - 8 - 9 - 10-11 care necesită edificarea unui pod peste, alta situată pe parcela apelantului între punctele 13- 6 - 1, care necesită construirea unui pod peste iar ultima, situată pe terenul proprietatea numitei - între punctele 48 - 18 sau A - B- 18, cu acces direct la drumul public.
La termenul de judecată din 19.09.2009 pârâții apelanți au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați în formularea acțiunii (fila 43) susținând că din schițele întocmite de experți, reclamanții cu excepția lui nu sunt vecini direcți cu terenurile lor, astfel că potrivit art.616 Cod civil, nu pot solicita instituirea unei servituți de trecere pe terenul acestora, decât pe al numitei -, cu care se învecinează direct și care are ieșire la drumul public.
Conformându-se dispozițiilor art.137 cod procedură civilă instanța pronunțându-se a respins excepția reținând că servitutea de trecere impune condiția ca terenurile fond dominant și învecinat să se învecineze. întocmite de expert cu ocazia efectuării expertizei stabilesc că vecin direct cu apelanții este doar intimatul (filele 81-82). În speță- a conchis aceeași instanță- nu se impunea ca reclamantul să cheme în judecată proprietarii de terenuri învecinați succesiv cu terenul proprietatea sa câtă vreme din probe rezultă neechivoc că cei care obstrucționează trecerea tuturor la calea publică sunt apelanții. În acest context în care și reclamanții și au reclamat doar atitudinea apelanților este evident că între reclamanți nu au existat discuții cu privire la trecerea unuia pe terenul celuilalt, încât să se impună instituirea servituții în mod succesiv până la limita terenului apelanților cu ieșire directă la calea publică.
Prin decizia civilă nr.4/A/1.01.2009 Tribunalul Alba -secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați, și invocată de pârâții, și -.
A fost admis apelul pârâților sus menționați, schimbând în parte sentința civilă nr.420/2008 a Judecătoriei Câmpeni, în sensul că s-a admis în partea acțiunea civilă formulată de reclamanții, și față de pârâții apelanți, a fost respins capătul de cerere vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate de reclamanți pârâților pentru varianta de trecere solicitată, menținându-se neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În argumentarea deciziei pronunțate s-a reținut în considerente că într-adevăr, capătul II de trecere viza stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate de reclamantă pentru prejudiciul cauzat pârâților apelanți ca efect al instituirii servituții de trecere pe terenul proprietatea acestora.
Instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestui capăt de cerere pentru care apelul a fost admis, iar soluția pronunțată în apel a avut desigur caracterul devolutiv al acestei căi de atac. Pe fondul cauzei cu privire la acest capăt de acțiune s-a reținut că pretențiile nu au fost dovedite.
Pentru ca instanța de apel să fi putut aprecia prejudiciul încercat de reclamanți se impunea administrarea unor probe, pe care însă nici una dintre părți nu le-a solicitat, deși aveau apărare calificată.
Pentru că nici la fond și nici la apel nu s-a făcut dovada acestei cereri, conform art.1169 Cod civil, s-a respins această cerere-a conchis instanța de apel.
Celelalte critici din apel au fost respinse ca nefondate, reținându-se că instanța de fond a stabilit judicios că terenurile reclamanților constituie loc înfundat în sensul art.616 Cod civil, varianta de instituire a servituții de trecere prin punctele 1-2-3-3-4-4-5 fiind dată pe baza ansamblului probator, constând în expertiză, proba testimoniale și cercetare la fața locului.
Cât privesc traseele recomandate de pârâții apelanți, corect prima instanță a stabilit că sunt imposibil de folosit și periculoase, impunând construirea de podețe ce nu pot fi autorizate de Compania Națională Apele Române, atâta timp cât există pericolul de inundări a unor gospodării în situația unor ploi abundente prin crearea unor posibile blocaje, traseele invocate cuprinzând atât malul râului înalt și abrupt cât și albia râului suficient de largă ca să împiedice edificarea unui podeț și trecerea peste terenurile altor persoane.
Împotriva deciziei civile nr.4/A/2009 a Tribunalului Alba -secția civilă au declarat recurs și precum și -, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului lor sub toate aspectele invocate.
În expunerea de motive, cu privire la excepția invocată în fața instanței de apel, se arată că în mod greșit a fost respinsă, ignorându-se cerințele art.616 cod civil. Potrivit acestui text una din condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite pentru instituirea unei servituți de trecere este ca terenurile fond dominant și aservit să se învecineze. Ori în cauză schițele întocmite de expert denotă că singurul vecin direct cu recurenții este doar, restul neputând legitima calitate procesuală activă în speța de față.
Instanța nu poate prezuma existența unei înțelegeri între reclamanți, prin care să se permită trecerea succesivă pe terenurile ce le aparțin, până la limita proprietății lor pentru ca apoi să se solicite instituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea recurenților.
Toți cei patru reclamanți sunt vecini cu terenul numitei -, teren ce are ieșire la calea publică, context în care în privința pârâților apelanți, condiția vecinătății dintre imobile este îndeplinită în raport de această persoană.
Cât privește fondul cauzei, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.616 Cod civil, cu privire la calitatea de loc înfundat a imobilelor aparținând reclamanților și la lipsa ieșirii la calea publică, ignorându-se și art.617-618 cod civil.
De altfel, în situația în care au fost identificate alte trei variante de ieșire la drumul public, imobilele reclamanților nu pot fi catalogate ca locuri înfundate. C mai scurt traseu de ieșire la drumul public, accesibil tuturor reclamanților, este peste terenul proprietatea lui -, pe care dealtfel cei în cauză îl folosesc cu permisiunea acesteia. este în linie dreaptă și nu impune trecerea pe lângă edificate, casă și anexele gospodărești ale acestei persoane.
Deși s-au invocat aceste aspecte, instanța de apel nu face nicio referire la acestea - arată în continuare recurenții.
Dealtfel, conform art.618 cod civil, instituirea servituții trebuie dispusă pe traseul care ar pricinui cel mai mic prejudiciu.
invocat de reclamanți și confirmat de cele două instanțe, trece prin mijlocul curții lor, ceea ce le îngrădește folosința efectivă a imobilului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 9 cod procedură civilă și art.616 și urm.cod civil.
Analizând recursul prin prisma acestor critici întemeiate de drept pe textele de lege invocate, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi fondate.
Evident, obiectul litigiului constă în obligarea pârâților la tolerarea trecerii permanente cu piciorul, animalele sau cu atelajele trase de acestea ca și cu mijloace auto, pe un traseu cu lățimea de 3,5 pe terenul acestora, invocându-se de reclamanți ca temei al acestor pretenții faptul că terenurile lor au caracter de loc înfundat în sensul art.616 cod civil, această variantă fiind singura posibilitate de ieșire la drumul public, respectiv DN 75.
În speța de față, pe baza expertizei și completărilor ulterioare dispuse în cauză, a probatoriului testimonial, ca și a cercetării locale din 3.05.2007 instanța de fond și apel au stabilit că varianta solicitată de reclamanții intimați și care se justifică este cea de pe traseul notat prin punctele 1-2-3-3-4-4-5 cu lungime de 291, identificat pe baza expertizei întocmită de, în tot timpul anului și în condiții de bună vecinătate.
Au fost astfel obligați pârâții să ridice orice obstacole care ar împiedica trecerea pe acel traseu, cu excepția porților mobile ce împrejmuiesc curțile pârâților.
Expertiza a identificat de asemenea alte 2 variante de trecere, dar a reținut că sunt costisitoare, și incomode. Cert este că aceeași expertiză a dovedit că cei patru reclamanți sunt vecini direct cu terenul aparținând numitei -, al cărei teren are o ieșire la drumul public și pe care aceștia îl și folosesc cu acordul acesteia. Cu toarte acestea, deși s-a identificat terenul acestei persoane ce nu figurează ca parte în proces. Extrasul de CF depus la dosar, face dovada calității acestora de proprietari ai terenului.
Mai mult din CF 903, nr.top.336-338 rezultă că pe lângă pârâți figurează și alte persoane care nu au fost introduse în cauză, deși sentințele pronunțate evident se impunea a le fi opozabile.
Prin urmare, instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului exercitat în cauză, trebuia să completeze probațiunea administrată de prima instanță, în sensul de a fi identificați toți proprietarii tabulari ai fondului dominant și aservit, și de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Se impunea în considerarea celor menționate completarea raportului de expertiză, în raport de aceste aspecte, care dintre variantele de trecere este cea mai scurtă și ar produce cele mai mici inconveniente și prejudicii proprietarului fondului aservit, urmând a verifica în același timp dacă toți aceștia sunt chemați în proces, respectând desigur cerințele și exigențele dispozițiilor art.616-618 Cod civil.
Se va verifica și pretinsa înțelegere dintre aceștia și numita - cu privire la traseul servituții de trecere.
Pentru că instanța de apel nu a efectuat aceste verificări, instanța de control judiciar conchide că nu s-a lămurit în acest fel pe deplin starea de fapt, astfel că în temeiul art.312 alin.3 cod procedură civilă se va admite recursul de față cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre o nouă rejudecare a apelului, în vederea administrării tuturor probelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții -, și împotriva deciziei civile nr.4/A/2009 a Tribunalului Alba -secția civilă și în consecință:
Casează decizia sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --, semnează președintele Curții de Apel, | Judecător, - - |
Grefier, -, semnează grefier șef, |
Red.
Dact.2ex/17.08.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Carla Maria
