Obligație de a face. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 285
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul G cu domiciliul în,-, jud. P și de pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în municipiul B,- -5, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 2999 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 6.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, amânat pronunțarea cauzei la 13.02.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestora la repararea pagubelor materiale și a daunelor morale cauzate prin privarea de libertate în mod nelegal și durata excesivă a proceduri penale împotriva sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordonanța din 6.04.1998 a Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorials -a dispus începerea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare prev. de art. 2151alin.1 Cod penal și art. 254 alin.1 Cod penal și a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 48/6.04.1998 pe o perioadă de 30 de zile, ulterior fiind prelungit cu încă 20 de zile până la data de 24.05.1998, iar ulterior datei de 24.05.1998 a fost privat ilegal de libertate până la data de 2.06.1998.
Arată că, prin încheierea din 21.05.1998 Tribunalul Militar Teritoriala dispus revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Prin Ordonanța din 30.03.2005 a Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Ba dispus neînceperea, încetarea și scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului.
Menționează reclamantul că a apreciat ca excesivă durata procedurii penale pornită împotriva sa, iar arestarea nelegală timp de 57 zile și durata excesivă a procedurii penale - 7 ani, a avut consecințe materiale și morale ireparabile.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a sa, deoarece repararea pagubelor materiale sau a daunelor în cazul condamnării pe nedrept sau la privării de libertate nelegal în toate cazurile este suportat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât în interpretarea corectă a prevederilor art. 504 alin.1 Cod procedură penală și prevederilor art. 48 alin.3 din Constituție, răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale este antrenată indiferent de temeiul achitării sau încetării procesului penal.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 31.10.1999, dar nu în mod forțat așa cum susține.
Prin sentința civilă nr. 39/10.01.2006 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Ministerului Apărării Naționale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale, invocată de acesta și a respins acțiunea față de Ministerul Apărării Naționale ca fiind introdusă numai împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond a interpretat eronat faptul că termenul de 18 luni a început să curgă de la data de 01.06.1998, neținând seama de faptul că urmărirea penală pentru aceleași fapte a continuat până la data de 30.03.2005, când prin ordonanța din 27.02.2003 s-a dispus, de către Parchetul Național Anticorupție, scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 245 cod penal și declinarea competenței în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2151alin.1 cod penal în favoarea Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B. Prin ordonanța din 30.03.2005, în dosarul nr. 149/P/2003 acest Parchet a dispus neînceperea, încetarea și scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat decizia nr. 69/20.04.2006 prin care a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei decizii, intimatul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs ce prin decizia 1081/6.02.2007 a Înaltei Culți de Casație și Justiție a fost respins și a fost obligat recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant
Primindu-se dosarul la Tribunalul Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecata din data de 03.09.2007 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la cererea principala in ceea ce privește capătul 2 de cerere în sensul ca solicită obligarea Statului prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească suma de 250.000 euro reprezentând 100.000 euro pagube materiale si 150.000 euro daune morale având in vedere durata excesivă a procedurii penale pornita împotriva sa.
Pentru același termen de judecată pârâtul Ministerul Apărării a depus notă de ședință prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
In ședința publica din data de 15.10.2007 tribunalul a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect despăgubiri în baza disp. art. 504-506.pr.pen. formulate in contradictoriu cu MFP, formându-se dosarul nr- și a invocat excepția necompetenței teritoriale cu privire la capetele de cerere formulate în contradictoriu cu Ap., pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1308 bis / 15 octombrie 2007 si a declinat competența de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale.
Prin sentința civila nr.4323/22.05.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetentei teritoriale exclusive si a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, apreciind că prezentul litigiu se circumscrie sferei conflictelor individuale de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale de muncă ce fac obiectul jurisdicției muncii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Pârâtul MEF prin Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor arătând ca acesta este un terț ce nu are atribuții privind angajarea si salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
În ședința publică din data de 12.08.2008 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia invocata prin întâmpinare.
La data de 29.09.2008 reclamantul Gaf ormulat precizare la acțiunea principală prin care a arătat că solicită: repunerea în drepturile avute în momentul arestării preventive, respectiv la data de 06.04.2008 (funcția de colonel, indemnizația de comandă, salariu de merit), acordarea drepturilor bănești cuvenite pe durata arestării preventive ilegale (06.04.-02.06.1998), acordarea diferențelor bănești rezultate ca urmare a punerii la dispoziție pe perioada 01.06.1998 - 01.11.1999, acordarea gradului de lt.colonel începând cu luna iulie 1999, acordarea " Onorific" (fostul Ordin Militar cls. a II-a ) pentru vechime integrala in serviciu de 20 de ani, acordarea diferențelor bănești, respectiv recalcularea ajutorului primit conform art. 6 alin. 1 lit. b raportat la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 7 din 26.01.1998 în raport de punctul 1 la precizare, plata drepturilor bănești mai sus arătate urmând a se face prin actualizarea cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale începând cu data nașterii acestor drepturi si până la plata integrală.
S-a mai solicitat publicarea dispozitivului hotărârii în Buletinul informativ al armatei.
La rândul său pârâtul MApN a formulat o nota de ședință prin care a solicitat în principal admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate probatorii cu acte si expertiză tehnică specialitatea salarizare -normare.
Prin sentința civilă nr.2999 din 27.11.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și s-a respins acțiunea față de acest pârât, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MApN și s-a admis acțiunea precizată, în parte, obligându-se pârâtul MApN la plata către reclamant a sumei totale de 21.416 lei conform raportului de expertiza, cu 2700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP s-a apreciat că acesta nu are calitatea de parte obligată în raportul juridic dedus judecății, prezenta cauză fiind un litigiu de muncă iar reclamantul neavând raporturi de muncă cu acest pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MApN, s-a apreciat că acesta justifică legitimarea procesuală în cauză întrucât pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art. 504.pr.civ. ci, în principal, pe dispozițiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar, avându-se în vedere raporturile de muncă ale reclamantului la momentul arestării sale preventive nelegale.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a fost comandantul 02199, având funcția de colonel la data de 06.04.1998 când s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, fiind pus la dispoziție pe perioada 03.06.1998 -01.11.1999. Prin Ordonanța din 30.03.2005 a Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B, după 7 ani, s-a dispus neînceperea, încetarea si scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului G pentru faptele considerate a alcătui infracțiunea de delapidare in forma continuată, prev. de art. 2151alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Potrivit art. 89 din Legea nr. 80/1995 hotărârea privind menținerea în activitate a cadrelor militare pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimise în judecata instanțelor militare se ia după soluționarea cauzei de către parchetul militar ori de către instanța de judecată militară. În acest interval de timp ofițerii, maiștrii militari și subofițerii arestați se suspendă din funcție, iar cei care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune se pun la dispoziție. Pe timpul suspendării din funcție nu beneficiază de nici un drept de la MApN. Cei puși la dispoziție îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum.
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, cadrele militare în cauză vor fi repuse în toate drepturile avute la data suspendării din funcție, respectiv a punerii la dispoziție.
Textul de lege nu distinge după cum ulterior cadrele militare continuă raporturile de muncă sau sunt pensionate, repunerea în drepturile avute anterior trecerii in rezervă operând ca o compensare materială pentru prejudiciul suferit pe perioada suspendării din funcție.
Tribunalul a reținut că drepturile avute de reclamant în momentul arestării preventive erau: funcția de colonel si respectiv comandant de unitate militară, solda pentru funcția de colonel, solda pentru gradul de colonel, indemnizația de comandă pentru funcția de conducere de comandant de unitate militară, solda de merit obținută pentru rezultate deosebite in activitatea desfășurată, gradații stabilite în raport de vechimea în muncă legal stabilită, indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, spor condiții vătămătoare, spor pentru specialist de clasă, compensație alimente, norma de hrană, premiu anual egal cu solda lunară brută, respectiv cu salariul de bază brut din ultima lună a anului pentru care se face premierea. Reclamantul mai este îndreptățit și la recalcularea ajutorului primit conform art. 6 alin.1 lit. b rap. la art. 7 din /1998 si a Legii nr. 138/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul MApN, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul declarat de reclamant se critică sentința sub aspectul respingerii capetelor de cerere ce vizau acordarea gradului de lt.colonel începând cu luna iulie 1999, acordarea " Onorific" (fostul Ordin Militar cls. a II-a ) pentru vechime integrala in serviciu de 20 de ani, publicarea dispozitivului hotărârii în Buletinul informativ al armatei și plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Recurentul-reclamant susține, în esență, că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art.89 alin.4 din Legea 80/1995, a disp. art.53, 54 și art.92 din același act normativ, deși reclamantul este îndreptățit la acordarea gradului de lt.colonel începând cu iulie 1999.
De asemenea, susține recurentul-reclamant că trebuia să i se acorde și "Semnul Onorific" conf. art.10 pct.3 lit.b din Legea 29/2000, cu efecte asupra cuantumului pensiei.
Se mai arată că instanța de fond nu acordat în întregime cheltuielile de judecată solicitate.
În recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale se susține că în mod nelegal s-a omologat raportul de expertiză, fără a se ține seama de obiecțiunile formulate de acest pârât referitoare la actul normativ aplicabil la calculul drepturilor de soldă, a contribuțiilor obligatorii la bugetul de stat și impozitul datorat, la premiul anual solicitat.
- susține acest recurent că în mod eronat tribunalul a admis acțiunea precizată, fără a face distincție între situația în care cadrele militare continuă activitatea și cea în care acestea se pensionează, în speță, reclamantul având calitatea de pensionar și nu de cadru militar activ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de reclamantul G, curtea reține următoarele:
Recurentul Gaf ost comandantul 02199, având funcția de colonel la data de 06.04.1998 când s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, fiind pus la dispoziție pe perioada 03.06.1998 -01.11.1999. Prin Ordonanța din 30.03.2005, în dosarul nr. 149/P/2003 al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bs -a dispus neînceperea, încetarea si scoaterea de sub urmărire penală a recurentului pentru faptele prev. de art. 2151alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, așa cum prevede art. 89 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt repuse în toate drepturile avute la data suspendării din funcție, respectiv a punerii la dispoziție, repunerea în drepturi putându-se dispune și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal.
În mod corect tribunalul constată ca drepturile avute de reclamant în momentul arestării preventive, respectiv la data de 6.04.2008, erau: funcția de colonel si respectiv comandant de unitate militară, solda pentru funcția de colonel, solda pentru gradul de colonel, indemnizația de comandă pentru funcția de conducere de comandant de unitate militară, solda de merit obținută pentru rezultate deosebite în activitatea desfășurată, gradații stabilite în raport de vechimea în muncă legal stabilită, indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, spor condiții vătămătoare, spor pentru specialist, compensație alimente, norma de hrană, premiu anual egal cu solda lunara brută, respectiv cu salariul de bază brut din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
În raport de aceste drepturi salariale recurentul-reclamant este îndreptățit la recalcularea ajutorului primit conform art. 6 alin.1 lit. b rap. la art. 7 din OG 7/1998 și a Legii nr. 138/1999.
Recurentul reclamant susține netemeinic faptul că avea dreptul și la acordarea gradului de locotenent colonel începând cu luna iulie 1999.
Potrivit disp. art.53 din Legea nr.80/1995 înaintarea în grad a cadrelor militare se poate face la termen, înainte de termen sau în mod excepțional, iar a celor în rezervă, la termen sau în mod excepțional. Înaintarea în grad a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate și în rezervă se face în ordinea ierarhică a gradelor,în raport cu nevoile și posibilitățile forțelor armate, pe baza competenței profesionale și conduitei morale, consemnate în aprecierile de serviciu.
Disp. art.54 din același act normativ prevăd la alin 2 că numărul cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale care urmează să fie înaintate în gradul următor în cursul unui an calendaristic se va stabili anual de către ministrul apărării naționale, în raport cu numărul funcțiilor cu acest grad ce urmează să fie încadrate, în limitele prevăzute în lege.
analiza acestor texte de lege rezultă, în mod neechivoc, faptul că înaintarea în grad reprezintă o vocație a cadrelor militare, iar nu un drept absolut.
Această înaintare în grad se poate dispune în cazul îndeplinirii mai multor condiții, iar nu numai a celor de stagiu și calificative obținute. Înaintarea în grad este obligatoriu condiționată de nevoile și posibilitățile forțelor armate, precum și de numărul funcțiilor cu respectivul grad aprobat de ministrul apărării naționale.
Ori, aceste din urmă condiții nu sunt îndeplinite în privința recurentului-reclamant, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
În ce privește acordarea " Onorific", nici acest capăt de cerere nu poate fi admis.
Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.29/2000 ecorațiile sunt conferite de Președintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale. Potrivit alin.2 lit.c din același articol, aplicabil în cazul reclamantului-recurent, propunerile de decorare se fac de către miniștrii și conducătorii instituțiilor și organizațiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate.
Art. 5 din aceeași lege ropunerile p. nominale pentru conferirea decorațiilor sunt avizate de Cancelaria Ordinelor, care se înființează în cadrul Președinției României.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că acordarea decorațiilor este atribuția Președintelui României și se face în baza propunerilor unor instituții clar reglementate de lege. Prin urmare acordarea unei decorații nu este obligatorie, ci facultativă și nu se aplică automat tuturor persoanelor ce îndeplinesc condițiile art.10 pct.3 lit.b din Legea 29/2000.
Raportat la motivarea anterioară, și capătul de cerere privind publicarea în Buletinul informativ al armatei apare ca fiind neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată de la fond, corect tribunalul le-a acordat numai în parte, deoarece și pretențiile reclamantului au fost admise numai în parte, fiind incidente în această situație disp. art.276 pr.civ.
Pentru considerentele expuse mai sus, curtea va constata că recursul declarat de reclamant este nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, curtea reține următoarele:
Expertiza efectuată în cauză a avut în vedere dispozițiile legale în materie și care guvernau raporturile de muncă în perioada dedusă judecății, precum și la momentul la care se face plata drepturilor salariale restante.
În mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de recurentul - pârât, deoarece acesta face referire la un act normativ care nu este public, nu este publicat în monitorul oficial și nu a fost adus la cunoștința și în discuția părților și a instanței de judecată.
Expertul desemnat în cauză a calculat corect toate drepturile salariale restante la care reclamantul era îndreptățit și care, în mod nejustificat, nu au fost plătite de către pârât.
Prin urmare, și recursul declarat de pârât apare ca fiind nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând și disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul G cu domiciliul în,-, jud. P și de pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în municipiul B,- -5, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 2999 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red. /MD
2 ex./11.03.2009
. fond - Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
