Obligație de a face. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 1801,-
DECIZIA NR.297
Ședința publică din data de 13 Martie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei nr. 1183 pronunțată la 15 decembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, sector 2, Cod poștal - - la Cabinetul de Avocatură, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în C,-, Cod poștal -, Județ D și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ
Cerere timbrată cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.75536, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea asistată de avocat din Baroul București, și intimații și reprezentați de avocat din cadrul Baroului
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a atașat dosarul de fond nr.180- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Avocat pentru contestatoare invocă lipsa calității de reprezentant al apărătorului intimaților având în vedere că aceasta a depus la dosar împuternicirea avocațială în copie xerox.
Avocat pentru intimați face confirmarea și semnează pe împuternicirea avocațială exitentă în copie xerox la doar, suplinind astfel acest lips.
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Avocat având cuvântul pentru contestatoare susține oral cererea formulată, întemeiată pe dispoz. art.318 alin.1 cod pr.civilă în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate dovedit
cu actele depuse la dosar, respectiv susținerea lor că proprietatea exclusivă asupra vestibulului o are contestatoarea.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru rejudecare, fără cheltuieli de judecată și a se aprecia dacă se impune amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru intimați solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Astfel, solicită a se constata că în cauză nu sunt incidente dispoz. art.318 al. 1 cod pr.civilă, întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs astfel cum au fost formulate de contestatoare, iar pe fond, arată că în mod legal s-a reținut că între părți există o coproprietate forțată.
Solicită cheltuieli de judecată
Avocat având cuvântul pentru contestatoare, în replică, arată că în mod greșit instanța a reținut că între părți există o coproprietate forțată, deoarece părțile se judecă într-un raport obligațional, respectiv într-o obligație de a face.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.1070/2006 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la refacerea terasei imobilului situat în S,-, județul P, conform autorizației de construcție nr.119/03.09.1992, iar în caz de refuz, să fie abilitați să o realizeze pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului situat la parterul imobilului din S,-, județul P, din anul 1987 și că pârâta, proprietara apartamentului situat la demisolul aceluiași imobil, a solicitat de comun acord cu aceștia, în 1992, refacerea terasei de la etajul 1, obținând, astfel, autorizația de construcție nr.119/1992, reclamanții contribuind cu sume importante la edificarea acesteia, în proporție de 100%.
S-a mai susținut că, în luna august 2005, pârâta, fără a avea acordul reclamanților a desființat construcția realizată, înlocuind terasa edificată cu un acoperiș de tablă galvanizată, prin operațiunea ilegală modificând exteriorul clădirii, care are un aspect total inestetic.
Pârâta a formulat, în temeiul dispozițiilor art.115 și urm. Cod procedură civilă, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucît aceștia pretind a fi proprietarii unei terase, ce reprezintă de fapt acoperișul locuinței sale de la demisol, dar nu au prezentat nici un act de proprietate care să le ateste dreptul pretins, deci nu justifică nici legitimate procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că cererea reclamanților nu este întemeiată, față de înscrisurile și argumentele prezentate anterior, în condițiile în care a procedat la refacerea acoperișului în forma inițială și cu aceleași materiale, cu acordul Primăriei.
În ședința publică din data de 25.10.2006, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă,
iar în temeiul dispozițiilor art.137 alin.2 Cod procedură civilă, a unit această excepție cu fondul.
Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr.59/24.01.2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a admis acțiunea, a obligat pârâta să refacă terasa imobilului situat în S,-, conform autorizației de construire nr.119/03.09.1992 și a memoriului tehnic justificativ ce a stat la baza emiterii acesteia, iar în caz de refuz, a abilitat reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că atât acoperișul cât și fațadele unei clădiri cu mai multe apartamente ce aparțin unor proprietari diferiți, cum este și cazul părții de imobil din litigiu, constituie coproprietatea indiviză și forțată a tuturor proprietarilor apartamentelor, astfel încât reclamanții justifică în cauză legitimare procesuală activă.
De asemenea, prima instanță a apreciat că în anul 2005 pârâta nu a refăcut o șarpantă care exista, ci a transformat o terasă în acoperiș, lucrare care nu se încadrează în excepția prevăzută de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, fiind deci efectuată fără autorizație, construcția schimbându-și forma, lucrarea necesitând materiale diferite decât cele folosite la executarea terasei în anul 1992.
Instanța de fond a mai reținut că, prin simetrie, la noua transformare a acoperișului erau necesare atât autorizația de construire cât și acordul reclamanților.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta care a apreciat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a constatat calitatea de coproprietari a reclamanților cu privire la terasa în litigiu.
S-a mai susținut că instanța a schimbat temeiul juridic a cererii de chemare în judecată, fără a pune în discuția părților această împrejurare și a transformat raportul juridic obligațional într-unul real.
Apelanta a mai susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și că hotărârea este rezultatul interpretării greșite a situației de fapt și a probatoriilor administrate în cauză deoarece vestibulul din demisolul casei, care se afla sub acoperișul ce face obiectul judecății, este o structură complet separată de construcția inițială, iar la stăruințele reclamanților, după anul 1990, consfințit ca respectivul acoperiș să fie transformat în terasă pentru a fi folosit ca atare de către familia.
Prin decizia nr.309/04.05.2007 Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat ca nefondat, reținând că prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății, iar prin referirile făcute la caracterul proprietății a procedat numai la argumentarea soluției date, aspect ce rezultă din însăși dispozitivul sentinței.
Cu privire la al doilea motiv de apel, s-a arătat că instanța fondului nu a realizat o schimbare din oficiu a fundamentului pretenției deduse judecății, ci a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a face, pretinsă de reclamanți în temeiul art.1073-1075 Cod civil.
În ceea ce privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a constatat că prima instanță a procedat în mod corect, deoarece în baza acordului apelantei-pârâte s-a transformat în terasă șarpanta inițială în terasă, existând și autorizație de construcție.
De asemenea, s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că acoperișul vestibulului de la demisol, alături de fațadele clădirii situată în S,-, județul P, ce are mai multe apartamente ce aparțin unor proprietari diferiți, constituie obiectul proprietății comune indivize și forțate a tuturor proprietarilor apartamentelor ce o compun.
A conchis instanța de apel că pentru executarea lucrărilor efectuate de pârâtă, aceasta avea nevoie de autorizație de construcție întrucât aceste lucrări nu se încadrează în excepțiile reglementate de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
S- susținut, în esență, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât deși prima instanță nu a fost investită, aceasta a constatat calitatea de coproprietari a reclamanților cu privire la terasa în litigiu, soluție menținută și de instanța de apel.
Al doilea motiv de recurs a fost acela că, în cauză, s-au încălcat dispozițiile art.84, art.129 alin.4 din Codul d e procedură civilă, care stabilește obligația instanței de a da o calificare corectă a cererii, dar nu îi conferea și posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamanții își întemeiază pretențiile.
Se mai susține că reclamanții nu au calitatea de creditori pentru a solicita obligarea sa, în baza art.1075 Cod civil, de a reface terasa, între aceștia neexistând un raport juridic obligațional.
Un alt motiv de recurs este acela că instanțele au aplicat eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin decizia civilă nr.1183 din 15 noiembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de pârâta, pentru următoarele considerentele:
Cu privire la primul motiv de recurs, s-a apreciat că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s- cerut, ci a hotărât, în baza art.1073-1075 Cod civil, ca pârâta să refacă terasa imobilului conform autorizației de construcție din 1992, deci cauza s-a judecat în limita obiectului cererii.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, Curtea a constatat că și acesta este nefondat, întrucât nu s-a schimbat temeiul juridic al cererii, autorizația de construcție pentru refacerea terasei fiind, fără discuție, necesară.
S-a mai apreciat că nici motivarea pârâtei că este proprietara acestui acoperiș, nu este fondată, deoarece aceasta nu a demonstrat dreptul său exclusiv de proprietate asupra acoperișului, prin autorizația de construire nr.119/03.09.1992 cerând acordul coproprietarului de la etajul imobilului pentru realizarea balustradei de deasupra terasei.
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la 9 ianuarie 2008, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1183/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea contestației se arată că decizia atacată este rezultatul unei greșeli deoarece instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre
motivele de recurs, respectiv, susținerea că deține în proprietate exclusivă vestibulul al cărui acoperiș face obiectul disputei dintre părți.
Arată contestatoarea că a depus în motivarea susținerilor sale o serie de înscrisuri noi care nu au fost cercetate de instanță, precizând că imobilul din S,- a fost construit, inițial, fără vestibul, al cărui acoperiș face obiectul discuției dintre părți, dreptul de proprietate aparținând unei singure familii, iar în anul 1971 a vândut mansarda imobilului numitei, iar apartamentul de la etajul 1, doamnei.
Se arată că în anul 1972 apartamentul de la parter a fost vândut numitului, păstrând doar proprietatea asupra garajului aflat la demisolul imobilului și în același an, fosta proprietară, după ce a vândut toate apartamentele din imobil, a hotărât să transforme garajul pe care îl mai avea în proprietate, într-un nou apartament, solicitând și obținând autorizația extinderii demisolului prin construirea unui punct sanitar, a unei chicinete și a unui vestibul.
Susține contestatoarea că în virtutea dreptului său exclusiv de proprietate asupra vestibulului și a acoperișului acestuia, i-a fost eliberată autorizația de construire prin care i se autoriza executarea lucrărilor de modificare natură învelitoare la corpul de la demisolul imobilului, iar singurul acord impus de autorizație viza realizarea balustradei deasupra terasei și nicidecum realizarea întregii construcții.
Contestatoarea precizează că a demonstrat dreptul său de proprietate exclusiv și implicit de dispoziție asupra acoperișului vestibulului, intimații-reclamanți
neputând dobândi vreun drept asupra acoperișului său, întrucât la data la care a dobândit autorul intimaților apartamentul, acesta nu era construit.
De asemenea, contestatoarea spune că intimații-reclamanți neavând nici un drept asupra acoperișului proprietatea sa, nu putea declanșa prezenta acțiune deoarece ar fi putut declanșa împotriva sa o acțiune pentru desființarea lucrărilor executate, doar organele statului, cărora Legea nr.50/1991 le conferă o asemenea prerogativă.
Se precizează de contestatoare că intimații nu puteau obține o hotărâre favorabilă deoarece temeiul de drept invocat, anume art. 1075 Cod Civil, presupune un raport juridic obligațional, raport care între părțile prezentului dosar, nu a existat niciodată.
Se solicită admiterea contestației, casarea deciziei atacate și acordarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
S-a depus la dosar autorizație pentru executare lucrări nr. 12/1972, plan de situație, anexe la planul de situație, încheiere de autentificare nr.1542/1976 a notariatului de Stat Câmpina, autorizație de construire nr. 119/1992, planșe fotografice, s-au atașat dosarele nr.1070/2006 al Judecătoriei Sinaia, nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI și nr. 1801/2007 al Tribunalului Prahova.
Examinând contestația în anulare de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că aceasta este nefondată, potrivit considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată susținerea contestatoarei că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale pe motiv că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de recurs, și anume că deține în proprietate exclusivă vestibulul al cărui acoperiș face obiectul prezentei dispute, deoarece la fila 7 din decizie s-a menționat că motivarea pârâtei că este proprietara acestui acoperiș nu este fondată pentru că nu a demonstrat dreptul său exclusiv de proprietate asupra acestuia, iar în autorizația de construire nr. 119/1992 se prevede că este necesar acordul coproprietarului de la etajul imobilului pentru realizarea balustradei de deasupra terasei.
Precizarea contestatoarei că în dovedirea susținerilor sale a depus o serie de înscrisuri noi care nu au fost cercetate de instanță, urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, art. 318 pr.civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale și nu când instanța nu a analizat toate înscrisurile.Textul legal sus-menționat se referă la faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză sau să analizeze un singur aspect considerat esențial.
Celelalte susțineri ale contestatoarei, în sensul că are un drept exclusiv de proprietate asupra vestibulului și acoperișului, că i-a fost eliberată autorizație de construire prin care i se autoriza executarea lucrărilor de modificare natură învelitoare la corpul de la demisolul imobilului, că a dovedit dreptul său de proprietate și de dispoziție asupra acoperișului vestibulului și că singurii întreptățiți a declanșa acțiune împotriva sa sunt organele statului cărora Legea nr. 50/1991 le oferă o asemenea prerogativă, urmează a fi respinse întrucât acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 318 pr.civilă și așa cum s-a mai arătat, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la toate argumentele de fapt și de drept, putând să le analizeze global.
Mai mult, aceste susțineri constituie, de fapt, critici ale hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare.
Referitor la susținerea contestatoarei că intimații nu puteau obține o hotărâre favorabilă întrucât temeiul de drept era art. 1075 Cod civil, Curtea va reține că nu constituie motiv al contestației în anulare, ci motiv de recurs, ce a fost analizat prin decizia nr. 1183/2007.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 318 pr.civilă.
În baza dispozițiilor 274.pr.civilă, urmează a fi obligată revizuienta la plata sumei de 833 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a deciziei nr. 1183 pronunțată la 15 decembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, sector 2, Cod poștal - - la Cabinetul de Avocatură, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în C,-, Cod poștal -, Județ D și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în S,-, Cod poștal -, Județ P, la Cabinetul de Avocatură.
Obligă revizuienta la plata sumei de 833 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/14.03.2008
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
