Speta Legea 10/2001. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.88
Ședința publică din data de 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
Judecător -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de contestatorul, domiciliat în B, Șoseaua B - P, nr. 12, -/3,. A,. 11, Cod poștal -, sector 4 și de intimatul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1315 pronunțată la 24 noiembrie 2004 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații SRL, cu sediul în,-, județ P, cod poștal -, SRL, cu sediul în comuna,-, Cod poștal -, Județ I, COOP V M, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ P și SRL, cu sediul în,-,. 67,. A,. 1,. 5, Cod poștal -, Județ P și cu punct de lucru în,-, județ P, cod poștal - și cu intervenientul, domiciliat în comuna, sat de, Cod poștal -, Județ P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 3369 pronunțată la 30 martie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la 13 martie 2008 când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, trimise spre rejudecare:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 9379/2002, contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor L și Consiliul Local al comunei la restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului, anularea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul, ca fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.46 din legea 10/2001.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, potrivit Decretului nr. 83/1949, i-au fost confiscate toate bunurile mobile și imobile deținute de autorii săi, printre bunurile ce i-au fost preluate abuziv figurând și conacul situat în comuna cu terenul aferent de 1 ha, precum și clădirea denumită.
A mai arătat reclamantul, că hanul se află în proprietatea SC SRL, ca urmare a cumpărării clădirii de la -Sucursala M, în anul 2000, iar terenul aferent clădirii se află în administrarea Primăriei, care l-a închiriat pârâtei SC SRL, imobilul având până în anul 1997 destinația de sală de festivități, cămin și bucătărie.
Prin sentința civilă nr. 1315 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele L, Consiliul Local al comunei, COOP M, SC și L, a anulat în parte decizia nr. 405 din 31 mai 2004 emisă de Primăria comunei și a constatat dreptul la despăgubiri al reclamantului pentru imobilele moară și - demolate, din satul de, comuna.
Cererea privind anularea contractelor nr. 2318/2000 și nr.5861/2000 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu și Consiliul local, obligarea acestora la restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului și anularea contractului de vânzare-cumpărare, ca fiind întocmit cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a SC SRL și SC SRL, a societăților comerciale și Fabrica de Veterinare, care au dobândit prin cumpărare clădirile revendicate, contractele fiind lovite de nulitate absolută.
S-a mai arătat că la termenul din 2 august 2004, la solicitarea reclamantului, în cauză a fost introdus ca intervenient, titular al unui contract de concesionare asupra unei părți din terenul solicitat.
A reținut instanța de fond că, reclamantul în calitate de succesor al defunctului, prin notificarea nr. 8 din 25 mai 2001 adresată Primăriei comunei, a solicitat restituirea în natură a clădirii conacului, hanului și fostei mori, precum și terenului aferent acestora, iar notificarea a fost soluționată prin decizia nr. 405 din 31 mai 2004, în sensul restituirii în natură a clădirii conacului și terenului aferent, în suprafață de 400 mp, pentru moară și fostul, stabilindu-se că se vor acorda măsuri reparatorii după evaluarea acestora.
A apreciat instanța de fond că, în cauză nu este posibilă restituirea în natură, deoarece contractele de vânzare-cumpărare prin care SC UJCC Paî nstrăinat SC SRL un spațiu comercial, iar aceasta, 1-a rândul ei, l-a înstrăinat către SC SRL, au fost încheiate cu bună-credință, iar în această situație primăria era obligată să facă reclamantului ofertă de restituire prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul Consiliul Local, iar prin decizia civilă nr. 660 din 13 mai 2005, Curtea de APEL PLOIEȘTI a respins ambele apeluri ca nefondate.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Curtea de Apel a constatat, în esență, că instanța de fond a analizat toate actele depuse la dosar și dispozițiile legale incidente și a reținut în mod corect că imobilele nu pot fi restituite în natură, pentru că au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu bună-credință.
În ceea ce privește apelul declarat de pârât, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, pentru hanul și moara demolate se acordă despăgubiri bănești în măsura în care s-a făcut dovada că au avut destinația de locuință.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâtul Consiliul local.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 din Codul d e procedură civilă, reclamantul a arătat că a chemat în judecată pe Primarul comunei, care a emis decizia nr. 405 din 31 mai 2004 și că, deși acesta a participat prin reprezentant la toate termenele de judecată la fond și în apel, hotărârile s-au pronunțat în contradictoriu cu Consiliul local.
Precizează reclamantul că a fost chemat în judecată pârâtul, dar dispozitivul hotărârilor face referire la.
Reclamantul a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată și prin motivele de apel a solicitat atașarea dosarului format ca urmare a notificării, iar instanțele au ignorat această cerere, instanța de apel reținând că prin dispoziție s-a dat ceea ce s-a solicitat, deși notificarea nu exista la dosar.
S-a mai criticat decizia și sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la critica referitoare la faptul că nu s-au stabilit măsuri reparatorii și pentru terenul aferent morii și hanului, ambele instanțe considerând greșit că terenurile solicitate au fost vândute. A precizat reclamantul că, în prezent, terenurile sunt proprietatea primăriei și au fost concesionate sau sunt libere.
Consiliul local și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și a arătat că instanțele nu au stabilit ce fel de despăgubiri se vor acorda reclamantului pentru imobilele demolate.
A mai precizat pârâtul că în conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele ce nu aveau destinația de locuință și care nu pot fi restituite în natură, se acordă titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite.
Prin decizia nr.3369 pronunțată la 30 martie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul Consiliul Local, a casat decizia nr. 660/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție reținut următoarele:
Criticile formulate de reclamant, referitoare la faptul că în mod greșit instanțele au pronunțat hotărârile în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local sunt nefondate deoarece prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat ca unul dintre pârâți pe consiliul local, fără a face vreo mențiune din care să rezulte că ar fi intenționat să se judece în contradictoriu cu primarul localității.
Cât privește susținerile referitoare la faptul că intervenientul apare în dispozitivul deciziei cu numele eronat de, s-a constatat că acesta a fost introdus în cauză la instanța de fond, a fost citat la un termen cu numele corect, dar s-a omis apoi citarea sa, sentința nefiind pronunțată și în contradictoriu cu acesta, însă acest aspect a fost remediat în apel, când a fost citat corect la termenele de judecată fixate.
S-a mai apreciat că dacă în dispozitiv apare numele eronat de, acest lucru poate fi remediat pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Criticile referitoare la faptul că instanța a soluționat cauza fără a cunoaște conținutul notificării și fără a se pronunța cu privire la terenul aferent morii și hanului, s-au apreciat ca fiind fondate întrucît în conformitate cu Legea nr. 10/2001, limitele în care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură, sunt determinate de notificarea transmisă de persoana îndreptățită, în aceste limite urmând a se pronunța și instanțele de judecată.
S-a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru conacul al moșiei "Moșul-" și terenul aferent de aproximativ 1 ha, precum și pentru clădirea numită și terenul aferent în suprafață de 999,32 mp însă, la dosar nu există o copie a notificării transmise de reclamant, pentru a se putea verifica dacă terenul aferent acestor construcții a făcut obiectul procedurii administrative prealabile inițiate de reclamant.
De asemenea, s-a mai reținut că deși la termenul din 7 septembrie 2004 reclamantul a solicitat, printre alte probe, și atașarea dosarului format în urma notificării, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, deși a încuviințat restul cererilor formulate.
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că, deși la instanța de fond s-a efectuat o expertiză topo de specialitate, din care rezultă că terenul identificat și măsurat poate fi restituit în natură, cu excepția suprafeței de 1.370 mp, aferentă Cultural, tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii și pentru imobilul teren.
S-a mai arătat că, deși la Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a reținut că terenurile aferente construcțiilor au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare și nu pot fi restituite și s-a apreciat că pentru aceste terenuri reclamantul are dreptul la ofertă de restituire prin echivalent, s-a menținut sentința prin care s-a constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru imobilele demolate.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul local, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că este fondat, întrucât deși instanța de apel a reținut că primăria avea obligația de a face ofertă de restituire prin echivalent, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, care, în cazul imobilelor cu o altă destinație decât aceea de locuințe, privea titluri de valoare nominală și acțiuni, a menținut sentința prin care s-a constatat dreptul la despăgubiri, fără să stabilescă, concret, măsurile reparatorii de care persoana îndreptățită trebuie să beneficieze.
Față de cele arătate mai sus, constatând că, în cauză, nu au fost pe deplin stabilite împrejurările de fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și, în temeiul art. 314 din Codul d e procedură civilă, a trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 315 pr.civilă, dispus ca instanța de apel, cu ocazia rejudecării să solicite dosarul întocmit de primărie în urma notificării reclamantului și în funcție de conținutul cererilor cuprinse în notificare se va stabili cadrul în limitele căruia va avea loc judecata urmând ca în raport cu suprafața de teren aferentă construcțiilor, cerută prin notificare, să se analizeze dacă suprafața pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin dispoziția contestată corespunde suprafeței reale ce a aparținut în proprietate autorilor reclamantului.
De asemenea, față de sentința civilă nr. 422 din 29 martie 2002 a Judecătoriei Mizil prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de teren de 7,25 ha teren agricol în echivalent arabil, se impune a se stabili dacă terenul solicitat prin notificare se include în suprafața pentru care s-a constituit dreptul prin hotărârea menționată, fiind necesar să se stabilească dacă este posibilă restituirea în natură și să se determine măsurile reparatorii conform dispozițiilor de imediată aplicare ale Legii nr. 10/2001, modificată și republicată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 6323/42/25.09.2006 procedându-se de către instanța de apel la administrarea în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 pr.civilă, a unor noi probatorii.
Astfel, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri de către apelantul-contestator cât și de apelantul -intimat Consiliul Local al comunei, au fost solicitate toate actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 405/2004 ce face obiectul prezentei judecăți precum și relații referitoare la modalitatea în care contestatorul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparținut autorului și a fost administrtată proba cu expertiză specialitatea topografie ce a fost întocmită inițial de expert și completată printr-o nouă expertiză întocmită de expert.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că ambele apeluri sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cuprivire la calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001,Curtea de Apel constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.4 alin.2 și art.3 alin.1 lit.a din lege constatând că reclamantul în calitate de moștenitor al defunctului poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială pentru imobilele ce au aparținut autorului său preluate în mod abuziv de către stat.
Cu privire la calitatea de imobil preluat în mod abuziv, se constată că potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 107/1942 de fostul Tribunal P, secția I, autorul contestatorului a fost proprietarul conacului "Moșul ", a "Hanului" și a "" situate în comuna, județul P care au fost preluate de către stat în baza Decretului nr.83/1949, act de preluare abuzivă din înțelesul art.2 alin.1, lit.b din Legea 10/2001.
Privitor la procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001,instanța constată că aceasta a fost completă prin formularea de către contestator în termenul prevăzut de art.22 alin.1 din lege a notificării reînregistrate sub nr.8/25.05.2001 a Biroului Executorului Judecătoresc (prin care s-a solicitat restituirea în natură a conacului, hanului, morii și a suprafeței de 50 ha situate în comuna ) fiind completată ulterior și cu suprafața de 1 ha aferentă moșiei Moșul și emiterea de către Primăria comunei a Dispoziției nr.405/31.05.2004.
Prin această dispoziție a fost restituită în natură fosta clădire a al Moșiei Moșul în suprafață de 144 mp și terenul aferent de 400 mp, iar pentru restul de imobil constând în fosta moară și fostul demolate s-a apreciat că se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la obiectul inițial al prezentei contestații întemeiată în drept pe Legea 10/2001, este de precizat că în afara imobilelor solicitate în notificare reclamantul a solicitat și imobilul numit "" pentru care nu a făcut însă dovada dreptului de proprietate, nu a putut fi identificat de către experții desemnați în cauză și care nici nu ar putea face obiectul prezentei contestații întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001 câtă vreme nu a fost solicitat cu ocazia notificării.
De altfel, contestatorul nici nu mai insistat în a mai solicita măsuri reparatorii pentru această clădire încă din faza concluziilor depuse în fața instanței de fond.
De asemenea, din cele 50 de ha solicitate prin notificare contestatorul a solicitat prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată și modificată suprafața de 1 ha aferentă și, precum și suprafața de 999,32 mp (ulterior precizându-se suprafața de 1210 ) aferentă fostului.
Trebuie remarcat, de asemenea, că potrivit adresei nr- pentru restul suprafeței de teren solicitată în notificare s-a reconstituit contestatorului dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, astfel încât această suprafață de teren nu putea face și obiectul Legii 10/2001 în conformitate cu art.8 alin.1 al acesteia.
Totodată, trebuie menționat că terenurile ce fac obiectul prezentei contestații nu fac parte dintre cele pentru care s-a dispus deja reconstituirea dreptului de proprietate, lucru ce rezultă atât din adresa sus menționată, cât și din concluziile expertizei tehnice întocmite de ing. (220 dosar apel) precum și din conținutul sentinței civile nr. 422/29.03.2002 a Judecătoriei Mizil.
Referitor la evoluția în timp și regimul juridic actual al construcțiilor și terenuluice fac obiectul prezentei judecăți se constată următoarele:
În afară de construcția în suprafață de 144 mp restituită în natură potrivit dispoziției contestate, conform expertizei în specialitatea construcții întocmită de ing. (fila 235-238 dosar fond) - necontestată de către reclamant - și raportat la conținutul procesului verbal din 14.03.1949 întocmit de Direcția Agricole de Stat cu ocazia preluării inventarului de la autorul contestatorului (filele 123-135 dosar apel) se constată că cealaltă parte a conacului, și hanul ce au aparținut contestatorului au fost demolate.
Pe teren a fost edificată în anul 1954clădirea Cultural șireparată în anul 1987 conform Memoriului Tehnic nr.1115/1987 depus la filele 177 - 178 dosar apel.
Terenul aferent acestei construcții noi de 2241 mp autorizate, precum și construcția figurează în domeniul public al comunei în conformitate cu G 1359/2001, anexa nr.36 poziția 39 (fila 168 dosar apel).
Din această suprafață, terenul de 200 mp a fost concesionat numitului conform contractului de concesiune nr.3828/29.11.2003 (filele 151-156 dosar apel) pentru desfășurarea unor activități comerciale, fiind amplasată pe acesta o construcție cu caracter provizoriu.
De asemenea, potrivit autorizației de construcție 90/1975 și procesului verbal de recepție preliminară din data de 16.08.1984 (filele 171-174 dosar apel) în continuarea părții din nedemolată folosită atunci pentru "cofetărie"s-a edificat un "atelier scoală" ce este folosit în prezent ca sală de festivitățiși este concesionat numitului conform contractului de concesiune nr.2818/21.10.2002 (filele 157-163).
Atât de festivități cât și terenul aferent acestuia figurează de asemenea în domeniul public al comunei conform HG 1359/2001, anexa 36, poziția 41.
Pe terenul aferent Hanului în suprafață de 1210 mp (conform raportului de expertiză - fila 222 dosar apel) ca urmare a transmiterii în folosință către de Consum conform deciziei 720/02.10.2969 (fila 28 dosar fond) s-a edificat nouă construcție "magazin universal cu bufet",autorizată conform autorizației nr.406/1971 (fila 27 dosar fond) și procesului verbal de admitere a recepției provizoriu nr.20967/1972 (filelel 62-66 dosar fond).
Această construcțiea făcut obiectul unorvânzări ulterioarea căror anulare a solicitat-o reclamantul prin completarea acțiunii respectiv către SC SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2319/4.04.2000 (fila 51 dosar fond) apoi către SC "" SRL prin contractul de v nyare-cump[rare autentificat sub nr.5861/04.09.2000 (fila 52 dosar fond) și în cele din urmă către SC " filiala " SRL conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3108/16.04.2003 (filele 88 -89 dosar fond) și ca atare acestor contracte nu le sunt aplicabile dispoz.art.45 din lege referitoare la posibilitatea anulării, întrucât imobilul supus vânzării nu face obiectul Legii 10/2001.
Cu ocazia acestor vânzări s-a precizat că terenul aferent nu face obiectul contractului ci este proprietate de stat asupra acestuia existând încheiat în prezent contractul de concesiune nr.3829/29.11.2003 încheiat între Consiliul Local și SC SRL (filele 145-150 dosar apel), teren care de altfel figurează și el în domeniul public al comunei conform HG1359/2001 poziția 7, anexa nr.36 (fila 165 dosar apel).
Concluzionând, Curtea de Apel constată că din terenul identificat ca aparținând autorului contestatorului conform raportului ing. (fila 218 -222 dosar apel) cel de 1210 mp este concesionat SC care este proprietara unei construcții noi, autorizate sub denumirea inițială de "spațiu comercial cu bufet", hanul fiind demolat, iar din terenul în suprafață de 9770 mp (rezultați la măsurători din terenul de 1 ha solicitat), în afară de cei 400 mp restituiți prin dispoziție de către primărie și construcția rămasă din, mai este liberă doar suprafața de 4081 mp teren aferentă morii ce a fost demolată și parțial conacului.
Restul de 5289 mp (9770 total - 4081 liber) nu este liber întrucât pe de o parte pe el au fost edificate construcții noi, autorizate (Căminul Cultural cu teren aferent 2241 mp și de festivități cu teren aferent 1493 mp) iar restul terenului a făcut obiectul unor constituiri de drepturi de proprietate potrivit legilor fondului funciar către numiții și.
Această ultimă suprafață nu fost solicitată în natură de către contestator ea fiind atribuită vecinilor ca teren aferent construcțiilor edificate de către aceștia în urmă cu peste 50 de ani ( a se vedea raportul de expertiză, pct. 1 din prezentarea terenurilor din raportul ing. precum și concluziile intimatei apelante).
Nu poate fi reținută susținerea apelantei intimate în sensul că apelantul reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestui teren, câtă vreme în actul de partaj voluntar nr.107/1942 se arată că terenul aferent conacului și morii era de 1 ha, iar experții în specialitatea topografie au arătat că acest teren a fost preluat de către stat, fiind identificată suprafața de 9770 mp din acesta.
Față de situația de fapt expusă pe larg mai sus, urmează a se constata în ce modalitate urmează a fi aplicate prevederile legale în materie față de obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța.
În ceea ce priveșteterenul liber în suprafață de 4081 mpaceasta urmează a fi restituit în natură în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și art.7 alin.1 și 9 din legea 10/2001, astfel că în mod greșit instanța de fond nu a procedat în consecință.
Referitor laterenul în suprafață de 1210 mp aferent hanului demolat și de 5289 mp afrenți conaculuipe care în prezent se află construcții noi, autorizate (Căminul Cultural și de festivități și Bufet cu spațiu comercial) sau sunt emise titluri de proprietate în baza legii fondului funciar, neanulate și necontestate sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.2 din Legea 10/2001 potrivit cărora pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În ceea ce privește construcțiile demolateși identificate potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții întocmit de ing., sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea 10/2001 care stabilesc că pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se acordă în echivalent.
Față de aspectele învederate mai sus, astfel cum au fost constatate de către Curtea de Apel, raportat la modalitatea reținerii situației de fapt și aplicarea Legii de către prima instanță conform art. 295 alin.1 cod pr.civilă, vor fi analizate în continuare apelurile declarate în cauză:
Cu privire la apelul contestatoruluitrebuie remarcat că acesta a criticat modalitatea în care s-au stabilit măsurile reparatorii, în sensul că instanța ar fi trebuit să dispună restituirea în natură pentru o suprafață mai mare de teren, aspect confirmat conform celor arătate anterior de instanța de apel (respectiv și suprafața de 4081 mp liberă) și de asemenea, nu au fost acordate despăgubiri și pentru terenurile aferente clădirilor demolate și care nu puteau fi restituite în natură.
Și această critică este confirmată câtă vreme instanța de fond a apreciat că se vor acorda despăgubiri numai pentru construcțiile moară și demolate, nu și pentru terenul ce nu putea fi restituit în natură (1210 mp aferent hanului și 5.289 mp aferenți conacului).
Nu se confirmă însă critica apelantului contestator în sensul că instanța ar fi trebuit să stabilească și cuantumul despăgubirilor acordate, întrucât stabilirea acestei valori presupune o procedură ulterioară, deoarece potrivit art.10 alin.10 din Legea 10/2001 în cazurile prevăzute la art.10 alin. 1 și 2 din lege (chiar textele aplicabile în cazul de față referitoare la construcțiile demolate și terenurile ce nu pot fi restituit în natură nefiind libere și pe care s-au edificat noi consctrucții) măsurile reparatorii în echivalent stabilite în modalitatea despăgubirilor se acordăîn condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv- lege ce nu face însă obiectul prezentei judecăți.
Nu pot fi primite de asemenea, nici criticile apelantului referitoare la restituirea în natură a terenurilor ce fac obiectul concesionărilor, precum și a celorlalte terenuri care, așa cum s-a arătat mai sus, nu pot fi restituite în natură întrucât nu sunt libere în înțelesul legii, fie că sunt aferente unor construcții noi, fie că pentru ele s-au emis titluri de proprietate altor persoane care nu au fost anulate sau contestate, întrucât în cazul acestora le sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1, 2 referitoare la acordarea măsurilor în echivalent.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a contractelor de vânzare cumpărare ale imobilului edificat în locul clădirii fostului (demolat), instanța de apel constată că aceasta este corectă, dar sub aspectul faptului că imobilul înstrăinat nu făcea obiectul Legii 10/2001, construcția nefiind proprietatea autorului contestatorului.
- mult, se poate constata că primele vânzări au operat înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001 și așa cum corect a reținut instanța de fond ele au fost încheiate cu bună credință, cu respectarea prevederilor legale în vogoare, contestatorul nefăcând dovada contrară, astfel încât sub acest aspect va fi menținută soluția Tribunalului Prahova.
Cu privire la greșita soluționare a cererii de anulare contractelor de concesionare, instanța constată că acesta nu a constituit un capăt de cerere în înțelesul și modalitatea stabilită de art.112 cod pr.civilă, în completarea acțiunii fiind solicitată doar anularea contractului de vânzare-cumpărare (filele 96-98 dosar fond)
Acest aspect a fost învederat instanței de fond de abia cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, ceea ce nu poate constitui în înțelesul codului d e pr.civilă o investire legală instanței cu o cerere de chemare în judecată, ci cel mult poate fi asimilată unei apărări.
Chiar și în condițiile în care s-ar fi constatat existența unei asemenea acțiuni se poate observa că, raportat la soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenurilor ce fac obiectul concesiunii aceasta ar fi rămas fără obiect.
Cu privire la apelul Consiliului Local a comunei,se constată că este fondată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea modalității de acordare a despăgubirilor pentru clădirile moară și demolate și dispozițiile art.9 alin.2 din Legea 10/2001 în vigoare la data de 24.11.2004, data pronunțării sentinței apelate.
Potrivit acestui text legal "în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordare de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite".
Cu toate acestea, se observă că art.9 alin.2 a fost abrogat prin Legea nr.247/2005 ale cărei norme sunt de imediată aplicare, motiv pentru care având în vedere art.725 alin.1 cod pr. civilă potrivit căruia dispozițiile legii noi se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și caracterul devolutiv al căii de atac a apelului se va constata cu ocazia rejudecării cauzei de către Curtea de Apel că în speță nu pot fi acordate decât despăgubiri în conformitate cu art.1 alin.2 și art.10 alin.10 din Legea 10/2001 în vigoare la această dată.
Aceasta, întrucât în prezent legea specială nu mai face distincția între imobilele folosite cu titlu de locuință și celelalte tipuri de imobile, iar pentru a opera măsura compensării cu alte bunuri sau servicii era necesară nu numai o ofertă în acest sens din partea unității deținătoare, cât și acordul persoanei îndreptățite.
Celelalte critici ale acestei apelante nu sunt întemeiate întrucât imobilul "ca să de locuit " identificat prin expertiza, este clar partea din ce nu a fost restituită.
Aceasta rezultă și din diferența de suprafață constatată în actele de proprietate, preluată și cea restituită (144 mp) cât și din concluziile expertei coroborate cu autorizațiile de construire și procesele verbale de recepție preliminară anterior arătate și procesul verbal de preluare a proprietății de către stat din care rezultă că pe vechiul amplasament al acesteia s-a edificat un atelier școală, actualmente o discotecă (sală de festivități).
De asemenea, nu s-a stabilit obligarea Primăriei la plata despăgubirilor către contestator, ci așa cum s-a arătat ele vor fi acordate în condițiile legii speciale de stabilire, acordare despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, iar cu privire la contestarea suprafeței de teren reținută în expertiză, s-a arătat anterior că aceasta s-a stabilit în funcție de actul de proprietate al autorului contestatorului, actul de preluare și măsurătorile experților desemnați de către instanțe.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza dispoz.art.296 cod pr.civilă vor fi admise ambele apeluri și pe cale de consecință se va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul că se va constat dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 asupra imobilelor ce au aparținut autorului său, astfel: se va dispune restituirea în natură, în plus față de imobilul prevăzut la art. 1 din Dispoziția nr. 405/2004 a Primăriei comunei și a suprafeței de 4081 mp teren, identificat conform raportului de expertiză inginer (completare fila 233 dosar) prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-42-41-40-43-34-35-36-37-38-1. De asemenea, se va constata dreptul contestatorului de beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești acordate în temeiul legii speciale asupra construcțiilor " casă de locuit", "","moară", demolate în prezent și identificate potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer (fila 235-238 dosar fond), nerestituite în natură, astfel: - terenul în suprafață de 1210 mp aferent fostului, identificat conform raportului de expertiză ( fila 222); -teren în suprafață de 5289 mp, identificat potrivit raportului de expertiză completare, prin punctele 32*-39*-39-41-42-19-18-17-24-25-26-27-28-29-30-30*-31-32-32*, urmând a se menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza dispozițiilor art.272 cod pr.civilă și având în vedere principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelurile formulate de contestatorul, domiciliat în B, Șoseaua B - P, nr. 12, -/3,. A,. 11, Cod poștal -, sector 4 și de intimatul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1315 pronunțată la 24 noiembrie 2004 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații SRL, cu sediul în,-, județ P, cod poștal -, SRL, cu sediul în comuna,-, Cod poștal -, Județ I, COOP V M, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ P și SRL, cu sediul în,-,. 67,. A,. 1,. 5, Cod poștal -, Județ P și cu punct de lucru în,-, județ P, cod poștal - și cu intervenientul, domiciliat în comuna, sat de, Cod poștal -, Județ P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 3369 pronunțată la 30 martie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Schimbă în parte sentința instanței de fond în sensul că se constată dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 asupra imobilelor ce au aparținut autorului său, astfel:
Dispune restituirea în natură, în plus față de imobilul prevăzut la art. 1 din Dispoziția nr. 405/2004 a Primăriei comunei și suprafața de 4081 mp teren, identificat conform raportului de expertiză inginer (completare fila 233 dosar) prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-42-41-40-43-34-35-36-37-38-1.
Constată dreptul contestatorului de beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești acordate în temeiul legii speciale asupra construcțiilor " casă de locuit", "","moară", demolate în prezent și identificate potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer ( fila 235-238 dosar fond), nerestituite în natură, astfel:
- terenul în suprafață de 1210 mp aferent fostului, identificat conform raportului de expertiză ( fila 222);
-teren în suprafață de 5289 mp, identificat potrivit raportului de expertiză completare, prin punctele 32*-39*-39-41-42-19-18-17-24-25-26-27-28-29-30-30*-31-32-32*.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.CC
11 ex/11.04.2008
9379/2002 Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu
