Obligație de a face. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 311/2008
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr.496 din 18 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții intimați C, C, și.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-nei judecător - --desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a fost repus pe rol la cererea recurentului.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură precizări- având atașat un set de înscrisuri în probațiune.
Reclamantul recurent depune la dosar precizări având atașat un set de înscrisuri de care înțelege să se folosească în probațiune-reprezentând copie după un raport de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și admiterea acțiunii. Solicită instanței ia act de toate actele pe care le-a depus la dosar. Solicită cheltuieli de judecată conform notei pe care o va depune la dosar.
Notă: după dezbaterea cauzei se depune la dosar prin registratură din partea recurentului notă cu cheltuielile de judecată ocazionate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Constată că prin sentința civilă nr.5776/2003 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților C și C, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului și a numiților -, și prin curator C și s-a stabilit linia de graniță între imobilele înscrise în CF nr.682 Broșteni, nr.top.154/1, 154/2, 154/3 și CF nr.444 Broșteni nr.top.152, 155 pe aliniamentul din raportul de expertiză întocmit de expertul -. Totodată reclamantul a fost obligat să ridice gardul efectuat pe terenul pârâților, pe o lungime de 4,5, în caz de refuz fiind autorizați pârâții să efectueze această lucrare pe cheltuiala reclamantului.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că imobilul înscris în CF nr.682 Broșteni, nr.top.154/1, 154/2, 154/3, este proprietatea pârâților, iar imobilul din CF nr.444 Broșteni nr.top.152,155 este proprietatea pârâților reconvenționali și se află în folosința reclamantului, că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că linia de graniță dintre cele 2 imobile se află pa aliniamentul G din schița expertizei și că gardul din prefabricate de beton edificate de reclamant se află pe terenul pârâților și se impune demolarea lui. S-a mai reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune posesorie și aceasta urmează a fi respinsă deoarece nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii posesorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului a arătat că:
-prima instanță a soluționat cauza fără a admite 2 cereri în probațiune ce aveau relevanță în cauză și anume o expertiză tehnică și o cercetare locală în baza căreia se putea constata autenticitatea semnelor de hotar că pe proprietatea pârâților nu a ridicat nici un fel de construcții, că între cele 2 imobile există semne exterioare ce sunt materializate vizibil, ca dealtfel și pe aliniamentul de la fântână la stradă, că pe aliniamentul colțul șurii fundul grădinii există ca semne magazia și un adăpost de lemne;
-probațiunile solicitate de el au fost neglijate fiind administrate doar cele solicitate de către pârâți;
-expertiza efectuată în cauză nu respectă planul vechi care este evidențiat foarte clar în de carte funciară, raportul este incomplet și nu sunt evidențiate în mod clar suprafețele, linia de graniță este infirmată de planul cadastral al localității, iar expertiza conține și alte contradicții, fiind nerealistă și trucată;
-a fost acceptată numirea unui curator în cauză și a fost audiat acesta deși este rudă cu pârâtul;
-nu a fost depășit termenul de un an prevăzut de art.674 cod procedură civilă;
-gardul de plăci de beton este și a fost amplasat pe linia de graniță;
-prin sentința atacată este obligat să demonteze gardul de beton pe cheltuiala lui ceea ce înseamnă că trebuia să facă același lucru și cu construcțiile pârâților ce se sprijină pe acest gard;
-distanța de numai 37 cm între casa sa și imobilul pârâților, duce la avansarea degradării casei sale;
-instanța a stabilit linia de graniță în baza unei erori făcute de expertul tehnic.
Intimații C și C au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Apelul reclamantului declarat împotriva sentinței civile nr.5776/2.10.2003 a Judecătoriei Sibiua fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.496/2006 a Tribunalului Sibiu -secția civilă, în acest mod confirmându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate.
S-a argumentat în considerentele deciziei din apel că analiza celor 2 expertize efectuate în cauză relevă faptul că nu sunt diferențe semnificative între liniile de graniță propuse de experți. În ambele se reține că apelantul folosește mai mult teren decât cel din CF sau evidențiată în schițele cadastrale și că gardul de 4,15 pe care reclamantul apelant a fost obligat să-l demoleze se află pe terenul intimaților pârâți pe toată lungimea lui, și nu pe linia de graniță. Mai mult nu s-a dovedit existența unor edificate aparținătoare intimaților pârâți amplasate pe terenul folosit de apelant. Neefectuarea cercetării locale este irelevantă, în contextul în care stabilirea liniei de graniță reprezintă o operațiune tehnică ce presupune măsurători, cunoștințele de specialitate ale unui expert. S-a conchis că nici trimiterea spre rejudecare nu se impune, fondul cauzei fiind analizat prin prisma tuturor capetelor de cerere.
Nici faptul că a trecut mai mult de un an de la data tulburării nu este relevant, motivele respingerii acțiunii reclamantului fiind arătate expres și constau în esență în faptul că edificatele pârâților se află pe propriul teren. Neîntemeiate s-au stabilit a fi criticile și cu privire la aspectul ce vizează suportarea cheltuielilor demolării gardului. Apelantul nu putea deveni proprietar asupra imobilului din litigiu printr-un act sub semnătură privată încheiat în 1968 și fără întabularea în CF, a conchis aceeași instanță, astfel că în considerarea tuturor acestor aspecte a fost respins apelul.
Împotriva deciziei civile nr.496/2006 a Tribunalului Sibiu -secția civilă în termen a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și judecând cauza să fie trimisă spre rejudecare la prima instanță, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
În subsidiar prin concluziile sale orale s-a solicitat modificarea acesteia, cu consecința admiterii apelului și rejudecând fondul cauzei să i se admită acțiunea așa cum a fost investită instanța.
În expunerea de motive se arată sub un prim aspect că instanța de apel nu a pus în discuția părților procedura de trimitere a cauzei spre rejudecare, în contextul în care judecătoria nu a soluționat pe fond cauza.
Aceeași instanță a refuzat să ia în considerare faptul că împotriva expertului - a făcut plângere penală pentru faptul că a încălcat grav prevederile nr.OG2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară.
Expertul în cauză în mod abuziv a ignorat și nesocotit forma veche a planului cadastral, denaturând prin falsuri starea de fapt a celor două proprietăți în avantajul pârâților. Instanța de apel a refuzat audierea în fața instanței sub prestare de jurământ a pârâtului- reclamant reconvențional C și a curatorului C în vederea clarificării gradului de rudenie, așa cum tot neîntemeiat a respins cererea de cercetare locală.
În drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat niciunul din motivele limitativ prevăzute de art.304 cod procedură civilă.
Pârâții au depus cerere scrisă prin care solicitau respingerea recursului ca nefondat linia despărțitoare fiind stabilită în baza a două expertize.
Analizând recursul prin prisma acestor critici, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, nu există nici un motiv legal de casarea deciziei recurate și trimitere spre rejudecare, nefiind incidente cerințele impuse în mod imperativ de dispozițiile art.312 alin.5 cod procedură civilă. Este indubitabil că speța de față s-a soluționat pe fond, prin analizarea tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită prima instanță.
Nefondate sunt criticile și cu privire la linia de graniță, în contextul în care s-au efectuat două expertize tehnice care relevă că nu sunt diferențe semnificative între cele 2 linii de graniță propuse de experți în ambele faze procesuale. În ambele expertize s-a dovedit că recurentul folosește mai mult teren decât cel înscris în CF sau în schițele cadastrale.
Ceea ce este semnificativ, este că s-a stabilit că nu există edificate ale pârâților intimați amplasate pe terenul folosit de recurent.
Irelevante sunt aspectele și în legătură cu trecerea a mai mult de 1 an de la momentul tulburării posesiei, în contextul în care acțiunea reclamantului recurent s-a respins pentru alte împrejurări, reținute de instanțe.
Cât privește suspendarea cauzei, pe motiv că s-a făcut plângere penală împotriva expertului -, trebuie menționat că prin rezoluția nr.3404/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibius -a dispus în temeiul art.228 alin.6, raportat la art.10 lit.d cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale, pentru mărturie mincinoasă.
Ulterior, prin sentința penală nr.1246/1.11.2006 a Judecătoriei Sibiua admis plângerea petentului-recurent și desființată rezoluția sus-menționată, trimițându-se cauza procurorului pentru a se pronunța asupra tuturor faptelor reclamate de recurent, respectiv art.246, 288 și 215 cod penal. Sentința penală nr.1246/1.11.2006 a Judecătoriei Sibiua fopst recurată de recurent, soluționată prin decizia penală nr.15/22.01.2007, în sensul că s-a respins recursul acestuia, context în care cauza s-a repus pe rol.
În considerarea tuturor acestor aspecte, recursul de față este nefondat, urmând ca în condițiile art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.496/2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/23.10.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcaș, Anca Neamțiu
