Obligație de a face. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(732/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.36
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Mihai Negoescu Gândac
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.16 A din 7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 - SERVICIUL FOND LOCATIV, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 5 B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, SC SA, SC SA și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.208.056/06.05.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 32 dosar, lipsind reprezentanții intimaților-pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 5 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 - SERVICIUL FOND LOCATIV, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, SC SA, SC SA, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Primăria Sectorului 5 B și respectiv de la Primăria Sector 5 - Serviciul de din cadrul Primăriei Sector 5.
Se mai învederează și împrejurarea că Primăria Sector 5 B - prin primar și Primăria Sector 5 B - Serviciul de din cadrul Prrimăriei Sector 5 au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 23.11.2009 și respectiv la 24.11.2009, cereri de reexaminare împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2009, prin care s-a dispus amendarea cu suma de 300 lei, întrucât nu s-au transmis relațiile solicitate de instanță.
Avocatul recurentei-reclamante arată că la dosar s-au depus relațiile solicitate, dar și o serie de înscrisuri de către Primăria Sector 5 B și de către Serviciul de din cadrul Primăriei Sector 5 de care nu a avut posibilitatea să ia cunoștință.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-reclamante să ia cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
La reluarea pricinii, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind reprezentanții intimaților-pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 5 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 - SERVICIUL FOND LOCATIV, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, SC SA, SC SA, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Avocatul recurentei-reclamante arată că Primăria Sector 5 susținut că a comunicat toate informațiile necesare, deși în opinia sa ar fi fost util soluționării cauzei a se reveni cu adresă pentru a fi depusă și Anexa la Hotărârea nr.65 din 28.10.2000. Depune la rândul său înscrisuri, respectiv Referatul emis de Serviciul de, relații de la Primăria Sector 5 - Direcția Juridică și de la Primăria Sector 5 - Serviciul de și cu altă destinație.
Avocatul recurentei-reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 și al.3 teza I, coroborat cu art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, admiterea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelanții-pârâți Primăria Sector 5 - prin primar, Primăria Sectorului 5 - Serviciul fond locativ, Consiliul Local al Sectorului 5, în principal ca nedovedit și în subsidiar ca nefondat și menținerea în tot a sentinței civile nr.5020/03.07.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, ca fiind legală și temeinică.
Arată că recurenta-reclamantă locuiește în acest imobil încă din anul 2004, astfel că se consideră o persoană îndreptățită, astfel că însăși Primăria Sectorului 5 recunoaște înregistrarea cererii de atribuire încă din anul 2004 și calitatea de persoană îndreptățită la emiterea unei repartiții a unei locuințe din fondul locativ de stat. Neemiterea unei repartiții către într-un termen rezonabil, în lipsa oricărei dovezi privind numărul de locuințe transmise de Primăria Municipiului B către Primăria Sectorului 5 într-o perioadă de 5 ani și a unor liste a persoanelor îndreptățite, este în mod evident culpa apelanților, pentru executarea obligației stabilite de lege, singura măsură legală de obținere a unei repartiții fiind obligatorie acestora printr-o hotărâre judecătorească, așa cum legal și temeinic a hotărât instanța de fond.
Arată că motivul principal în raport de care instanța d apel a respins cererea reclamantei, este dat de împrejurarea că deși reclamanta a formulat cerere din 2004, la dosar a fost depusă Hotărârea privind stabilirea ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005, reclamanta nefigurând nici măcar între primele 22 de poziții.
Consideră că instanța de apel s-a aflat într-o gravă eroare și a apreciat fundamental greșit că Hotărârea nr.22/25.02.2005 a Consiliului Local al Sectorului 2 al Municipiului B privind stabilirea ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005 și Anexa nr.1.1 la.Sector 2 nr.22/25.02.2005 - Liste de priorități valabile pentru anul 2005 pot produce efecte față de reclamanta din cauza de față.
De asemenea, este pe deplin dovedit că reclamanta a adresat cereri de repartiție a unei locuințe autorităților administrative ale Sectorului 5, acestea fiind chemate în judecată și în cauza de față nu autorităților din Sectorul 2.
Mai arată că apelanții-pârâți Primăria Sectorului 5 - prin prima, Primăria Sectorului 5 - Serviciul fond locativ, Consiliul Local al Sectorului 5 se rezumă la a afirma (și afirmația nedovedită este preluată ca probă de instanța de apel) că în ceea ce privește emiterea unei repartiții pentru o altă locuință din fondul locativ de sat, se arată că solicitările depășesc numărul celor puse la dispoziție de, astfel că aceste repartiții se emit într-o anumită ordine, dar în limita spațiilor disponibile.
Primăria avea obligația să facă publică listele și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană, având în vedere că se comunică cu totul altceva.
A depus la dosar anexe și liste prin care se stabilesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a beneficia de un spațiu locativ.
Susține că era obligatoriu ca în fiecare an să se întocmească o listă de priorități stabilită de Primăria de sector, dar aceste liste nu au fost făcute publice. Nu se depune la dosar nici un fel de anexe ale Primăriei, deși la un alt sector, conform Hotărârii nr.22/25.02.2005 a Consiliului Local al Sectorului 2 pe care a depus-o la dosar, fiind dovada atribuirii locuințelor cu respectarea prevederilor legale: emiterea de către Consiliul Local a unei hotărâri care să stabilească criteriile în raport de care se atribuie punctajele necesare în vederea obținerii de locuințe în baza Legii locuinței nr.114/1996, aprobarea, pe baza reactualizării punctajului, a ordinii de prioritate prin acordarea de locuințe, modalitatea concretă de constatare a hotărârii Consiliului Local al Sectorului 2 al Municipiului B, privind stabilirea ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005, listele cu ordinea de prioritate care sunt date publicității prin afișare la loc accesibil publicului la sediul Primăriei Sectorului 2.
Mai mult, în ceea ce privește Primăria Sectorului 2 aceste hotărâri sunt publicate pe site-ul instituției.
Astfel că Primăria Sectorului 5 nu a procedat astfel și nici pe site nu este înregistrată absolut nici o informație cu privire la hotărârile Consiliului Local Sector 5 sau cu privire la locuințele sociale.
Mai susține că deși cererea reclamantei de repartiție a locuinței pe care o ocupă în fapt a așteptat un răspuns timp de 4 ani și așteaptă un răspuns favorabil și în prezent deși au trecu 5 ani, în anul 2007, Primăria Sector 5 a soluționat cu maximă urgență cererea numitului și prin repartiția nr.816/18.10.2007 emisă de Primăria Sector 5, cestuia i s-a pus la dispoziție garsoniera ocupată de reclamantă, fără să existe o cerere a sa sau să menționeze vreun act care a stat la baza emiterii repartiției - cerere de atribuire a unei locuințe din fondul locativ de stat, acte doveditoare ale încadrării în categoria persoanelor îndreptățite la locuință socială, adeverință privind veniturile etc.
Pe formularul emis de Primăria Sectorului 5 considerat că echivalează în actele ulterioare ca și repartiție, respectiv pe adresa nr.816/18.10.2007, câmpul destinat aprobării este necompletat. Tot necompletate sunt și datele lui cu privire la datele privind actuala locuință și membrii săi de familie. este înregistrată la. sub nr.1237/21.12.2007 și, într-o la fel de maximă urgență, în data de 07.01.2008, se încheie și contractul de închiriere nr.3879/07.01.2008 între Primăria Municipiului B - proprietar, prin SA și.
Consideră c în raport de cele expuse anterior - propria cererea de atribuire a aceleiași locuințe, legal formulată, cerere pe care Primăria Sectorului 5 o consideră întemeiată, dar pe care nu a soluționat-o din lipsă de locuințe și modalitatea de emitere a repartiției către pentru locuința deținută în fapt și în prezent de recurentă, rezultă că au fost acordate locuințe sociale și atribuite cu nerespectarea ordinii de prioritate stabilite conform regulamentului, aspect neobservat de instanța de apel.
Apelanții nu au susținut că nu li s-au repartizat locuințe așa cum eronat reține instanța de apel, ci că solicitările de locuințe depășesc numărul celor puse la dispoziție de Primăria Municipiului
Municipiul B, parte în prezenta cauză, nu a înțeles să infirme susținerea intimatei că au existat în perioada 2004 - 2008 locuințe sociale libere la dispoziția Sectorului 5. Este mai mult decât evident că cel puțin o locuință a fost liberă - locuința lui, pentru care din 2004 formulat cerere de repartiție și care în decembrie 2008 fost repartizată fără cerere unei alte persoane -.
Primăria Sectorului 5 nu face nici o dovadă a acestor afirmații, iar aceste dovezi ar fi trebuit să fie, prin lege unele publice. Din acest motiv nu a avut posibilitatea de a-și identifica poziția pe lista de priorități de peste 4 ani și a recurs la această acțiune în instanță.
Arată că recurenta a transformat locuința a igienizat-o, a investit sume mari de bani, în raport de veniturile sale și a făcut și împrumuturi (credit la bancă), respectiv în garsoniera a cărei repartiție a solicitat-o și îi este imposibil să suporte financiar costul chiriei unei alte locuințe. Primăria Sectorului 5 B nu a refuzat să încheie contractul pentru energia electircă.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și Hotărârea din 4.03.2008 Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza privind pe împotriva României.
La interpelarea instanței în sensul de a specifica ce obiect are dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă indicat în adresa emisă de Primăria Sectorului 5, avocatul recurentei-reclamante arată că obiectul este constarea nulității absolute a contractului de închiriere.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 21.01.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar General, Primăria Municipiului B prin Primar General, Administrația Fondului Imobiliar, Primăria Sectorului 5 prin Primar, Primăria Sectorului 5-Serviciul Fond Locativ, Consiliul Local al Sectorului 5, SC SA și SC SA, obligarea acestora la atribuirea către reclamantă cu chirie a locuinței pe care o ocupă în prezent situată în B,-,. nr.1, parter,. 97, sector 5 sau a unei alte locuințe și la încheierea contractului de închiriere.
În motivarea cererii, reclamanta arată că după pronunțarea divorțului în anul 2000, fost nevoită să părăsească locuința conjugală care era proprietatea fostului soț și împreună cu fiica sa a închiriat o garsonieră la adresa din B,-,. 32,. 2,. 1,. 104. Deși contractul de închiriere era încheiat pe o perioadă de 1 an, proprietarii, aflând că reclamanta suferă de o boală gravă, i-au pus în vedere să părăsească apartamentul. În aceste condiții, reclamanta a apelat la bunăvoința asociației de locatari ai imobilului susmenționat ai cărei membri au sfătuit-o să ocupe o garsonieră aflată la parterul blocului și care era liberă. Locuința se afla într-o stare avansată de degradare, suferise recent un incendiu, iar înăuntrul acesteia fuseseră depozitate gunoaie.
Prin cererea nr.34094 din iulie 2004, reclamanta a solicitat Primăriei Sectorului 5 atribuirea apartamentului. În luna mai 2005, SC SA a formulat cerere de reziliere a contractului de închiriere nr. 332/2000 al fostului chiriaș, și evacuarea acestuia și a reclamantei din imobilul ocupat fără forme legale, cerere anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr.6287/27.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Reclamanta a mai arătat că suferă de o boală incurabilă și că nu deține și nici nu a înstrăinat o locuință proprietate personală pe teritoriul României după data de 01.01.1990, nu a cumpărat o locuință în condițiile Legii nr.85/1992, Legii nr. 114/1996 sau în baza Decretului nr. 61/1990.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât pârâta încheie contracte de închiriere doar în baza repartițiilor emise de primărie, iar neexistând o astfel de repartiție, pârâta nu poate încheia nici un contract.
Pârâta SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de prevederile art. 6 din statutul societății, din care rezultă faptul că societatea nu are ca obiect activitatea de închiriere de locuințe.
Pârâtul Municipiul B prin Primar General a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece conform nr.101/20.03.2001, are calitatea de a administra imobilul.
Prin sentința civilă nr. 5020/03.07.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B n dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA și a fost respinsă acțiunea în raport de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5-Serviciul Fond Locativ și Consiliul Local Sector 5 în raport de capătul de cerere privind încheierea unui contract de închiriere și a fost respins acest capăt de cerere pentru acest motiv; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul B prin Primar General, Primăria Municipiului B prin Primar General, Administrația Fondului Imobiliar și SC SA în raport de capătul de cerere privind emiterea unei repartiții pentru o locuință din fondul locativ de stat și a fost respins acest capăt de cerere pentru acest motiv; a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligate pârâtele Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5 - Serviciul de Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5 la emiterea unei repartiții către reclamantă, pentru o locuință din fondul locativ de stat; au fost obligate pârâtele Municipiul B prin Primar General, prin Primar General, și SC SA la încheierea contractului de închiriere pentru imobilul menționat în repartiția emisă de Primăria Sector 5; a fost respins capătul de cerere cu privire la emiterea unei repartiții către reclamantă pentru imobilul situat în B,-, scara 1, parter,. 97, sector 5.
În motivarea sentinței, s-a reținut că din actele de la dosar și în raport de susținerile părților, reclamanta este exceptată de la prevederile art. 48 din Legea nr. 114/1996 iar în baza dispozițiilor art. 23 și 30 alin. 1 din același act normativ, reclamanta este îndreptățită la încheierea contractului pentru imobilul menționat în repartiția emisă de Primăria Sectorului 5. în ceea ce privește petitul vizând emiterea unei repartiții către reclamantă pentru imobilul situat în B,-, scara 1, parter,. 97, sector 5, s-a reținut că acest imobil a fost repartizat prin repartiția nr. 816 din 18.10.2007 lui, iar ulterior s-a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare nr- din 18.01.2008.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Municipiul B prin Primar General, Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5 - Serviciul de Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă.
În motivarea apelului Municipiul B prin Primar Genera, a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, susținându-se că încheierea contractelor de închiriere revine ca și atribuție instituției ce are în administrare spațiile, respectiv -.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Prin apelul formulat de pârâții Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5 - Serviciul de Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii și a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea unei repartiții către reclamantă pentru o locuință din fondul locativ de stat ca neîntemeiat.
În motivarea apelului, se arată că potrivit art. 2 lit. c din Legea nr.114/1996 modificată, locuința socială este definită ca fiind locuința care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței. Articolele 42 și 43 din același act normativ stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care pot beneficia de o astfel de locuință, precum și faptul că aceste locuințe se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare, pe baza criteriilor stabilite anual de acestea.
Se arată că apelantele au respectat în totalitate aceste prevederi legale, deoarece reclamanta a solicitat emiterea unei repartiții pentru spațiul repartizat deja altui solicitant-. În ceea ce privește emiterea unei repartiții pentru o altă locuință din fondul locativ de stat, se arată că solicitările depășesc numărul celor puse la dispoziție de, astfel că aceste repartiții se emit într-o anumită ordine, dar în limita spațiilor disponibile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5 - Serviciul de Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5 ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că apelanții nu dețin nicio dovadă că în perioada 2004-2008, nu au primit locuințe în vederea repartizării acestora către solicitanți sau că locuințele primite nu sunt suficiente.
De asemenea, se arată că apelanții-pârâți nu au depus nicio dovadă că în perioada 2004-2008 au emis hotărâri prin care au aprobat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe sociale către solicitanți.
Se susține că apelanții-pârâți nu au depus nicio dovadă că în perioada 2004-2008 au întocmit liste cuprinzând solicitanții îndreptățiți să primească în anul următor o locuință socială și că aceste liste nu au fost afișate la sediile primăriilor iar reclamanta suferă de o boală gravă, care nu îi permite să aștepte încă 4 ani pentru rezolvarea cererii sale.
Prin decizia civilă nr.16 A/07.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanții - pârâți Primăria Sectorului 5 prin Primar, Primăria Sectorului 5 - Serviciul Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5, schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a respins apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul constatat n ceea ce privește apelul formulat de apelanții Primăria Sector 5 prin Primar, Primăria Sector 5 - Serviciul de Fond Locativ și Consiliul Local al Sectorului 5, că reclamanta a solicitat emiterea unei repartiții pentru spațiul repartizat deja altui solicitant- iar în ceea ce privește emiterea unei repartiții pentru o altă locuință din fondul locativ de stat, că solicitările depășesc numărul celor puse la dispoziție de, astfel că aceste repartiții se emit într-o anumită ordine, dar în limita spațiilor disponibile.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 114/1996 modificată, locuința socială este definită ca fiind locuința care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței. Articolele 42 și 43 din același act normativ stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care pot beneficia de o astfel de locuință, precum și faptul că aceste locuințe se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare, pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, apreciind că pentru admiterea capătului de cerere referitor la obligarea de acordare a unei repartiții și de încheiere a contractului de închiriere, era necesar să se constate pe de o parte, faptul că reclamanta este prima pe lista de priorități a unității administrativ - teritoriale pentru locuințe sociale, și pe de altă parte, că pârâtele dețin astfel de locuințe sociale libere, adică neatribuite.
Reclamanta a formulat cerere din 2004, iar la dosar a fost depusă Hotărârea nr. 42 din 13.02.2003 a privind regulamentul de repartizare a locuințelor și a terenurilor aferente acestora, din fondul locativ de stat, precum și Hotărârea privind stabilirea ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005, reclamanta nefigurând nici măcar între primele 22 de poziții.
Cât privește apărarea din întâmpinare, în sensul că apelanții nu dețin nicio dovadă că în perioada 2004-2008, nu au primit locuințe în vederea repartizării acestora către solicitanți sau că locuințele primite nu sunt suficiente, tribunalul a constatat că nici nu se poate face o dovadă a unui fapt negativ, reclamanta putând face dovada contrară acestui fapt, reclamanta trebuind să dovedească în mod obligatoriu și faptul că au fost acordate locuințe sociale și atribuite cu nerespectarea ordinii de prioritate stabilite conform regulamentului amintit.
Apărarea legată de faptul că reclamanta suferă de o boală gravă, care nu îi permite să aștepte încă 4 ani pentru rezolvarea cererii sale, deși reprezintă un criteriu de luat în considerare de către autoritatea locală cu ocazia stabilirii punctajului pentru lista de locuințe sociale, nu este un argument juridic suficient pentru admiterea prezentei cereri de chemare în judecată, cât timp fiecare dintre persoanele îndreptățite la acordarea unei locuințe sociale se află de asemenea în situații sociale, medicale sau de altă natură dezavantajoase.
Rezultă că nu se poate dispune obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin de repartiție cât timp nu se poate stabili care este poziția reclamantei pe lista de priorități și care sunt locuințele sociale rămase libere, pentru a se putea constata că există o încălcare efectivă a unui drept, corelativ obligației de a face a pârâtelor.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul Municipiul B prin Primar General, tribunalul a reținut că atâta timp cât apelantul este cel care a încheiat contractul de închiriere nr. 3879 /2008, are calitate pasivă cu privire la acest capăt de cerere, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul formulat de această parte a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
În motivarea recursului, recurenta reclamanta a arătat că decizia recurată se întemeiază pe gravă greșeală de fapt, cuprinzând motive străine de natura pricinii.
Astfel, arata recurenta că motivul principal în raport de care instanța de apel a respins cererea reclamatei, este dat de împrejurarea că deși "reclamanta a formulat cerere din 2004,la dosar a fost depusă hotărârea privind stabilirea ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005,reclamanta nefigurând nici măcar între primele 22 de poziții".
Se susține că instanța de apel s-a aflat intr- eroare, și apreciat fundamental greșit că hotărârea 22/2005 a Consiliului Local sector 2 și anexa la aceasta hotărâre produc efecte fata de reclamantă, întrucât este pe deplin dovedit că reclamanta a adresat cereri de repartiție a unei locuințe autorităților administrative ale sectorului 5, acestea fiind chemate în judecata iar nu autoritățile din sectorul 2, hotărârea sus amintita fiind depusa la dosar tocmai pentru a proba că în fapt, în alt sector atribuirea locuințelor se face cu respectarea legii, simplele afirmații ale apelantelor din motivarea apelului nefiind însoțite de dovezi din care sa rezulte care sunt criteriile folosite pentru repartizare și care este ordinea în care primăria Sector 5 atribuie locuințele.
În concluzie, consideră că decizia instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii - motiv de casare prevăzut de art.304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă - entru p. că în mod evident reclamanta - care a depus cerere de atribuire la sector 5 - nu utea p. figura între primele 22 de poziții ale listelor persoanelor care au depus cereri de atribuire la sector 2 și rin p. urmare hotărârea sa este nelegală i netemeinică.
Prin cea de-a doua critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, se arata că în mod greșit în considerentele deciziei recurate s-a apreciat că reclamanta trebuia să dovedească faptul că au fost acordate locuințe sociale atribuite cu nerespectarea ordinii de prioritate.
Susține recurenta că făcut dovada că locuința pe care o deținea fost atribuită, în anul 2007, unei alte persoane, cu încălcarea dispozițiilor legale - hotărârea 42/2003, a legii 114/1996 și a HG 1275/2000, deși cererea formulată de aceasta având că obiect aceeași locuința fusese formulata în anul 2004.
Susține recurenta că, instanța de apel a făcut o greșita aplicare a legii în cauza, apreciind că sarcina probei în dovedirea împrejurării că în perioada 2004-2008, Primăria Sector 5 primit locuințe în vederea repartizării acestora ii aparținea reclamantei, câtă vreme în motivele de apel, apelanții nu au susținut că nu li s-au repartizat astfel de locuințe ci că ele nu au fost suficiente.
Arata recurenta că însăși Primăria Sector 5 B recunoaște calitatea acesteia de persoana îndreptățita la emiterea unei repartiții a unei locuite din fondul locativ de stat și că neemiterea unei astfel de repartiții intr-un termen rezonabil, în lipsa oricărei dovezi privind numărul de locuințe transmise Primăriei sector 5 B și a unor liste cu persoane îndreptățite, atestă culpa acestor apelanți.
Apelanții-pârâți nu depun nicio dovadă că în perioada 2004 - 2008 nu au primit locuințe în vederea repartizării acestora către solicitanții proprii din raza cărora sunt solicitate sau cel puțin că locuințele primite nu sunt suficiente, în raport cu numărul de solicitanți.
Apelanții-pârâți nu depun nicio dovadă că în perioada 2004 - 2008 au emis hotărâri prin care au aprobat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe sociale către solicitanții proprii din raza cărora sunt solicitate și care sunt aceste criterii.
Apelanții-pârâți nu depun nicio dovadă că în perioada 2004 - 2008, au întocmit liste cuprinzând solicitanții îndreptățiții să primească în anul următor o locuință socială, în ordinea de prioritate stabilită și că aceste liste au fost afișate la sediile primăriilor.
Consideră că în raport de cele expuse anterior - propria cerere de atribuire a aceleiași locuințe, legal formulată, cerere pe care Primăria Sectorului 5 o consideră întemeiata, dar pe care nu a soluționat-o din lipsă de locuințe și modalitatea de emitere a repartiției către pentru locuința deținută în fapt și în prezent de recurentă, rezultă că"au fost acordate locuințe sociale și atribuite cu nerespectarea ordinii de prioritate stabilite conform regulamentului amintit",aspect neobservat de instanța de apel.
Prin întâmpinarea formulata la data de 17.04.2009, intimații pârâți Consiliul Local sector 5 și Primăria Sector 5 B, prin primar au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea reclamant ei urmează a fi soluționată, cu respectarea ordinii de prioritate și în măsura în care li se vor pune la dispoziție locuințele necesare.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă.
Critica este fondată.
Astfel, din dispozițiile art. 261 alin. (1) proc.civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Instanța trebuie sa procedeze la un examen aprofundat și serios al motivelor reclamantului, conform exigențelor unui proces echitabil, existând o încălcare a disp. art. 6 al. 1 din Convenție.
Chiar dacă, așa cum s-a evidențiat de către Curtea Europeană Drepturilor Omului în cauzele Burzo vs. România și Torija vs. Spania, instanță nu trebuie să expună considerentele respingerii fiecărui argument al unei părți, totuși ea nu este scutită să examineze temeinic și să răspundă principalelor motive invocate.
Pe de alta parte, Curtea reține că anterior modificării prevederilor art. 304 Codul d procedură civilă, prin dispozițiile legii nr. 219/2005, acest text de lege consacra în art. 304 pct. 10 și 11, posibilitatea modificării unei hotărâri judecătorești dacă se constata că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii sau dacă hotărârea se întemeia pe o greșeala de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor. Prevederile art. 304 pct. 10 și 11 au fost însă abrogate în mod expres prin prevederile cuprinse în art. 1 pct. 49 din legea nr. 219/2005 și respectiv în art. 1 pct. 112 din OUG 138/2000 aprobata prin legea nr. 219/2005, neputând fi deci considerate incidente în cauza, în raport de prevederile înscrise în art. 725 alin. 1 și 3 Codul d procedură civilă, prin raportare la data pronunțării hotărârii ce face obiectul recursului - 14.05.2008.
În raport de prevederile legale înscrise în art. 304 Codul d procedură civilă, în actuala reglementare, recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, calificarea consacrată expres în capitolul I titlul V din Codul d procedură civilă, fiind pusă la dispoziția părților numai pentru motivele limitativ și expres prevăzute de lege, enumerate în art. 304 pct. 1-9 Codul d procedură civilă și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Aceasta soluție este impusă de faptul că se prezumă de legiuitor că părțile au avut la dispoziție judecată în fond în fata instanței de fond și rejudecare a fondului în fata instanței de apel, atât în fapt cât și în drept.
Prin urmare, este imperios necesar ca pe de parte, instanța de apel să procedeze la corecta și completă stabilire a situației de fapt, pe baza unor probatorii aflate în legătura cu cauză iar pe de alta parte, aceasta motivare sa se sprijine pe motive care sunt în directă legătură cu cauza iar nu pe considerente străine de natura acesteia.
În speța, se constată că deși reclamanta și-a îndreptat pretențiile împotriva pârâților, invocând conduita abuzivă a acestora, care, deși au fost sesizați cu o cerere prin care aceasta urmărea obținerea unui ordin de repartiție și încheierea unui contract de închiriere în scopul dobândirii unui drept locativ asupra unei locuințe sociale în raza sectorului 5 B, cerere formulată în cursul anului 2004, nu au înțeles să soluționeze în sens pozitiv aceasta solicitare, deși, susține reclamanta că la data formulării ei, ocupa fără titlu astfel de locuință, situată în raza teritorială a sectorului 5 B, locuință care, deși făcea obiectul unui contract de închiriere, nu era în fapt ocupată, și care, în cursul anului 2007, fost repartizată și închiriată unei alte persoane, fără a se face publice criteriile avute în vedere în stabilirea preferinței persoanei căreia apartamentul i-a fost repartizat și ulterior vândută, cu ignorarea atât a cererii formulate de reclamanta cu privire la aceasta cât și motivelor pe care aceasta solicitare fusese întemeiată și fără ca Primăria Sector 5 să fi procedat anterior la întocmirea unei hotărâri în cadrul căreia să se stabilească criterii de stabilire a ordinii de prioritate pentru acordarea unei astfel de locuințe sau a liste de priorități, conform art. 21 din HG 1275/2000 și art. 43 din legea nr. 114/1996.
Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile recurate, robele pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția de admitere a acestei căi de atac au fost reprezentate de hotărârea nr. 42/2003 a și hotărârea nr. 22/2005 de stabilire a ordinii de prioritate pentru acordarea de locuințe în anul 2005 Consiliului Local sector 2, reținându-se că reclamanta nu figura în aceasta listă într-o poziție care să îndreptățească să formuleze pretențiile pe care și-a întemeiat acțiunea, reținându-se că nu era situată nici măcar la poziția nr. 22 în aceasta listă.
Se constată însă că aceasta statuare a instanței de apel, a fost întemeiata pe un înscris care fusese emis de către o autoritate publică care nu figura în prezentul proces ca parte și împotriva căreia nu se îndreptau pretențiile reclamantei și că, prin urmare, instanța de apel nu a procedat la verificarea situației de fapt existentă în cauză, prin raportare la conduita autorităților în relație cu care reclamanta a dedus judecații pretențiile sale.
În raport de aceste constatări, câtă vreme elementele de fapt și de drept care au fost avute în vedere de către instanța de apel au vizat pe de parte faptul că nu se poate stabili care este poziția reclamantei pe lista de prioritati și care sunt locuințele sociale rămase libere, pentru a se putea retine că există încălcare efectivă a unui drept corelativ obligației de a face a pârâților, ultima concluzie dedusă exclusiv apărarea apelanților în sensul că numărul locuințelor sociale disponibile este unul insuficient, fără că în virtutea obligațiilor ce ii reveneau în temeiul art. 129 alin. 4 din Codul d procedură civilă, instanța de apel sa procedeze la efectua verificări faptice sub acest aspect, critica recurentei întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, este fondată, fiind evident că decizia recurată se întemeiază pe motive străine de natura pricinii.
Constatându-se că în cauza situația de fapt nu a fost stabilită de către instanța de apel,ceea ce echivalează practic cu o necercetare a fondului cauzei, astfel că nu se poate hotărî asupra fondului pricinii, prin aplicarea corectă a legii, față de toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, curtea va admite recursul și va dispune trimiterea apelurilor spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la corectă și completă stabilire a situației de fapt pe baza probatoriilor concludente în raport de pretențiile deduse judecații, prin raportare la toate apărările și mijloacele de probă invocate de părți, urmând a se analiza cauza și din perspectiva competentei instanțelor civile de a cenzura conduita pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.16 A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B prin PRIMAR, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 - SERVICIUL FOND LOCATIV, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 5 B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, SC "" SA, SC "" SA și MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Mari -
GREFIER
Red.
.//
2 ex./03.02.2010
TB-3 -;
Jud.5 - Veste
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Negoescu Gândac
