Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2381/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.35
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Mihai Negoescu Gândac
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.939 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
are ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr.163/22.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 7.01.2010, întâmpinare.
Se mai învederează și împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 3525,46 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind citată cu această mențiune.
Avocatul intimatei-pârâte arată că nu poate rămâne în sala de judecată întrucât trebuie să ajungă și la Tribunalul Prahova, pentru susținerea unui alt proces solicitând instanței acordarea cuvântului pe fond.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta în instanță și recurenta-reclamantă.
La a doua strigare a pricinii, la ordine, se prezintă intimata-pârâtă, personal și asistată de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.163/22.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care a depus-o la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Se învederează instanței împrejurarea că recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 14.01.2010, ora 845, cerere (prin fax) prin care solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, în temeiul dispozițiilor art.156 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare depusă la dosar de către recurenta-reclamantă, întrucât cererea de recurs este înregistrată încă din data de 09.09.2009, având la dispoziție suficient timp pentru a lua legătura cu un avocat care să pregătească apărarea. Mai mult, cererea de recurs nu a fost timbrată, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferent, iar aceasta avea obligația să facă dovada achitării acestei taxe de timbru.
Invocă excepția netimbrării recursului, excepție care se analizează cu prioritate, fiind determinantă pentru investirea instanței cu soluționarea acestei căi de atac și solicită anularea recursului ca netimbrat.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 31.03.2006 sub nr.1101/2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în B, str.-.-. nr.2, sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma decesului autoarei Bad obândit împreună cu soțul supraviețuitor B în cotă de masa succesorală compusă de imobilul garsonieră.
A mai susținut reclamanta că în urma decesului soțului supraviețuitor B singura moștenitoare legală a rămas pârâta.
Prin sentința civilă nr.587/15.05.2006 a Judecătoriei Strehaias -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B, reținându-se în motivare că ultimul domiciliu al defunctei Baf ost în sectorul 1.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 26.06.2006 sub nr-.
Prin sentința civilă nr.6589/19.05.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, a atribuit în natură pârâtei imobilul apartament nr.158, situat în B, str.-.-. nr.2, -.2,.8, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert și înregistrat sub nr.1338/08.02.2008, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 44.965 lei cu titlu de sultă și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul garsonieră ce se dorește a fi partajat a fost dobândit în timpul căsătoriei de B cu numitul B, prin contractul de vânzare-cumpărare nr- și a procesului-verbal de predare - primire.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.144/18.09.1996 eliberat de BNP, de pe urma defunctei B, cu ultim domiciliu în B, str.-.-. nr.2, -.2,.158, sector 1, au rămas ca moștenitori legali numitul B, în calitate de soț supraviețuitor și reclamanta, în calitate de soră, ambii cu câte o cotă de 1/2, din masa succesorală compusă din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.158 situat în B, str.-.-. nr.2, -.2, sector 1.
În urma decesului numitului B prin certificatul de moștenitor nr.114/02.10.2000 eliberat de BNP s-a constatat că acesta a fost moștenit legal de către pârâta în calitate de nepoată de frate, acesteia revenindu-i întreaga masa succesorală compusă din cota indiviză de din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.158 situat în B, str.-.-. nr.2, -.2, sector 1.
Instanța de fond a avut în vedere poziția concordantă exprimată de către părți în sensul atribuirii imobilului în natură către pârâtă, care are, de altfel, și cota majoritară, obligând-o pe aceasta la plata unei sulte către reclamantă.
S-a apreciat de către prima instanță că o corectă și echilibrată soluționare a raporturilor dintre părțile aflate în indiviziune impune ca evaluarea cotei de 1/4 din dreptul de proprietate în vederea stabilirii sultei pentru reclamantă trebuie să aibă în vedere nu o evaluare ipotetică făcută reclamantă, ci valoarea de piață a garsonierei, respectiv de 179.860 lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, a atribuit în natură pârâtei imobilul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert și înregistrat sub nr.1338/08.02.2008 și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 44.965 lei cu titlu de suită.
Având în vedere principiul disponibilității, instanța de fond a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii și printr-o nouă expertiză evaluatoare, stabilirea unei sulte corespunzătoare și reale conform cu piața imobiliară, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât, în urma expertizei realizate în această cauză, s-a stabilit o valoare mult prea mare a garsonierei supuse litigiului, raportat la prețul unei garsoniere similare, situate în aceeași zonă și care se vinde pe piața liberă, ținându-se cont că această garsonieră este confort 2, fără îmbunătățiri, are o suprafață utilă de aproape 23 mp și este situată la etajul 8, într-un bloc vechi. Deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că această valoare este prea mare, acestea au fost înlăturate nemotivat și netemeinic, iar acest lucru nu a fost menționat în sentința de fond. A mai arătat că la dosarul cauzei, la fila 93, se află un înscris care provine de la Direcția de Impozite și Taxe Locale de pe lângă Consiliul Local sector 1 B, înscris care menționează valoarea garsonierei în litigiu ca fiind 34.000 RON.
Prin decizia civilă nr.939/25.06.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul, chimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.882,75 euro (în echivalent lei la data plății) cu titlu de sultă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și a obligat intimata la 2.003 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit o valoare de circulație a imobilului supus partajului, care reflectă realitățile pieței, respectiv 31.531 euro. Au fost apreciate neîntemeiate criticile care privesc metoda costului standard folosită pentru stabilirea valorii de circulație motivându-se că expertiza ține cont de realitățile pieței imobiliare, întrucât coeficienții prevăzuți de Decretul - Lege nr.61/1990 sunt reactualizați, iar apoi sunt aplicați coeficienți de individualizare.
Instanța de apel a considerat că valoarea de circulație obținută prin metoda comparației directe nu poate fi luată în considerare, dat fiind că aceasta are la bază comparația cu garsoniere cu 20 de ani mai noi și cu o suprafață cu peste 50% mai mare. În plus, prin această metodă a fost obținută o valoare de circulație comparabilă cu cea stabilită prin expertiza făcută în fața primei instanțe, într-o perioadă când piața imobiliară era în ascensiune. Or, s-a apreciat că trebuie avut în vedere că în prezent este de notorietate că piața imobiliară se află într-un declin accentuat.
Totodată, tribunalul a considerat că trebuie luată în calcul valoarea de circulație a imobilului de la data efectuării partajului, deci cea de la data soluționării apelului. Și aceasta întrucât ar fi inechitabil ca scăderea valorii de circulație a imobilului să fie suportată doar de către partea căreia garsoniera i-a fost atribuită în natură.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.882,75 euro (în echivalent lei la data plății), cu titlu de sultă - contravaloarea cotei de din valoarea de circulație a imobilului, ce i se cuvine reclamantei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea soluției instanței de apel în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Recurenta a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că soluția instanței de apel este nelegală, deoarece calea de atac a apelului, se formulează împotriva soluțiilor pronunțate de instanțele de fond, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, conform art.287 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile legale susmenționate, rezultă că motivele de apel trebuie să se refere exclusiv la motivele de netemeinicie și nelegalitate ale hotărârii atacate și nicidecum la motive apărute ulterior.
A mai susținut recurenta că soluția instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.411 alin.3, art.500 alin.2 și art.67312alin.6 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora "bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație".
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel, de către expertul judiciar, rezultă că s-a utilizat "metoda costului standard" având în vedere doar suprafața utilă a garsonierei de 22,92 mp, ignorându-se cota indiviză din părțile comune, stabilindu-se o valoare a garsonierei de 31.531 EURO și "metoda comparației directe", stabilindu-se o valoare de 49.300 EURO.
Recurenta a susținut că expertiza efectuată de expertul judiciar a stabilit valoarea corectă de circulație a garsonierei, deoarece a avut în vedere preturi comparabile practicate pe piața liberă și nicidecum prețul stabilit prin metoda costului standard, care nu reflectă corect valoarea de circulație.
Printr-un ultim motiv de recurs s-a susținut că soluția instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să stabilească adevărata situație de fapt și de drept și să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar instanța de apel, a pronunțat o soluție nelegală, pe baza unei expertize, care a folosit metoda costului standard, care nu reflectă valoarea de circulație, de la data soluționării fondului.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect a reținut instanța de apel notorietatea prețurilor scăzute de pe piața imobiliară, sens în care a omologat raportul de expertiză. S-a mai arătat că în mod corect a apreciat instanța de apel că ar fi inechitabil ca scăderea valorii de circulație a imobilului să fie suportată doar de către partea căreia i-a fost atribuit imobilul.
Referitor la critica privitoare la lipsa rolului activ al instanței de apel, intimata pârâtă a arătat că este nejustificată raportat și la poziția procesuală a recurentei pe întreg ciclul procesual. S-a mai susținut că temeiurile de drept invocate de recurentă nu sunt incidente în cauză întrucât motivarea instanței de apel este concludentă, suficientă, considerentele sunt amplu explicate, iar în dispozitivul hotărârii atacate nu se reflectă încălcarea sau aplicarea greșită a legii pentru a justifica o vătămare de natură a impune casarea deciziei recurate.
La primul termen de judecată acordat în recurs, 14.01.2010, recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 14.01.2010, ora 845, cerere (prin fax) prin care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, în temeiul dispozițiilor art.156 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare depusă la dosar de către recurenta-reclamantă, întrucât cererea de recurs este înregistrată încă din data de 09.09.2009, având la dispoziție suficient timp pentru a lua legătura cu un avocat care să pregătească apărarea. Mai mult, cererea de recurs nu a fost timbrată, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferent, iar aceasta avea obligația să facă dovada achitării acestei taxe de timbru.
Apărătorul intimatei pârâte a invocat excepția netimbrării recursului, excepție care se analizează cu prioritate, fiind determinantă pentru investirea instanței cu soluționarea acestei căi de atac și a solicitat anularea recursului ca netimbrat.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de recurs pendinte recurenta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 3525,46 lei, iar conform art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 5 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 14 ianuarie 2010 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3525,46 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 10 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurenta - reclamantă nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința ei, Curtea urmează a admite excepția netimbrării recursului și, drept consecință, urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.939/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - MARI - - --
GREFIER
-
Red.
.
2 ex./20.01.2010
TB-5 -;
Jud.1 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Negoescu Gândac
