Speta Legea 10/2001. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2008/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.23
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.960 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect -Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, prin PRIMARUL GENERAL și avocat, în calitate de reprezentant intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/12.01.2010, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar copia Dispoziției nr.12054/20.08.2009, pronunțată de Primarul General al Municipiului B, în cadrul probei cu înscrisuri și comunică un exemplar al acesteia reprezentantului apelantei-pârâte. Arată că prin această dispoziție a Primăriei au fost soluționate pretențiile reclamantei din cererea introductivă de instanță, dispoziție care nu a fost contestată.
Reprezentantul apelantei-pârâte arată că nu solicită probe.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează proba cu înscrisuri constând în dispoziția sus-menționată, la cererea avocatului intimatei-reclamante, în temeiul dispozițiilor art.292 și art.295 din Codul d e procedură civilă, act care a fost depus și comunicat astăzi în ședință publică. Ia act de împrejurarea că reprezentantul apelantei-pârâte nu solicită probe.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, în baza dispozițiilor art.296 din Codul d e procedură civilă și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că nu este de acord cu împrejurarea că acțiunea a rămas fără obiect întrucât Dispoziția nr.12054/20.08.2009 emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care i se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, a fost dată după pronunțarea sentinței civile nr.960/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Depune la dosar concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primar General, să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii favorabile prin care să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din apartamentul nr.1,.1 și garaj, cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului și suprafața de 74 mp cotă indiviză de teren, situat în B, str.-.- nr.9, sector 1, vândut în baza Legii nr.112/1995.
Reclamanta a arătat că imobilul sus-menționat a fost proprietatea sa și a soțului său, fiind preluat în mod abuziv de statul român prin Decretul nr.223/1974, în baza deciziei nr. 1016/1980, din care suprafața de teren de 74 p a trecut fără plată în proprietatea statului, iar apartamentul, garajul și dreptul de coproprietate din părțile de folosință comune au trecut cu plată în proprietatea statului.
A mai arătat aceasta că a depus notificare în baza Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.12868/2001 pentru acordarea unor despăgubiri însă nici până în prezent notificarea nu a fost soluționată, deși au trecut mai mult de 60 de zile de la data când dosarul de notificare a fost completat cu toate actele privind dovada dreptului de proprietate.
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâtul Municipiul Bad epus, la solicitarea tribunalului, întregul dosar administrativ constituit în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.960/25.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta să emită dispoziție motivată prin care să propună reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.9 sector 1, compus din apartamentul nr.1, etaj 1, garaj în suprafață de 21,6 mp, cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului și suprafața de 74 mp cotă indiviză de teren, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcție din valoarea corespunzătoare a imobilului sus menționat, în condițiile art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, sub nr.3276/2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, prin restituirea în natură sau prin echivalent, pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.9,.1, compus din teren și construcție.
Până la data introducerii prezentei acțiuni, notificarea nu a fost soluționată de către pârât, fie prin emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, fie prin dispoziție de respingere a notificării.
Tribunalul a considerat că este cert dovedit că reclamanta și-a îndeplinit obligația impusă de Legea nr.10/2001, aceea de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul litigios, notificarea de acordare a măsurilor reparatorii fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001 (art.23 după republicarea din septembrie 2005 legii).
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanță, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că dacă este temporizată deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.
S-a avut în vedere de către tribunal și faptul că prin decizia nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, inclusiv acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Tribunalul a reținut că potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă, în natură în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent
Tribunalul a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1029/15.02.1974 la notariatul de Stat Sector 1, reclamanta împreună cu soțul său, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din apartamentul nr.1 situat în imobilul din B, str.-.- nr.9, sector 1, cu cota indiviză aferentă de teren de 74 p din suprafața indiviză de 1/3 din suprafața totală de 316 p, precum și dreptul de proprietate indiviză asupra părților din imobil care prin natura lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor.
Potrivit aceluiași înscris, partea din apartament ce se înstrăinează este compusă din trei camere, baie, bucătărie, balcon și terasă, în exclusivitate, vestibul comun, garaj la parter în exclusivitate.
Din conținutul adresei nr- a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 1, adresei nr.15327/2001 a -, a adresei nr.18456/23.12.2008 a Primăriei Municipiului B - Serviciul Evidența Proprietății, precum și a adresei nr.4017/2009 a Consiliului General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, tribunalul a reținut că în baza deciziei nr.1016/1980, dată în aplicarea Decretului nr.223/1974, s-a preluat cu plată în proprietatea statului partea din apartamentul nr.1 situat la etajul nr.1 al imobilului din B, str.-.- nr.9, sector 1, în componența sus menționată, fost proprietatea numiților și.
Pe aceeași dată s-a trecut fără plată în proprietatea statului cota parte indiviză de teren în suprafață de 74 p din totalul de 316
Ulterior, în baza Legii nr.112/1995 apartamentul nr.1 de la etajul 1 fost vândut numitei I prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3662/29121/1997, iar garajul a fost vândut numitului prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4025/30698/1997.
În urma decesului numitului au rămas ca moștenitori reclamanta și fiul defunctului.
În concluzie, în raport de situația de fapt expusă, tribunalul a apreciat că s-a făcut dovada că autorul reclamantei și reclamanta au deținut în proprietate imobilul respectiv, care a intrat în proprietatea statului prin decizia nr.1016/1980, dată în aplicarea Decretului nr.223/1974.
La aprecierea acestei situații, tribunalul a avut în vedere că potrivit art.22 din Lega nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 25 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Așadar, HG nr.250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, dă posibilitatea probării dreptului de proprietate asupra imobilului, nu numai prin titlul original, dar și prin alte înscrisuri care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective, înscrisuri care sunt depuse la dosarul cauzei.
În concluzie, tribunalul a constatat că primăria avea obligativitatea de a se pronunța asupra fondului cererii formulate, respectiv avea obligativitatea de a analiza actele depuse și de a se pronunța în ce măsură se justifică acordarea de despăgubiri prin echivalent asupra imobilului.
Având în vedere art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, față de situația de fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu are decât posibilitatea acordării de despăgubiri pentru partea de imobil ce a fost vândută și nu beneficiază de restituirea în natură a imobilului.
Tribunalul a precizat în finalul considerentelor că în momentul acordării despăgubirilor se va lua în considerare faptul că potrivit adreselor sus menționate, a deciziei nr.1016/1980, și potrivit susținerilor reclamantei, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin declarația autentificată sub nr.22/2009 la BNP, pentru imobilul sus-menționat s-au stabilit despăgubiri (la dosarul cauzei nu există dovezi privind cuantumul acestora), astfel încât devin incidente dispozițiile art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul B prin primarul general, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat Primăria să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii privitor la imobilul în litigiu, în condițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, întrucât, potrivit art.23 alin.1 și 2: "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
S-a mai arătat că potrivit art.22 din Legea nr.10/2001 dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte", respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede că: "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării".
În calea de atac a apelului intimata nu a formulat întâmpinare.
La data de 14.01.2010, intimata reclamantă, prin avocat, a făcut cunoscut instanței că după pronunțarea sentinței de către instanța de fond a fost emisă dispoziția nr. 12054/20.08.2009 de către Primăria Municipiului B prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru apartamentul nr. 1 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 în suprafață utilă de 89,37. conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3662/29121/1997, format din vestibul, 3 camere, baie, bucătărie, balcon și terasă, vestibul comun și garajul de la parter în suprafață utilă de 21,60. vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 4025/30698/1997, cota parte din părțile comune și teren în suprafață de 74,00. situate în imobilul din B, str. -. -. - nr.9 sector 1, imposibil de restituit persoanei îndreptățite. Totodată, acesta a precizat că prin această decizie au fost soluționate pretențiile reclamantei din cererea introductivă de instanță, decizia nefiind contestată.
La solicitarea intimatei reclamante, Curtea a încuviințat pentru aceasta proba cu acte, în cadrul acestei probe depunându-se la dosar dispoziția sus-menționată. Față de faptul că apelantul nu a solicitat probe în susținerea apelului, Curtea a luat act de această împrejurare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la actul nou depus în calea de atac a apelului, respectiv dispoziția nr. 12054/20.08.2009 emisă de către Primăria Municipiului, Curtea retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primar General, să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii favorabile prin care să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din apartamentul nr.1,.1 și garaj, cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului și suprafața de 74 mp cotă indiviză de teren, situat în B, str.-.- nr.9, sector 1, vândut în baza Legii nr.112/1995.
Soluționând această cerere, prima instanță a admis în totalitate cererea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei să emită dispoziție motivată prin care să propună reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.9 sector 1, compus din apartamentul nr.1, etaj 1, garaj în suprafață de 21,6 mp, cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului și suprafața de 74 mp cotă indiviză de teren, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcție din valoarea corespunzătoare a imobilului sus menționat, în condițiile art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001.
Curtea reține că prin dispoziția emisă în procedura administrativă, nr. 12054/20.08.2009 de către Primăria Municipiului, în baza actelor dosarului anexate la notificare și raportul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru apartamentul nr. 1 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 în suprafață utilă de 89,37. conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3662/29121/1997, format din vestibul, 3 camere, baie, bucătărie, balcon și terasă, vestibul comun și garajul de la parter în suprafață utilă de 21,60. vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 4025/30698/1997, cota parte din părțile comune și teren în suprafață de 74,00. situate în imobilul din B, str. -. -. - nr.9 sector 1, imposibil de restituit persoanei îndreptățite.
Având în vedere petitul cererii de sesizare a instanței de fond de către reclamantă, față de conținutul dispoziției administrative menționate mai sus care rezolvă pretențiile reclamantei exprimate în obiectul pricinii de față, luând în considerare și precizările apărătorului intimatei reclamante de la termenul din data de 14.01.2010 în sensul că prin această dispoziție au fost soluționate pretențiile reclamantei din cererea introductivă de instanță, față de faptul că această dispoziție nu a fost contestată, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.960/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-,.3, sector 1.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
- -
Red.
./
4 ex./1.02.2010
TB-4 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie
