Obligație de a face. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 382/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 162/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimații reclamanți, și lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Întrucât d-nul judecător, unul din titularii completului C2 recurs și-a încetat activitatea, completul de judecată fost constituit prin includerea judecătorului aflat în lista de permanență, în persoana doamnei judecător -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-au depus înscrisuri noi și nu s-a depus originalul taxei judiciare de timbru.
Partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimaților reclamanți, solicită în principal a constata nulitatea recursului potrivit art 306 pct. 1 Cod pr. civ. nefiind motivat în termenul prevăzut de lege. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat. Cu privire la motivul de recurs formulat de parte, arată că art. 578 Cod civ. nu a constituit temei juridic al acțiunii reclamanților și nici nu a fost folosit de părți în apărare la fond sau apel. Cu privire la precizările motivelor de recurs, arată că acestea exced termenului de depunere iar instanța nu este îndreptățită a le analiza. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei, depune chitanță.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbaterea cauzei se depun la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise și cerere de amânare pentru depunerea originalului taxei de timbru, transmise pe fax de către recurenții pârâți.
-//-
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1038/2008 pronunțată de Judecătoria Brad în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă principală, formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, și Primăria comunei B de C și în consecință au fost obligați pârâții de ordin 1 și 2 ca pe cheltuiala lor să desfunde șanțul colector de scurgere a apelor pluviale de pe versantul de lângă casele reclamanților și să reintroducă tuburile de scurgere și colectare a apelor pluviale în terasamentul drumului care se ramifică din DJ 762 în satul, pe vechiul amplasament. În caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze, pe cheltuiala pârâților, lucrările de desfundare și de reintroducere a tuburilor de scurgere și colectare a apelor pluviale în terasamentul drumului, pe vechiul amplasament.
Cei doi pârâți au fost obligați la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin declarațiile martorilor audiați în cauză și prin adresa nr. 3768/2007 a Primăriei B de C s-a dovedit că în luna mai 2007 pârâții și au scos tuburile de scurgere a apelor pluviale amplasate sub drumul comunal ce se ramifică din DJ 762 în satul și care face posibil accesul spre gospodăriile familiilor, și alții.
Tot cu depozițiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că s-a făcut proba prejudiciului (imposibilitatea de a se circula normal pe drumul respectiv și băltirea apei în gospodăriile familiilor reclamanților) dar și raportul de cauzalitate între fapta ilicită a celor doi pârâți (scoaterea tuburilor) și prejudiciu.
Totodată s-a constatat că probele testimoniale nu dovedesc susținerile pârâților referitoare la faptul că reclamanții ar fi făcut unele construcții, fără autorizație, între anii 1995-2006 care au perturbat scurgerea apei și au înfundat acel șanț.
În drept s-a reținut și incidența disp. art. 998 Cod civ.
Prin decizia civilă nr. 162/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul pârâților împotriva sentinței primei instanțe și s-a admis cererea de aderare la apel formulată de intimații, și împotriva aceleiași sentințe care a fost modificată parțial în sensul obligării pârâților ca, pe cheltuiala lor, să desfunde șanțul colector de scurgere a apelor pluviale de pe versantul de pe lângă casele reclamanților și să reintroducă tuburile de scurgere și colectare a apelor pluviale în terasamentul drumului care se ramifică din DJ 762 în satul, pe vechiul amplasament, inclusiv pe bucata de teren de 2 situată în grădina pârâților, iar în caz de refuz al pârâților au fost autorizați reclamanții să efectueze, pe cheltuiala pârâților, lucrările de desfundare a șanțului colector de scurgere
-//-
apelor pluviale și de reintroducere a tuburilor de scurgere și colectare pe vechiul amplasament, inclusiv pe bucata de teren de 2 situată în grădina pârâților.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Apelanții și au fost obligați la cheltuieli de judecată către cei trei intimați.
În considerentele deciziei s-a reținut că în mod just a constatat instanța că fapta cauzatoare de prejudiciu constând în inundarea terenurilor aparținând reclamanților se datorează acțiunii comise de către pârâți, acțiunea constând în înlăturarea tuburilor de scurgere și înfundarea șanțului colector, săvârșită cu vinovăție de către aceștia și că prejudiciul este actual și nu a fost reparat, astfel că în temeiul art. 998 Cod civ. a admis acțiunea reclamanților.
În consecință, apelul pârâților a fost apreciat ca nefondat.
Totodată, constatându-se că tuburile de scurgere se aflau instalate pe terenul pârâților, respectiv pe o porțiune de 2 în interiorul terenului acestora, împrejurare ce rezultă din procesul verbal încheiat cu prilejul executării silite a sentinței pronunțate în anul 1966, s-a apreciat că cererea de aderare la apel este fondată.
S-a făcut aplicarea disp. art. 274 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și solicitând casarea acesteia ca nelegală din punct de vedere a aplicării legilor în vigoare. Arată că instanța a ignorat prevederile art. 578 alin 1 și 3 Cod civ. și probele dosarului iar decizia s-a motivat pe baza probelor din care nu rezultă starea de fapt, urmărindu-se favorizarea reclamanților și prejudicierea pârâților prin nerespectarea legilor.
La data de 16.09.2009 s-a depus de către pârâți "precizare a motivelor de recurs" invocându-se în drept art. 312 alin 2 și 3 Cod pr. civ. și art. 3042pct. 9 și 7 Cod pr. civ. În fapt se susține că reclamanții nu aveau nici un drept de a face canalizare din curțile lor în curțile pârâților, iar instanțele au omis să ia în considerare probele depuse de aceștia din urmă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații, și au solicitat în baza art. 306(1) Cod pr. civ. să se constate că recursul este nul, nefiind motivat în termenul prevăzut de lege.
Pe fond solicită a se constata că hotărârea pronunțată este legală iar art. 578 Cod civ. nu a fost indicat ca temei al acțiunii reclamanților și nici în apărarea pe care pârâții au făcut-o la fond și în apel.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor și apărărilor formulate cât și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Susținerile intimaților în sensul că precizările motivelor de recurs exced termenului de depunere sunt întemeiate.
Decizia instanței de apel a fost comunicată pârâților recurenți și la data de 18.06.2009 (fl. 47, 50 dos. apel).
-//-
În raport de data comunicării hotărârii instanței de apel se constată că doar declarația de recurs din 1.07.2009 este formulată în termenul de recurs prevăzut de disp. art. 301 Cod pr. civ. Precizarea motivelor de recurs depusă la dosar la 16.09.2009 depășește cu mult termenul legal menționat anterior, astfel că această precizare este tardivă și nu va constitui obiect al examinării în recursul de față.
În ceea ce privește declarația de recurs din 1.07.2009 Curtea constată că deși motivarea este sumară, pârâții recurenți invocă ignorarea dispozițiilor art. 578 alin 1 și 3 Cod civ. raportat la probele dosarului. Această susținere poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. astfel că excepția nulității recursului invocată de intimați nu poate fi reținută ca întemeiată.
Art. 304 Cod pr. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie astfel că instanța de recurs nu poate cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele așa cum urmăresc recurenții atunci când invocă faptul că din probele dosarului nu rezultă starea de fapt, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constata.
Prin urmare, deoarece criticile prin care se tinde la schimbarea situației de fapt nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. aceasta nu va fi analizată, instanța de recurs urmând să verifice doar dacă, raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară s-a aplicat corect legea.
Fiind stabilit că prin fapta lor culpabilă (înlăturarea tuburilor de scurgere și înfundarea șanțului colector) pârâții au creat un prejudiciu reclamanților constând în inundarea terenurilor acestora, fiind dovedit și raportul de cauzalitate dintre acestea, Curtea constată că în mod corect s-a reținut îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 998 Cod civ. și s-a admis acțiunea reclamanților.
Pârâții nu se pot prevala în cauză de disp. art. 578 alin 1 și 3 Cod civ. în condițiile în care diferendul dintre părți a fost tranșat încă din anul 1966 prin sentința civilă nr. 1505/1966 în sensul că urmare a acțiunii promovate de reclamantul (bunicul reclamantului) a fost obligat pârâtul să desfunde șanțul existent pentru a permite apelor pluviale să se scurgă între terenul lui și drumul din sat. Cu ocazia punerii în executare a acestei sentințe pârâtul a fost obligat, deasemenea, să permită introducerea unor tuburi din beton pentru o mai bună scurgere a apelor.
Față de cele de mai sus, nu se poate reține ca fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și nicun alt motiv din cele arătate la art. 304 Cod pr. civ. astfel că, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâților.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 382/2009 dată în dosar nr-)
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat (fl. 25).
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E CI D
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 162/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 8 ex/11.11.2009
-,
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Daniela
