Obligație de a face. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr- (202/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 388
Ședinta publica de la 25.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5, B - SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.1234/A/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Obiectul pricinii - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5, B - SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR, prin consilier juridic, în baza delegației depusă la fila 8, intimatul - reclamant personal și asistat de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție (ca și motiv de ordine publică) în raport de obiectul pricinii, dispozițiile art.5 Titlul XIII din Legea nr.247/2005, în sensul dacă instanța anterioară a calificat, în mod corect, calea de atac, împotriva sentinței civile de fond ca fiind apelul și nu recursul și competența soluționării acestei căi de atac.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte PRIMĂRIA SECTORULUI 5, B - SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR, în opina sa, consideră că, în mod corect, instanța de fond a stabilit calea de atac ca fiind apelul, față de obiectul cauzei.
Apărătorul intimatului - reclamant arată că, într-adevăr calea de atac corectă, trebuia stabilită de către judecătorie, ca fiind recursul și nu apelul, cum în mod greșit a menționat în sentința atacată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte PRIMĂRIA SECTORULUI 5, B - SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii principale, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Susține că, prin emiterea Ordinului Prefectului nr.513/17.09.2008, Subcomisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar, nu mai este competentă să soluționeze astfel de cereri ci, în prezent, Comisia Locală a Fondului Funciar de pe lângă Municipiul B este instituția care soluționează cererile în această materie.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, față de argumentele pe care le va expune:
În mod corect, instanțele de apel și de fond, au reținut și au obligat totodată, Primăria Municipiului B să soluționeze cererile în materia fondului funciar, în condițiile în care nu s-a răspuns la cererile deja formulate.
În cazul procesului de față, partea pe care o reprezintă, a luat la cunoștință de faptul că Primăria Sectorului 5, Baî naintat dosarul de restituire pe legea fondului funciar, în vederea soluționării, însă, ulterior, a fost formulată o cerere de completatoare a dispoziției. Modalitatea soluționării cererii completatoare nu a fost comunicată, sens în care a fost obligată să formuleze prezenta acțiune.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1341/07.12.2007, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 B competența soluționării acțiunii reclamantului împotriva pârâtei PRIMĂRIA SECTOR 5 - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, prin care se solicita obligarea pârâtei la soluționarea cererilor reclamantului formulate în baza Legii Fondului Funciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a făcut aplicarea art.53 alin.2 și art.54 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.4503/19.06.2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA SECTOR 5 - SUBCOMISIA PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR prin PRIMAR, a obligat pârâta să soluționeze cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr.30931/30.08.2005 revenită sub nr.36841/25.09.2007 și la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din nr.HG 890/2005, comisiile comunale, orășenești sau municipale au printre atribuții și pe aceea de a prelua și analiza cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii, precum și pe aceea de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art.9 alin.4, 5 din Legea nr.18/1991 și art.6 din Legea nr.1/2000, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare. De asemenea, în sarcina acestora subzistă și obligația de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
, art.6 din același act normativ, stabilește că la rândul lor, comisiile județene și a municipiului B verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora, soluționând contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale.
Din examinarea celor două texte legale evocate, instanța apreciat că în sarcina comisiei locale, subzistă obligația de a prelua și analiza cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum și aceea de a de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară.
Această obligație de care este ținută, rezultă deopotrivă și din interpretarea prevederilor art.51 și 53 alin.1 ale Legii nr.18/1991 republicată, față de împrejurarea că acest text supune controlului comisiei județene, măsurile stabilite de comisiile locale.
În cuprinsul hotărârii nr. 920/27.07.2006 emisă de Comisia Municipiului B (fila 14) se menționează că "se aprobă, cu unanimitate de voturi, amânarea soluționării propunerii înaintată de Subcomisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 5, cu adresa nr.26935/10.07.2006, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.600 mp pe numele d-lui, suprafață solicitată de petent în temeiul Legii nr.247/2005. Totodată, s-a mai menționat că întreaga documentație va fi restituită Subcomisiei Locale de Sector în vederea completării cu planul de amplasament al terenului pentru care se propune reconstituirea dreptului de proprietate".
Ulterior, prin adresa nr.30931/28.12.2006 pârâta a învederat că a convocat reclamantul pentru ca acesta să depună planul de amplasament al imobilului, însă nu a putut face dovada acestei convocări.
Așa fiind, constatând că pârâta nu a dat până în prezent o soluție cererii petentului, lipsind-l de posibilitatea de a parcurge procedura reglementată de depozițiile art.51 și următoarele din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța, văzând și dispozițiile art.1073 și următoarele Cod civil, a admis acțiunea și a obligat pârâta să soluționeze cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr.30931/30.08.2005 revenită sub nr.36841/25.09.2007.
Prin decizia civilă nr.1234/16.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 5 B - COMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr.4505/19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și a obligat apelantul - pârât la plata către intimatul - reclamant a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantului și a reținut culpa pârâtei în nesoluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către reclamant, în temeiul dispozițiilor Legii nr.247/2005.
Instanța de fond a analizat și a prezentat în virtutea actelor normative în vigoare, respectiv art.9, art.51 și art.53 din Legea nr.18/1991, art.6 din Legea nr.1/2000 și art.5 din HG nr.890/2005, obligația Comisiei locale de a prelua și analiza cererile depuse în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005 și de a înainta și prezenta spre aprobare Comisiei Județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară.
Comisiile Județene și a Municipiului B verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale și soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale.
Prin hotărârea nr.920/27.07.2006 emisă de Comisia Municipiului B se menționează că se aprobă, cu unanimitate de voturi, amânarea soluționării propunerii înaintată de Subcomisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 5 B, cu adresa nr.26935/10.07.2006, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 10.600 mp pe numele d-lui, suprafață solicitată de petent în temeiul Legii nr.247/2005. Totodată, s-a mai menționat că întreaga documentație va fi restituită subcomisiei locale de sector în vederea completării cu planul de amplasament al terenului pentru care se propune reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâta a susținut prin apelul declarat că prin adresa nr.30931/28.12.2006, a convocat reclamantul pentru ca acesta să depună planul de amplasament al imobilului, însă nu a făcut dovada acestei convocări prin nici un mijloc de probă cum de altfel, a reținut și instanța de fond.
Oricum, în virtutea dispozițiilor legale arătate anterior, Comisia locală avea obligația de a înainta și prezenta spre aprobare Comisiei Județene situațiile definitive împreună cu documentațiile necesare inclusiv cu planurile de amplasament ale terenurilor, obligație legală pe care pârâta o cunoștea și nu a suplinit lipsurile până la înaintarea documentației către Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - apelantă, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- instanța de apel trebuia să rețină că pârâta și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa cererea reclamantului înregistrată sub nr.30931/30.08.2005 și că neemiterea titlului de proprietate pentru terenul în litigiu se datorează culpei Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 care prin Hotărârea nr.920/27.07.2006 a amânat soluționarea propunerii pârâtei de restituire a terenului și a restituit documentația Comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991 de pe lângă Primăria Sectorului 5 B pentru completarea documentației.
La termenul din data de 25.02.2009 Curtea a pus din oficiu în discuția părților calificarea căii de atac împotriva sentinței civile nr.4503/19.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 și implicit, competența de soluționare a acestei căi.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va soluționa prioritar excepția de ordine publică invocată, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.5 Titlul XIII din Legea nr.247/2005, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune în obligația de a face în materia fondului funciar, solicitând instanței să oblige pârâta să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de art.9, 51, 53 din Legea nr.18/1991, art.6 din Legea nr.1/2000 și art.5 din HG nr.890/2005.
Cum legiuitorul nu distinge în sensul că art.5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005 s-ar aplica numai litigiilor având ca obiect plângerile și contestațiile apărute în urma aplicării Legii nr.18/1991, ci prevede sintagma "procese funciare în primă instanță", Curtea apreciază că toate litigiile de fond funciar se soluționează de instanțele judecătorești prin hotărâri ce pot fi atacate doar cu recurs nu și cu apel.
Ca atare, calea de atac împotriva sentinței civile nr.4503/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B este recursul, iar competența de soluționare a acestuia aparține Tribunalului București.
Ca atare, potrivit dispozițiilor art.304 pct.3 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.4503/2008 a Judecătoriei Sectorului 5
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B - SUBCOMISIA PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR prin PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.1234 A/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.4503/2008 a Judecătoriei Sectorului 5
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./14.05.2009
TB-4 -;
Jud.5 - Veste
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold