Obligație de a face. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5094/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.409/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulGîmpotriva sentinței civile nr.288 din data de 14.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40026/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Educației, Cercetării și T, având ca obiect: "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentulG,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.30719 din 14.04.2009 depusă la dosar-fila 22, lipsind intimatul Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 08.01.2010, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Educației, Cercetării și
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul Ministerul Educației, Cercetării și T către reprezentantul legal al recurentului.
Recurentul G, prin avocat, având cuvântul, solicită lăsarea pricinii la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de partea adversă.
Curtea, având în vedere cererea formulată oral de către avocatul ales al recurentului, dispune lăsarea pricinii la a doua strigare.
La reluarea pricinii, respectiv la a doua strigare, se prezintă recurentul G, prin avocat, lipsind intimatulMinisterul Educației, Cercetării și
Recurentul G, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul G, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că primul motiv de recurs se referă la distincția dintre funcția de manager de proiect și coordonator tehnic de proiect, întrucât instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod nejustificat și-a însușit apărările intimatului fără a ține cont de înscrisurile depuse la dosar, întrucât, în opinia instanței, anexa ordinelor ministerului reprezintă organigrama acestuia fiind analizată fără a se observa că este imposibil ca un manager de proiect să dețină și funcția de coordonator asistent de proiect, dat fiind faptul că nici asistentul de proiect și nici coordonatorul de proiect nu au pregătirea profesională a unui manager de proiect.
De asemenea, recurentul prin avocat, mai arată că instanța de fond a omis să motiveze hotărârea pronunțată sub aspectul invocat, cu privire la faptul că recurentul deși deținea funcția de manager de proiect și se ocupa de coordonarea activităților desfășurate pentru implementarea proiectului pentru învățământul rural, avea și atribuții de înlocuire a unui director pe perioada delegațiilor, concediilor de odihnă și a altor situații care determina lipsa acestuia și față de acest aspect, apreciază că toate adresele emise de Ministerul Educației, Cercetării și T, sunt eronate.
În ceea ce privește decizia emisă de Ministerul Apărării Naționale către Ministerul Educației, Cercetării și T, solicită a se observa că aceasta a fost comunicată la un interval de o J de an, sens în care, Ministerul Apărării Naționale revine cu adresă prin care solicită anumite relații cu privire la trecerea în rezervă a recurentului, întrucât conform clasificării ocupațiilor, codurile ocupate de cele două funcții, sunt diferite.
Așa fiind, apreciază că Ministerul Educației, Cercetării și T avea obligația de a emite o nouă adresă prin care să se constate că recurentul a trecut în rezervă din funcția de manager de proiect și dacă s-ar aprecia că instanța de fond ar avea dreptate asupra primului capăt de cerere, consideră că răspunsul dat la prima adresă vine de la Ministerul Educației, Cercetării și T la un interval de timp de un an de zile, împrejurare față de care capătul de cerere privind daunele ar fi fost întemeiat.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.228/14.01.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul cererii îl constituie eliberarea unei adeverințe din care să reiasă nivelul actual de salarizare pentru o funcție similară cu cea deținută de reclamant în perioada 15.11.2003 - 01.04.2005 când acesta a fost detașat la.
Reclamantul pretinde că adeverințele eliberate de pârâtă nr.797/176 din 13.09.2007 și nr.21/70069/05.02.2007 nu reflectă realitatea, întrucât ultima funcție îndeplinită de el nu era de manager tehnic de proiect ci manager de proiect astfel încât adeverința solicitată, necesară pentru obținerea pensiei militare, trebuia să conțină salariul actual pentru o funcție similară cu cea ocupată-respectiv a doua funcție în schema organizatorică actuală.
Instanța a apreciat că adeverințele eliberate de pârâtă conțin date corecte, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul 1233 din 13 noiembrie 2003 al reclamantul a fost detașat în baza art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare de la la în cadrul Unității de Management a Proiectului de Reabilitare a Școlilor din pentru intervalul 15.12.2003 - 15.11.2004. Începând cu data de 01.04.2005 reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr.334/2005.
Tribunalul a reținut că, pe durata detașării, reclamantul a îndeplinit mai întâi funcția de manager de proiect și ulterior aceea de manager tehnic de proiect.
Inițial, a constatat prima instanță, prin Ordinul nr.5669/14.12.2003 s-a aprobat detașarea reclamantului pentru perioada 01.12.2003 - 01.12.2004 pe postul vacant de inspector de specialitate I din cadrul Direcției Proiecte Reformă Banca Mondială Reabilitare Școli și în funcția de manager de proiect pentru Proiectul privind învățământul rural - I 3 ( - CI 3) din cadrul Unității de Management a Proiectului de Reabilitare a Școlilor din (). Ulterior, prin Ordinul nr.4519/13.08.2004 s-a aprobat transformarea postului de manager de proiect din statul de funcții al în post de manager tehnic de proiect iar prin Ordinul nr.5604/17.12.2004 s-a prelungit detașarea reclamantului pentru o perioadă începând cu 01.12.2004 și până la 30.04.2005 pentru funcția de manager tehnic de proiect.
Tribunalul a apreciat că reclamantul a avut în schema Unității Centrale de Management a Proiectelor privind Reabilitarea Școlilor următoarele funcții:
- manager de proiect - - - în intervalul 01.12.2003 -31.08.2004;
- manager tehnic de proiect - 01.09.2004 - 20.04.2005.
Întrucât la data solicitării de către reclamant a relațiilor privind salariul actualizat al funcției deținute pe perioada detașării la, funcția de manager tehnic de proiect nu mai exista, instanța de fond a constatat că pârâta a apreciat în mod corect că funcția deținută de reclamant poate fi asimilată funcției actuale de "coordonator tehnic".
funcției de manager tehnic de proiect cu cea de coordonator tehnic, a reținut tribunalul, a fost tăcută în temeiul dispozițiilor prevăzute de anexa 7 din Legea nr.138/1999 prin Nota nr.2542/13.09.2007 emisă de pe care reclamantul nu a înțeles să o conteste.
Instanța de fond a respins apărarea reclamantului în sensul că, funcția ocupată prin detașare era a doua funcție în schema organizatorică a cu motivarea că, potrivit Ordinului nr.5604/17.12.2004 privind prelungirea detașării reclamantului până la data de 30.04.2005, funcția de manager tehnic de proiect avută de reclamant reprezenta poziția 5 în statul de funcții al - astfel încât, pretenția reclamantului de asimilare a acestei funcții cu o funcție din actuala schemă organizatorică a - care să aibă poziția a Il-a (care ar fi cea de director tehnic) apare ca nejustificată.
Tribunalul a apreciat că împrejurarea că la un moment dat în cursul detașării s-a dispus prin Decizia nr.46/26.07.2004 ca reclamantul să-l înlocuiască pe directorul pe perioada delegațiilor, concediilor de odihnă și altor sarcini, nu-l îndreptățește pe reclamant să aprecieze că ar fi îndeplinit funcția de director în cadrul.
Dispoziția nr.3407/17.05.2005, de care reclamantul s-a prevalat și prin care se aprobă salariul de bază aferent lunii aprilie 2005 pentru personalul -dispoziție în care funcția deținută de reclamant apare ca fiind aceea de manager de proiect, nu poate fi reținută, a apreciat tribunalul, întrucât a intervenit după momentul încetării activității reclamantului care a avut loc la data de 01.04.2005 iar plata salariului pentru întreaga lună aprilie 2005 s-a stabilit în baza prevederilor art.44 din Legea nr.138/1999, ce prevede la art.44 că la trecerea în rezervă sau direct retragere, cadrele militare în activitate primesc solda lunară până la sfârșitul lunii în care a avut loc schimbarea poziției de activitate.
Instanța a apreciat că din eroare s-a trecut în această dispoziție că ultima funcție deținută de reclamant era aceea de "manager de proiect" față de împrejurarea că din toate actele existente la dosarul cauzei (Ordinul nr.4519/2004, Ordinul nr.5322/2004) rezultă că ultima funcție deținută a fost aceea de manager tehnic de proiect.
Instanța a mai reținut că, potrivit fișei postului de coordonator tehnic (funcție care a fost asimilată funcției de manager tehnic de proiect) atribuțiile acestei funcții sunt similare, poate chiar mai complexe decât atribuțiile vechiului, post de vreme ce coordonatorul tehnic coordonează, organizează, controlează, monitorizează și planifică activitățile tehnice pentru toate cele 4 proiecte în derulare implementate în cadrul și derulate la nivelul întregii țări iar reclamantul, în calitate de manager de proiect asigura coordonarea, organizarea și controlul a doar 2 proiecte - PRIS și la nivelul a două zone din M și Oltenia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în temeiul art.3041Cod procedură civilă, recurentul-reclamant G, care a criticat sentința pentru greșita interpretare a probatoriului administrat in cauza, precum si a situației de fapt si de drept dedusa judecații, susținând că instanța fondului a ignorat cu desăvârșire unele probe, iar altora le-a dat o greșita interpretare.
Recurentul a reluat prezentarea perioadei de detașare la Ministerul Educației, Cercetării si T, susținând că a executat detașarea la Unitatea de Management a Proiectului de Reabilitare a Școlilor din Ministerul Educației, Cercetării si T, beneficiind de drepturile salariale prevăzute in Anexa nr.7 la Legea 138/1999, modificata si completata.
Recurentul a arătat că, în conformitate cu Decizia nr.7/09.04.2004, a ocupat poziția de manager de proiect pentru planificarea, coordonarea si organizarea activităților tehnice, economice si de achiziții derulate pentru implementarea A3 a Proiectului pentru invatamant rural. De asemenea a fost numit prin Decizia nr.46/26.07.2004 să înlocuiască pe Directorul Unității de Managament a Proiectelor privind reabilitarea școlilor, pe perioadele determinate ale delegațiilor, concediilor de odihna si altor situații, având responsabilități in coordonarea tuturor proiectelor privind reabilitarea școlilor.
Recurentul reclamant a fost trecut în rezervă începând cu data de 01.04.2005, prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MP 334/2005 cu aplicarea art.85 alin.1lit.e din Legea 80/1995, privind Statul Cadrelor Militare, cu modificările si completările ulterioare si a art.6 din Ordonanța Guvernului nr.7/1998.
Ulterior, Ministerul Apărării Naționale a solicitat prin adresa nr.CR 55/14.03.2007 eliberarea unei adrese din care sa reiasă elementele salariale avute la data trecerii in rezerva la acest minister, actualizate, in scopul aplicării prevederilor art.48 alin.1 din Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat (actualizarea pensiilor), însă până la data de 06.07.2007, Ministerul Educației si Cercetării nu trimisese răspunsul Ministerului Apărării Naționale, motiv pentru care nu i s-a putut actualiza pensia militară de stat.
A mai arătat recurentul că, pana la adresa oficiala a Ministerului Apărării Naționale, la datele de 18.12.2006, 10.07.2007, 15.08.2007, a trimis cereri, adrese, reclamații administrative, către Secretariatul general al Ministerului Educației si Cercetării, Ministrului însuși, prin care solicita, urmare a prevederilor Legii 477/2006, eliberarea unei adeverințe din care sa reiasă nivelul actualizat de salarizare la data solicitării -18.12.2006, pentru funcția de manager de proiect, funcție pe care a ocupat-o in calitate de detașat in perioada 15.11.2003-01.04.2005.
La toate acestea, a apreciat recurentul, Ministerul Educației si Cercetării fie nu a răspuns, fie a dat răspunsuri intenționat eronate care conțineau doar o lista cu salariile brute încasate pe parcursul desfășurării activității in cadrul
Cu privire la susținerile paratului conform cărora in adresa nr 21/70063 din 05.02.2007 reclamantului i s-au comunicat activitățile pe care le-a prestat, recurentul a arătat că acest răspuns nu are obiect si a fost transmis urmare a unei audiente si nenumărate telefoane, deși s-a adresat începând cu data de 18.12.2006, 10.07.2007 si 15.08.2007 si a solicitat informații privind salariul actualizat.
Ulterior, dupa 238 de zile (fara cele 30 de zile legale pentru răspuns) in afara termenului legal pentru prima solicitare, in data de 13.09.2007 cu adresa nr 797, pârâtul a răspuns însă nu a făcut-o corect, nerespectând realitatea si retrogradându-l practic pe un post pe care nu l-a ocupat niciodată.
Recurentul a detaliat demersurile către pârât pentru comunicarea corectă a relațiilor privind ultima funcție exercitată și corespondentul real al acesteia după desființarea ei, formulate la datele de 18.12.2006, la care i s-a răspuns, eronat la 05.02.2007, 14.03.2007, 10.07.2007, 15.08.2007, răspunzând la 13.11.2007, din nou eronat, în sensul că ar fi ocupat funcția de "manager tehnic de proiect" lucru absolut neconform cu realitatea, in realitate ocupând funcția de "manager de proiect".
A arătat recurentul că actualizarea s-a făcut la data de 01.12.2006 pentru o remunerație conexa unei funcții inferioare, in condițiile in care actualizarea trebuia făcuta la 13.09.2007, data răspunsului si pentru o funcție superioara.
În timpul judecării prezentei cauze pe rolul Tribunalul București, parata T, a emis un nou răspuns conform căruia veniturile poziției echivalente cu cea pe care se afla recurentul la momentul trecerii in rezerva, au scăzut in condițiile in care retribuțiile bugetare este de notorietate ca au crescut.
Recurentul a mai susținut că a coordonat proiectul din toate punctele de vedere, nu numai tehnic si mai mult decât atât, era cel care ținea locul directorului pentru toate proiectele privind Unitățile de privind Reabilitarea Școlilor. Pe cale de consecința si retribuția pentru cele doua funcții era una distincta. Niciunul din răspunsurile Ministerului Educației si Cercetării nu respecta realitatea, iar pe de alta parte o lunga perioada, aproximativ 11 luni nici nu a emis un răspuns.
A arătat recurentul că, din adeverințele pe care CT a înțeles să le emită, respectiv nr. 5669/14.12.2003, decizia nr.7/09.04.2004, dispoziția nr.3407/17.05.2005, Ordinul nr.5664/17.12.2004, reiese că la momentul trecerii in rezerva îndeplinea funcția de manager tehnic de proiect si nu de coordonator tehnic, asa cum in mod mincinos si cu rea credința încearcă sa acrediteze in răspunsul la interogatoriu, parata CT.
În mod inexplicabil, a susținut recurentul, instanța fondului nu face nicio trimitere la adresa 340/AG/17.05.2005, din care rezultă că, la trecerea in rezerva, in data de 17.05.2005, ocupa poziția de manager de proiect fiind retribuit in luna aprilie 2005 cu un salariu de 34.762.560 lei, fiind evident ca nu a avut-o in vedere la soluționarea cauzei
Din decizia nr.8/16.04.2004 si decizia 46/26.07.2004 rezultă că ocupa a doua poziție in schema Unității, a arătat recurentul, lucru certificat si de similitudinea atribuțiilor,pe care le-a descris în continuare.
Referitor la această situație, a susținut recurentul, in mod eronat instanța fondului a constatat că atribuțiile funcțiilor de manager tehnic de proiect si ceea noua de coordonator tehnic de proiect ar fi similare, motivat de faptul ca managerul tehnic de proiect coordona, organiza, controla si planifica activitățile tehnice a doară 2 proiecte- PRIS si, la nivelul zonei M si Oltenia, in timp ce actualmente coordonatorul tehnic executa in acest moment aceleași activități dar pentru toate cele patru zone ale tarii. În acest sens, recurentul a apreciat că raționamentul este eronat întrucât la momentul detașării sale, in schema, nu existau decât programele la nivele celor doua zone, prin urmare nu aveam cum să se ocupe de ceva ce nu exista, adică de programe la nivelul întregii tari, instanța fondului ignorând Decizia 46/26.07.2004, prin care era numit sa înlocuiască pe directorul, pe perioada delegațiilor, concediilor de odihna si altor sarcini.
Ordinul 4519/13.-, la care face referire instanța fondului, a susținut recurentul, reține transformarea postului din manager de proiect in manager tehnic de proiect, dar menține poziția sa in cadrul departamentului de manageri-directori si nu de coordonatori iar schema organigrama a Unității Centrale de Management a Proiectelor Privind Reabilitarea Școlilor, anexa la Ordinul 5322/2004 al T, este de asemenea interpretata eronat de instanța de judecata, atâta timp cat sub poziția director-manager coordonator proiecte - apare consultantul si asistent manager, care nu aveau cum sa fie deasupra sa, nici ca studii si nici ca salarizare; linia dreapta leagă departamentul de proiecte pentru invatamant rural direct de manager coordonator de proiecte fara nici o subordonare directa in raport cu cele patru aflate sub cea de manager coordonator de proiecte. Conform aceleiași organigrame anexa la ordinul 5322/17.11.12004, la care instanța fondului face referire, departamentul Proiectul privind învățământul rural- are doua posturi- unul manager de proiect, altul asistent, prin urmare nefiind asistent înseamnă că a fost manager de proiect, deci director, poziție pentru care recurentul solicită sa i se elibereze adeverința cu salariu actualizat pentru o astfel de poziție.
Recurentul a susținut că instanța fondului nu a avut in vedere nici Nota de Aprobare nr.252 13.09.2007, a T, care recunoaște ca a ocupat poziția de Manager de Proiect, respectiv Manager Tehnic de Proiect iar asimilarea făcuta in Nota de Aprobare si anume manager tehnic de proiect - coordonator tehnic este lipsita de suport legal întrucât echivalarea datorata desființării postului de manager tehnic de proiect trebuia sa se facă cu una echivalenta si anume a doua poziție in schema, sau cu una de director. În acest sens recurentul a solicitat să se rețină adresa S/204/29.12.2004, a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale si Familiei - Direcția Politici conform căreia apare in Ministerul Educației si Cercetării, in aparatul propriu, ca Director General Adjunct, adică a doua poziție in schema astfel că nu putea sa fie coordonator, funcție echivalenta la nivel de Județ, in ierarhie inferioara unității de management a proiectului, la nivelul
Cu privire la nivelul salariului corespunzător funcției deținute, recurentul a arătat că el era cel care răspundea tehnic de cele doua proiecte, care înlocuia si pe director in lipsa acestuia (asa cum reiese din Ordinul Ministrului nr.4557/30.08.2007, anexat) ocupând a doua funcție in organigrama, prin atribuții si sarcinile ce-i reveneau in calitate de Manager. Recurentul a susținut că, la eliberarea din funcție, in dispoziția nr.3407/17.05.2005 si adresa nr.340/AG/17.05.2005 se comunică Ministerului Apărării Naționale, pe cale instituțională, că ofițerul detașat era eliberat din funcția de Manager de Proiect.
Recurentul a mai arătat că postul a fost ocupat prin concurs cu pregătirea necesara, iar in conformitate cu ocupațiilor din România si corespondenta cu (COM) funcția de manager intra pe cod - si nu se confunda cu cea de coordonator care se afla in alte poziții.
A mai susținut recurentul că instanța fondului și-a insusit fara nici un fel de temei juridic sau faptic apărarea paratei potrivit cu care Dispoziția 3407/17.05.2005, este eronata in ceea ce privește mențiunea cu privire la postul ocupat si anume cel de manager de proiect deși acea Dispoziție este semnata de la parata, poarta însemnele distinctive ale Unității cat si ale Ministerului si a produs efecte. nefiind nicicând modificata, deci "nemo auditur propria turpidutinem in allegans".
Recurentul a arătat că reorganizarea serviciului la care a fost detașat, precum si asimilarea funcției de manager tehnic de proiect cu aceea de coordonator tehnic de proiect in temeiul dispozițiilor prevăzute de anexa 7 din Legea 138/1999 prin Nota 2542/13.09.2007, nu puteau sa îl retrogradeze, iar reținerea instanței potrivit cu care nu a contestat cele doua acte, nu poate să opereze atâta timp cat nu i s-au adus la cunoștința decât cu ocazia acestui proces modificarea contractului individual de muncă neputându-se face decât cu consimțământul scris al salariatului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză din care rezultă că pârâtul a asimilat corect, prin adeverințele emise, funcția deținută de reclamant la momentul pensionării, de manager tehnic de proiect, cu cea de coordonator tehnic.
Recurentul a criticat în primul rând faptul că pârâtul ar fi considerat că la data trecerii în rezervă ar fi deținut funcția de manager tehnic de proiect, în realitate el fiind tot manager de proiect în considerarea faptului că atribuțiile sale nu s-au modificat de la momentul inițial al detașării și de asemenea că a fost desemnat să țină locul directorului unității de management privind reabilitarea școlilor și nu și-a dat consimțământul cu privire la o eventuală modificare a contractului individual de muncă.
Susținerile recurentului nu pot fi reținute întrucât, în primul rând acesta era, la momentul detașării de la. la. cadru militar, astfel că nu avea încheiat un contract individual de muncă cu niciuna dintre cele două instituții.
De asemenea, Curtea reține că, deși inițial recurentul a fost transferat pe postul de inspector de specialitate I și în funcția de manager de proiect, acest post din statul de funcții al ministerului, s-a transformat, prin Ordinul 4519/13.08.2004 al Ministrului Educației și Cercetării în postul de manager tehnic de proiect, fiind emisă în acest sens decizia prin care, începând cu 1.08.2004, reclamantului i se stabileau atribuțiile în calitate de manager tehnic de proiect. Ulterior, prin Ordinul 5664/17.12.2004, reclamantului i s-a prelungit detașarea în funcția de manager tehnic de proiect până la 30.04.2005.
Faptul că prin dispoziția nr. 3407/17.05.2005 care îi stabilește reclamantului nivelul salariului de bază aferent lunii aprilie 2005, în vederea aplicării dispozițiilor art. 44 din Legea 138/1999, acesta este denumit ca fiind manager de proiect nu reprezintă o nouă modificare a funcției acestuia în condițiile în care a fost emisă ulterior încetării activității, doar pentru acordarea salariului și nici o reconfirmarea celei deținută anterior, cum a susținut recurentul, în lipsa unor demersuri similare celor derulate anterior privind transformarea postului, conform principiului mutuus consensus, mutuus dissensus, respectiv emiterea ordinului de transformare post și a deciziei de numire.
De asemenea, nici împrejurarea că reclamantul a avut printre atribuții și aceea de a înlocui pe directorul Unității de Management în lipsa acestuia, conform deciziei nr. 46/26.07.2004, nu îi conferă automat poziția a doua în schema unității, întrucât delegarea de atribuții nu este limitată la persoana adjunctului deținătorului funcției de conducere și nu conferă persoanei căreia i s-au delegat aceste atribuții o poziție echivalentă celui pe care îl înlocuiește.
Prin urmare, din probele administrate la instanța de fond, rezultă fără echivoc faptul că recurentul reclamant a trecut în rezervă de pe funcția de manager tehnic de proiect.
Ulterior trecerii în rezervă, prin Ordinul 4557/30.06.2006, începând cu data de 1.07.2006, funcția de manager tehnic de proiect a fost desființată.
În aplicarea dispozițiilor art. 6 pct 32din Legea nr. 477/2006 de aprobare a OG nr. 56/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999, potrivit cărora solda de funcție este reprezentată de salariul de bază al funcției îndeplinite, reclamantul a solicitat fostului angajator la data de 18.12.2006, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariul pentru funcția de manager de proiect, în vederea actualizarea pensiei militare.
Printr-o notă emisă la data de 13.09.2007, angajatorul a constatat că funcția deținută de reclamant la data pensionării nu mai exista,motiv pentru care a procedat la asimilarea acesteia cu una existentă, respectiv aceea de coordonator tehnic, raportat la care a comunicat nivelul salariului brut. Ca urmare a acestei note, Tat ransmis la data de 13.09.2007 o adeverință cu veniturile funcției de manager tehnic de proiect, actualizate la 1.12.2006 prin asimilare cu noua funcție, ca răspuns la solicitarea reclamantului din 15.08.2007, adeverința anterioară din 5.02.2007 nefiind utilă procesului de reactualizare a pensiei întrucât cuprindea salariile brute încasate de reclamant și nu cele similare funcției echivalente, existentă la data solicitării.
Recurentul a contestat această asimilare, susținând că anterior a deținut a doua poziție în structura de funcții. Din analiza organigramelor depuse la dosarul de fond rezultă că managerul tehnic de proiect, postul reclamantului după transformare, nu deținea în compartimentul privind Proiectul de reabilitare școli, doua poziție din structură, ci se poziționa după managerul coordonator și managerul de proiect, similar coordonatorului tehnic din organigrama ulterioară, subordonat directorului și directorului tehnic, împrejurare ce nu reprezintă o retrogradare, așa cum a susținut recurentul.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect faptul că funcția asimilată celei de manager tehnic de proiect este cea de coordonator tehnic prin verificarea poziției din organigramă și a atribuțiilor ce reveneau fiecărei funcții referitoare la activitățile tehnice desfășurate cu privire la proiectele în derulare.
În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la întârzierea cu care a răspuns solicitărilor acestuia,Curtea reține că recurentul a solicitat daune interese compensatorii reprezentând lipsa de folosință a diferenței de pensii de la data primei solicitări până la rămânerea irevocabilă a sentinței și daune interese cominatorii până la executarea sentinței.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că aceste cereri au un caracter accesoriu admiterii capătului principal.
Având în vedere faptul în soluționarea cererii principale s-a constatat că adeverința emisă de angajator este corectă, recurentul reclamat este cel care își invocă propria culpă constând în faptul că nu a făcut dovada valorificării acestei dovezi în ceea ce privește reactualizarea pensiei și, raportat la data la care drepturile de pensie i s-ar fi acordat, să facă dovada existenței unei diferențe de pensie neîncasate din cauza emiterii cu întârziere a adeverinței.
Or, în ipoteza în care adeverința nu a fost valorificată din culpa recurentului, acesta nu este îndreptățit la plata unor despăgubiri, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește daunele cominatorii, sentința instanței de fond nu este susceptibilă de executare, în sensul pretins de recurentul reclamant.
Față de aceste considerente, constatând legalitate și temeinicia sentinței pronunțate de instanța de fond, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.288/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.: C/Dact.:
2 ex./26.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
