Obligație de a face. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 409

Ședința publică de la 13 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu

JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu

- - -

GREFIER - - -

La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 359/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul asistat de av., care răspunde cu delegație și pentru recurenta, avocat pentru intimații, lipsă fiind recurenta și intimații.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat, având cuvântul pentru recurenți, arată că la apel s-a acordat cuvântul părților doar pe cele două excepții, fără a se uni aceste excepții cu fondul, instanța pronunțându-se pe fond, situație în care consideră că au fost încălcate dreptul la apărare al recurenților și respectiv principiul contradictorialității. Consideră că instanța de apel trebuia, eventual, să dispună repunerea pe rol a cauzei pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a depune concluzii pe fond. Mai învederează că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția prematurității invocată de recurenți ca fiind motiv de ordine publică, prin cererea de apel, deși instanța a făcut referire la această excepție în considerentele deciziei. Mai mult, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată la instanța de fond, nu s-a pronunțat nici prima instanță nici cea de apel. Instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la motivul de apel în completare, respectiv daunele cominatorii. Consideră că instanța a interpretat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 588 și 610 Cod civil, invocate de reclamanți prin acțiune. Ulterior, când li s-a solicitat a-și preciza acțiunea sub aspectul motivării în drept aceștia au precizat că este vorba despre obligația de a face. Art. 588 cod civil este un articol care impune obligații reciproce, ambelor părți, iar art. 610 Cod civil nu are legătură cu prezenta speță. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat, având cuvântul, arată că situația prezentată de apărătorul recurenților, probabil, este urmare a faptului că s-au făcut probe în rate, cereri în rate. Este adevărat că instanța nu s-a pronunțat pe excepții dar a făcut vorbire despre acestea în considerente. Instanța urmează a aprecia în acest sens. Solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 502 din 18 februarie 2008 Judecătoriei Oneștis -a admis acțiunea formulată de reclamanții. și împotriva pârâților și și au fost obligați pârâții să-și mute gardul și fundația construite pe proprietatea reclamantului pe lungimea de 16. și lățimea de 40 cm de la peretele grajdului reclamanților, situat în com., jud. B, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la execuție.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați să-și mute fundația și gardul construite pe proprietatea reclamanților pe lungime de 16. și lățime de 40 cm de la peretele grajdului reclamanților, situat în com., județul B, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 50 lei e zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la execuție.

S-a reținut că atât reclamanții cât și pârâții dețin acte de proprietate pentru terenurile ce se învecinează și că niciuna din părți nu ocupă nici o porțiune de teren de la cealaltă, însă, în raport de schița anexă la contractul de întreținere nr. 335/1998 se constată că între linia de hotar dintre cele două proprietăți există o distanță care nu este înscrisă în schiță, între 0,5 și 1, iar gardul făcut de pârât ocupă porțiunea de 0,5 pe lățimea grajdului.

Față de aceste constatări s-a apreciat că acțiunea trebuie admisă și pârâții să fie obligați să-și mute fundația și gardul construite pe lungimea de 16. și lățimea de 40 cm de la peretele grajdului reclamanților, cu obligarea la plata daunelor cominatorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții iar Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 359 din 17 nov. 2008 respins apelul ca nefondat reținând că excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită întrucât orice proprietar are deschisă calea în justiție pentru apărarea drepturilor.

De asemenea, s-a apreciat că nici excepția prematurității acțiunii nu poate fi primită deoarece, mutarea gardului dintre proprietăți de către pârâți, pe vechiul amplasament, dă naștere la o obligație intuitu personae, iar situația de fapt s-a considerat a fi fost corect reținută de instanța de fond, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, recursul fiind declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 10 lei, conform chitanței nr. - din 25 ian. 2009 și timbru judiciar de 0,3 lei depuse la dosar.

În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității întrucât, fără a uni excepțiile cu fondul, a rămas în pronunțare doar pe excepții dar respins apelul pe fond, situație în care nu au avut posibilitatea de a solicita noi probe.

Au susținut recurenții că, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității, excepție invocată pentru prima dată în fața instanței de apel și, de asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel referitor la excepția inadmisibilității acțiunii.

Mai arată recurenții că instanța de apel nu s- pronunțat cu privire la motivul de apel menționat în completarea depusă la dosar, privitor la daunele cominatorii și că instanța de apel a interpretat greșit legea, întrucât punerea în întârziere se realizează prin notificare - art. 1079 Cod civil, interpretând greșit și dispozițiile art. 588 și 610 Cod civil.

De asemenea, susțin recurenții că, ambele instanțe au interpretat în mod greșit și trunchiat probele administrate în cauză și, prin hotărârile pronunțate, au încălcat dreptul de proprietate.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Recurenții au invocat ca prim motiv de recurs încălcarea dreptului lor la apărare întrucât instanța de apel a dat cuvântul pentru dezbateri privitoare la excepții, iar în hotărâre s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Verificând practicaua hotărârii recurate se constată că instanța a acordat cuvântul părților pe excepțiile invocate de apelanți prin motivele de apel, respectiv excepția prematurității și excepția inadmisibilității, iar prin dispozitivul deciziei instanța a respins apelul ca neîntemeiat.

Este adevărat că în cuprinsul dezbaterilor ambii apărători ai părților au făcut referire și la fondul cauzei însă faptul că, instanța de apel a acordat cuvântul doar pe excepțiile invocate prin motivele de apel, apelul cuprinzând și alte motive, a încălcat dreptul la apărare al părților, pronunțându-se pe fondul cauzei, fondul cauzei nefiind adus în discuția părților pentru a-și formula apărări și a fi pus în discuție în contradictoriu.

De aceea se va aprecia că, instanța de apel încălcat dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, întrucât instanța a soluționat fondul pricinii, fără a da cuvântul părților pe acest aspect și fără a le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea acțiunii, situație în care hotărârea pronunțată este nulă, conform art. 105 al.2 Cod procedură civilă, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.

Referitor la celelalte motive de apel se va aprecia că,nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere de instanță la rejudecarea cauzei.

Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art. 304 pct. 5 și art. 312 al.5 Cod procedură civilă, va admite recursului, va casa decizia recurată și va trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul civil declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 359/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Casează decizia civilă nr. 359/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Pt.

aflată în

PREȘEDINTE INSTANȚĂ,

red.sent.

red.apel. /

red.recurs

tehnored./3 ex./15.04.2009

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Bacau