Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 412
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU împotriva sentinței civile nr. 6/14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr- s-a respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligați, primii trei pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 18 aprilie 2008, pentru la zi, începând cu data de 1 decembrie 2007 pentru la zi și începând cu 1 septembrie 2008 pentru la zi, sume ce vor fi reactualizate la data plății cu indicele de inflație.
Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind obligat acest minister să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă, reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare începând cu data de 18 aprilie 2008, pentru, 1 decembrie 2007 pentru și 1 septembrie 2008 pentru la zi și pentru viitor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în situația în care se va admite cererea reclamanților.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calității sale procesuale.
S-a reținut că, reclamantele au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și, raportat la decizia în interesul legii nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar.
S-a apreciat de instanța de fond, că acordarea drepturilor solicitate se va face la zi, nu și pentru viitor, așa cum au solicitat reclamanții, întrucât această solicitare vine în contradicție cu practica Curții de la Strasburg, care a stabilit câmpul de aplicare al. Art. 1 din Protocolul nr. 1 - protecția oferită de acest articol întinzându-se doar asupra bunurilor actuale.
De asemenea, s-a mai apreciat că, decizia nr. 820 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale nu este aplicabilă în cauză și că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, întrucât conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare bugetară, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Împotriva aceste hotărâri au formulat recurs pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Economiei și Finanțelor, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
1. În motivarea recursului pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu reprezintă statul și nu are cu reclamanții nici un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție.
Susține recurentul că, răspunde doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite cu respectarea Legii nr. 500/2002 și că instanța nu a indicat nici un temei legal când a admis cererea de chemare în garanție a sa, hotărârea nefiind motivată în drept sub acest aspect.
2. Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în motivarea recursului, a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât efectele aplicării deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție încetează după data de 3 februarie 2007, solicitând respingerea acțiunii pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, întrucât la această dată a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiție, act normativ care a abrogat în mod explicit Legea nr. 50/1996.
Arată recurentul că, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și că în mod greșit a dispus plata drepturilor actualizate cu rata inflației, întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
3. Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în motivarea recursului, arată, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât drepturile trebuiau acordate doar până la data de 1 oct. 2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care abrogă explicit Legea nr. 50/1996, deci și art. 47.
Susține recurenta că, în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor reactualizate la data plății cu indicele de inflație deoarece, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, se va aprecia că nu este fondat întrucât acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Aceasta întrucât conform art.19 din Legea nr.500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, a legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc. ceea ce însemnă că în acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să asigure sumele necesare acordării de despăgubiri Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăților sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr.500/2002).
Privitor la motivarea în drept a admiterii cererii de chemare în garanție, temeiul de drept a fost invocat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cererea de chemare în garanție, respectiv 60-63 Cod procedură civilă, situație în care implicit cererea acestui pârât a fost admisă, având în vedere temeiul de drept invocat, neindicarea explicită a acestuia neputând constitui motiv de admitere a recursului.
Recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se va considera că nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar. Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a stabilit cu putere de lege, printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă, se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 recurenții care au calitatea de personal auxiliar (sau au avut) de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de proprietate ce se putea face conform art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din nr.OG8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, rămânând a se da prioritate normelor actului normativ european.
unei norme legislative unui tratat internațional în material drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii și are efect exclusiv partes.
De altfel, la data la care s-a pronunțat în recursul în interesul legii prin decizia XXI, respectiv la 10 martie 2008, nr.OG8/2007 era deja în vigoare, instanța supremă nefăcând în nici un mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în condițiile existenței nr.OG8/2007.
Se va reține și că instanța de fond nu a dispus plata drepturilor și în continuare, recurenta fiind în eroare cu privire la acest aspect.
Se va aprecia însă, că în mod corect, instanța de fond a dispus plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor solicitate, neputând fi primit motivul de recurs formulat cu privire la acest aspect întrucât, recuperarea prejudiciului creat reclamanților trebuie să se efectueze în totalitate, or neacordarea drepturilor de la data când li s-ar fi cuvenit, conduce în timp la devalorizarea sumei datorate, impunându-se actualizarea acesteia în raport de rata inflației.
Este adevărat că, recurenta ca instituție bugetară trebuie să se încadreze în limita creditelor bugetare anuale aprobate, cu privire la cheltuieli, însă conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De aceea, în calitate de ordonator principal de credite, face propuneri pentru proiecte de rectificare bugetară Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile legii.
3. Referitor la recursul formulat de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, urmează a fi respins, ca nefondat pentru considerentele anterior menționate, motivele de recurs formulate de acest recurent privind probleme invocate și de recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art. 3041Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU împotriva sentinței civile nr. 6/14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Pt.
aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
red.sent. /
red.dec.
tehnored. /2 ex.
17.04.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
