Obligație de a face. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- obligația de a face
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 41
Ședința publică de la 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei numărul 332 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat și avocat, în substituire pentru av., pentru pârâta recurentă, lipsă la termenul de judecată de astăzi.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru pârâta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială de substituire a d-lui av., precizând că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Instanța pune în discuție incidența prevederilor art. 2821Cod procedură civilă.
Apărătoarea pârâtei recurente arată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă. Precizează totuși că valoarea acțiunii era sub 1 miliard lei.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Pe fond, apărătoarea pârâtei recurente pune concluzii de admitere a recursului, modificarea parțială a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării ambelor hotărâri, respectiv obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanțe. În susținerea concluziilor sale arată că la fond a solicitat cheltuieli de judecată, depunând totodată și chitanța reprezentând onorariu avocat - la fila 5 dosar apel existând copia, conform cu originalul, a acesteia. Mai arată că nu este imputabil părții faptul că originalul chitanței depuse nu se regăsește în dosarul cauzei, instanța de apel avea obligația de a verifica notele din caietul grefierului de ședință, pentru a se convinge dacă aceste cheltuieli au fost ori nu cerute la dezbateri. În ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată din apel, apreciază că în mod greșit instanța nu le-a acordat, atâta timp cât apelul reclamantului a fost anulat ca netimbrat. Solicită obligarea reclamantului și la plata cheltuielilor de judecată din recurs, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, arătând că în mod corect nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr. 6061 din 19 septembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru a fi obligată:
- să-i plătească daune în valoare de 300 lei (RON), pentru lipsa de folosință a unei suprafețe de teren, proprietatea sa(a reclamantului);
- să ridice, de îndată, deșeurile (molozul) pe care le-a depozitat pe acest teren și, în caz de neconformare, să fie obligată la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998, cu contreact autentic, a cumpărat suprafața de 3500. teren, în intrravilanul satului și comunei, jud.S, din care 300. sunt afectați de curte și construcții, iar restul are destinația de grădină. În anul 2007, pârâta, fără a avea vreun drept și nici consimțământul său a depozitat o cantitate foarte mare de moloz pe terenul din fața casei, împiedicându-l să folosească o porțiune potrivit destinației sale și să aibă acces la restul terenului.
Prin sentința civilă nr.3244 din 27 iunie 2008, Judecătoria Suceava, după ce a înlăturat excepția lipsei de calitate procesuală a reclamantului, a respins acțiunea ca nefondată.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 332 din 14 octombrie 2008 anulat ca netimbrat apelul reclamantului și a respins ca nefondat pe cel declarat de pârâtă.
a declarat recurs împotriva acestei decizii, pentru motive prevăzute în art.304 pct 8 și 9 din Codul d e procedură civilă ce trimit la încălcarea art.274 din același cod.
Recursul se dovedește a fi întemeiat, dar pentru un motiv de ordine publică, pus în discuție din oficiu, ce are în vedere competența tribunalului dea se pronunța ca instanță de apel și, implicit, legalitatea compunerii completului de judecată.
În rezolvarea acestor chestiuni se rețin următoarele:
Potrivit art. 2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului, între altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă această instanță, în legătură cu interpretarea dispozițiilor art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit. a și b și art.2821din Codul d e procedură civilă, ceea ce conferă natura patrimonială sau nepatrimonială unui litigiu și implicit posibilitatea evaluării în bani a obiectului său, este structura raportului juridic dedus judecății. Aceasta înseamnă că atunci când prin acțiune se tinde la protejarea unui drept patrimonial, evaluarea obiectului cererii este necesară.
În cauza de față, reclamantul sesizează afectarea dreptului său de proprietate asupra unei porțiuni de teren, drept a cărui protejare o urmărește prin cererile de a fi obligată pârâta să îndepărteze molozul depozitat și de a-l despăgubi pentru lipsa de folosință a bunului său. Așadar, acțiunea asupra căreia instanța este chemată să se pronunțe are caracter patrimonial și este evaluabilă în bani.
Întrucât este evident că totalitatea pretențiilor exprimate nu depășește limita de 100.000 lei prevăzută în art.2821Cod procedură civilă, sentința era supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară în baza textului de lege enunțat mai înainte, precum și a dispozițiilor cuprinse în art.2 pct.3 și art.299 alin.5 Cod procedură civilă. Drept urmare tribunalul trebuia să se pronunțe în recurs și nu în apel, cum nelegal a procedat.
În același timp este de observat că în conformitate cu dispozițiile art.159 alin.2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când pricina ține de competența unei instanțe de alt grad, iar hotărârea pronunțată de un complet alcătuit contrar dispozițiilor art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004, republicată, este nulă în temeiul art.105 alin.1 Cod procedură civilă.
Drept consecință, curtea, având în vedere considerentele mai sus expuse și că, în drept, accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur principale), în baza art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul și va casa decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei la același tribunal, pentru a se pronunța ca instanță de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei numărul 332 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia nr. 332/14.10.2008 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru rejudecarea fondului, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
2 ex.
13.03.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
