Obligație de a face. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 416/2008
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr. 197/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 6 2008, note de ședință formulate de către recurenții G și, precum și practică judiciară a Curții Supreme de Justiție.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 31 Octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința Civilă nr. 173/2008 a Judecătoriei Sibiu, ca urmare a rejudecării după casare, a fost admisă în parte acțiunea civilă și cea conexă formulate și precizate de reclamanții G și (fila 20 dosar rejudecare) în contradictoriu cu pârâții, G; a fost respinsă acțiunea cu privire la capetele de cerere privind partajul folosinței podului, obligarea pârâtelor și să desființeze țeava de alimentare a băii pârâtelor, a branșamentului, de efectuare a lucrărilor de tencuire a peretelui camerei ce este degradat și să zugrăvească întreaga cameră, de obligare a pârâților din imobil să desființeze robinetul de apă și instalația aferentă ce se găsește în curtea imobilului; a fost obligat pârâtul să nu mai parcheze autoturismul în spațiul de acces în curtea imobilului și la plata cheltuielilor de judecată de 50 lei către reclamanți, au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâtele și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru partajul folosinței unui bun aflat în coproprietate este necesar acordul coproprietarilor, ceea ce în cazul de față nu există, că în ce privește țeava din B pârâtelor și, aceasta a folosit la alimentarea cu apă a ambelor apartamente, aflându-se în coproprietatea forțată, astfel că nu se poate impune pârâtelor să o desființeze, iar, pe de altă parte, reclamanții au renunțat la judecarea acestui capăt de cerere în primul ciclu procesual; reclamanții nu au făcut dovada că degradarea peretelui lor se datorează culpei pârâtelor și și nici legătura de cauzalitate pentru angajarea răspunderii delictuale a acestora; în ce privește cererea de desființare a branșamentului aflat în pivniță, instanța a constatat că acesta nu creează nici un prejudiciu reclamanților; în ce privește robinetul din curte, acesta este destinat folosinței comune încă din anul 1984, doar folosirea lui necorespunzătoare poate duce la degradarea peretelui apartamentului reclamanților și există soluții pentru a împiedica degradarea, astfel că nu există un prejudiciu cert suferit de reclamanți datorită existenței sau utilizării acestui robinet, în ce privește parcarea autoturismului de către pârâtul, s-a dovedit că împiedică accesul normal în curtea imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au solicitat casarea în parte a acesteia și, rejudecând, instanța să dispună admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la instanța de fond după casarea cu trimitere, cu motivarea că au solicitat partajul de folosință cu că familia va fi de acord, ceea ce nu s-a realizat; în ce privește celelalte cereri, s-au făcut probe din care rezultă degradările de la apartamentul lor, însă nu este adevărat ce reține instanța, respectiv că țeava de apă alimenta ambele apartamente, chiar dacă era perete comun, se alimenta din acea conductă doar apartamentul pârâtelor, nu scrie nicăieri în expertiză că aceste degradări au avut loc pe timpul cât încăperile aveau alți proprietari, la data la care ei s-au mutat în imobil, familia locuia deja acolo, iar B era alimentată de țeava înglobată în peretele comun, astfel că există raport de cauzalitate între degradările produse camerei lor și apa ce curgea prin această țeavă; robinetul ce se găsește în peretele apartamentului lor trebuie desființat pentru că nu are calitatea de robinet comun al curții pentru că fiecare apartament și-a instalat în locuință robinet de apă, iar în al doilea rând, robinetul se găsește chiar în peretele apartamentului lor.
Prin Decizia Civilă nr. 197/20 iunie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamanților a fost respins, iar aceștia au fost obligați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în ce privește cererea de partaj de folosință, într-adevăr pârâta nu a fost de acord cu aceasta, situație în care un astfel de partaj nu este posibil. De altfel, toți coproprietarii din imobil au un drept de proprietate pe părțile comune indivize, podul constituind o astfel de parte comună indiviză, iar partajul de folosință trebuie agreat de toți coproprietarii, nu doar de unii dintre ei. În ce privește cererea de obligare a pârâtelor să efectueze reparațiile necesare și utile la instalația din B lor, reclamanții au renunțat la această cerere, semnând personal cererea de renunțare la judecată (fila 585 vol. III dosar 227/2002), astfel că ei nu pot reveni asupra acestei renunțări.
Oricum, această cerere este neîntemeiată, așa cum reține instanța de fond. Astfel, din expertiza efectuată în cauză (fila 148 dosar rejudecare) rezultă că pârâtele și-au executat instalație de apă proprie, schimbând traseul conductei de apă, instalația inițială rămânând în aceeași poziție, iar în anul 1984, când reclamantul a primit repartiție în acest imobil, conducta veche de apă era deja anulată. Din cauza ruginii și scăpărilor de apă provenite încă de la conducta veche de apă, se cauzează degradări peretelui din camera reclamanților. Din procesul verbal de cercetare rezultă că peretele din B pârâtelor nu suferă nici o degradare, iar concluzia expertului este că această conductă trebuie desființată.
Din aceste probe rezultă că degradările din camera reclamanților se datorează unei conducte vechi, neutilizate de nici unul din coproprietarii imobilului, astfel că nu se poate imputa nici o culpă pârâtelor și pentru aceste degradări.
Reclamanții au posibilitatea să procedeze singuri la efectuarea reparațiilor necesare în peretele dinspre camera lor și, în eventualitatea unei opoziții din partea pârâtelor, să ceară obligarea acestora la consimțământ pentru efectuarea lucrărilor.
Neexistând nici o culpă a pârâtelor pentru degradări, nu există nici un temei pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestora, cererea reclamanților pentru obligarea pârâtelor la efectuarea lucrărilor la instalația din baie și de efectuare a lucrărilor de tencuire și zugrăvire este neîntemeiată.
De asemenea, s-a constatat prin expertiză și la cercetarea locală, că nici branșamentul aflat în pivnița reclamanților nu mai este folosit de nimeni și nici nu produce vreun prejudiciu reclamanților, aceștia pot proceda singuri la desființarea lui, astfel că în această situație nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, și această cerere fiind neîntemeiată.
De asemenea, s-a dovedit prin expertiză și cercetarea la fața locului că robinetul din curtea imobilului se află în peretele comun, deci se află în coproprietatea locatarilor din imobil, astfel că toți au obligația să-l întrețină în așa fel încât să nu producă pagube reclamanților, deci inclusiv reclamanții au această obligație, cu atât mai mult cu cât există soluții prin care să se înlăture cauzele degradărilor la peretele exterior al apartamentului reclamanților, aflat în imediata apropiere a acestui robinet.
Față de aceste împrejurări, și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, și nici cele ale art. 1074, 1094 cod civil invocate de reclamanți, acțiunea acestora apare ca fiind neîntemeiată aproape în totalitate, doar capătul de cerere privind obligația de a nu face, stabilită în sarcina pârâtului în ce privește parcarea autoturismului, este întemeiată și a fost corect admisă.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții G și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând în principal modificarea hotărârilor în sensul admiterii acțiunii, iar, în subsidiar, casarea cauzei cu trimitere la Tribunalul Sibiu pentru judecarea apelului.
În motivarea recursului au susținut în esență că au cumpărat apartamentul și terenul aferent construcției în condițiile Legii 112/1995 și HG nr. 20/1997, iar dreptul lor de proprietate este ocrotit de dispozițiile art. 41 din Constituție și art. 480 Cod civil, precum și de art. 6 CEDO.
Că în ce privește partajul de folosință, a fost invocată lipsa consimțământului intimatei, deși în primul ciclu procesual, la interogator, aceasta a fost de acord. Pe de altă parte, era necesar numai consimțământul acesteia în ce privește partajul de folosință asupra podului nu și asupra celorlalți coproprietari. Că pârâtele au renunțat la cererea de a fi obligate la efectuarea reparațiilor la instalația de apă.
Că petitele 3 și 4 au fost respinse folosindu-se argumente din raportul de expertiză și că în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, deoarece Sentința Civilă nr. 863/2005 a fost casată cu trimitere întrucât s-a judecat de o persoană decedată. Că toate degradările din B reclamanților provin de la instalația de apă defectă de la apartamentul intimatei, care a fost reparată de abia în anul 1998, lucru constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, care motivează că în fundația zidului care se află sub locuința reclamantului se găsește montat un robinet dublu de serviciu în funcțiune, care ar trebui desființat.
Că la instanța de apel citarea intimatului a fost defectuoasă, fiind citat de la două domicilii, iar afirmația instanței că nu ar fi indicat corect domiciliul acestuia este neconformă cu realitatea.
Intimatele și au depus întâmpinare prin care au solicitat, motivat, respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, se constată că tribunalul a pronunțat o decizie legală.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra unor spații în folosință comună (pod, șură, grajd). Urmare a expertizei efectuată în cauză și prin care s-a stabilit că aceste spații constituie proprietate comună în indiviziune forțată, reclamanții și-au modificat acțiunea în partaj de folosință asupra acestor spații. Dar partajul nu este posibil datorită conformației spațiilor comune, dar și a înțelegerii prealabile a coproprietarilor și a antecesorilor reclamanților legată de folosința spațiilor comune, iar în prezent, nu există un acord expres, nemijlocit al tuturor colocatarilor în sensul unui partaj de folosință, chiar dacă inițial intimata 1 fost de acord.
În ce privește capătul de cerere privind răspunderea delictuală, admiterea unui astfel de petit implică dovedirea unei fapte culpabile, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și eventualul prejudiciu.
În cauză au fost efectuate trei expertize; primii doi experți concluzionează că degradarea tencuielii, ca și mucegaiul sunt vechi, de pe vremea când era folosită conducta de apă încastrată în peretele comun și care în prezent este opturată atât în apartamentul reclamanților, cât și în cel al intimatei. Că folosința anterioară a acestei conducte, utilizată de antecesorii intimatei, cât și de reclamanți, este unica sursă a degradărilor apartamentului acestora din urmă. Și cea de a treia expertiză stabilește aproximativ același cauze.
Din probele administrate rezultă că reclamanții s-au mutat în imobil în 1984, când intimata avea schimbată alimentarea cu apă și nici înainte, nici antecesorii reclamanților și nici intimata nu au mai folosit această conductă.
În ce privește desființarea robinetului comun, folosit de toate părțile din proces, situat în curte, nu s-a făcut dovada cine a montat acest robinet și nici o folosință abuzivă, neconformă cu destinația lui. De asemenea, nu a fost dovedită existența vreunui prejudiciu și există variante de amenajare a acestuia, de asemenea manieră încât utilizarea lui să nu implice o degradare a fundației.
. reclamanții au acceptat modul de folosire a acestui robinet încă din anul 1984, la mutarea lor în imobil și dacă nu s-au produs degradări fundației până în prezent, atunci cu atât mai mult, acestea nu se vor produce în viitor.
În fine, invocarea unui viciu de procedură cu intimatul, aceasta putea fi invocată numai de acesta, nu și de reclamanți, care au indicat adresa de la care să fie citat, ei nesuferind nici un prejudiciu prin motivul invocat.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă, recurenții urmează să fie obligați să plătească intimatelor și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și împotriva Deciziei Civile nr. 197/20 iunie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
(continuare decizia nr. 416/2008 din dosar nr-)
Obligă pe recurenți să plătească intimatelor și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/10.11.2008
Jud. fond:,
jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
