Obligație de a face. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1769/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.43
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 194/C din 11.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC CM SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei nu au răspuns contestatorul și intimata SC CM SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimata SC CM SA a depus la dosar, prin serviciul registratură, chitanța CEC în sumă de 5 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de dispozițiile art.245 din Codul d e procedură civilă, va dispune repunerea pe rol a cauzei, consecință a cererii formulată de intimata SC CM SA și va reține cauza în pronunțare având în vedere că s-a solicitat și judecata în lipsă, cu privire la inadmisibilitatea contestației în anulare, excepție care a fost invocată de intimată prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.194/C/11.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, ca instanță de recurs, în contradictoriu cu intimata -
Motivându-și cererea, contestatorul a susținut că instanța de recurs a comis o eroare materială atunci când a reținut că nu are contract de închiriere pentru garsoniera în litigiu, situație care nu corespunde realității, deoarece, la momentul promovării acțiunii contestatorul avea contract de închiriere pentru garsoniera aflată în litigiu.
În continuare, a susținut că instanța de recurs a comis o gravă eroare materială și atunci când a apreciat că locuințele de serviciu din blocul cămin "" nu își mai mențin statutul de locuințe construite din fondurile statului, dobândind caracterul de proprietate privată a intimatei. În opinia contestatorului, Legea nr.76/1994 nu a modificat Legea nr.85/1992, ci doar a prevăzut posibilitatea ca societățile să poată construi din fonduri proprii locuințe de serviciu. Nu s-a contestat niciodată faptul că intimata nu este proprietara acestor locuințe, dar atât timp cât aceste locuințe au fost construite din fondurile statului, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.7 din Legea nr.85/1992, deoarece blocul a fost construit înainte de 1989, din fondurile statului și nu din fondurile proprii ale societății intimate.
În finalul contestației, s-a susținut că instanța de recurs a comis o altă gravă eroare materială și atunci când a considerat că decizia civilă nr.5/21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție face referire la contractele de închiriere, astfel cum sunt ele definitive prin Legea nr.114/1996. În opinia contestatorului, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.114/1996, deoarece contractul de închiriere nu a fost încheiat prin Administrația Financiară M, situație în care erau aplicabile prevederile Legii nr.85/1992 și ale Decretului - Lege nr.61/1990.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestator, ca inadmisibilă, susținând că niciuna dintre "erorile materiale" invocate de contestator nu se încadrează în dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă.
S-a arătat de intimată că textul de lege menționat anterior are în vedere numai erori cu caracter procedural sau care vizează unele date materiale, raportate la aspecte formale ale judecății, iar erorile invocate de contestator vizează o stabilire eronată a situației de fapt, rezultată din aprecierea probelor, care vizează fondul cauzei și care nu pot constitui motiv de contestație în anulare.
La termenul de judecată din data de 5.11.2008, Curtea de Apel Constanțaa dispus suspendarea judecării contestației în anulare până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare formulată de contestator, iar prin încheierea nr.182/C/13.05.2009 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de APEL BUCUREȘTI, conform încheierii nr.2498/5.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare a cauzei.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr-, iar la termenul din 19.08.2009 a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, pentru lipsa nejustificată a părților, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod de procedură civilă.
La data de 14.12.2009, intimata a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 18.01.2010, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, după care, constatând că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a reținut cauza în vederea pronunțării asupra excepției inadmisibilității contestației, invocată de intimată prin întâmpinare.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege excepția inadmisibilității contestației în anulare, formulată de intimată prin întâmpinare, Curtea va reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorul a susținut că instanța de recurs a făcut trei erori materiale, respectiv: când a reținut că nu are contract de închiriere pentru garsoniera în litigiu; când a reținut că locuințele de serviciu din blocul cămin "" nu-și mai mențin statutul de locuințe construite din fondurile statului și când a considerat că decizia civilă nr.5/21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție face referire la contractele de închiriere, astfel cum sunt ele definite prin Legea nr.114/1996.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a Ia Cod Procedură Civilă are în vedere însă erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța,prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține prin motivele de fapt ale contestației netemeinicia deciziei instanței de recurs, dar nu pentru aspecte formale, ci pentru interpretarea greșită a legii sau a probatoriilor existente la dosar.
Toate aceste aspecte, dacă ar fi reale, ar reprezenta greșeli de judecată ale instanței de recurs, de interpretare a probelor și a dispozițiilor legale în materie, greșeli ce nu pot fi formulate pe calea contestației în anulare, astfel cum s-a arătat deja.
În consecință, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 318 alin.1 Cod Procedură Civilă pentru anularea deciziei instanței de recurs, Curtea va dispune respingerea contestație în anulare ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.194/C pronunțată la 11.06.2008 de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./20.01.2010
--------------------------------------------
C -
-
-
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
