Obligație de a face. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 436/2008
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 160/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă Sucursala -, lipsă fiind recurenta reclamantă, intimații pârâți, Termoficare P, Consiliul județean H și Consiliul local.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, că recursul este netimbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimatului pârât Consiliul local.
Apărătorul recurenților reclamanți depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 249,84 lei, timbru judiciar de 3 lei, împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatei pârâte Sucursala - depune în fața instanței întâmpinare, învederând că a comunicat un exemplar și părții prezente. Primește un exemplar din întâmpinarea formulată de Consiliul local.
Apărătorul recurenților reclamanți învederează instanței că și-a reținut un exemplar din întâmpinarea intimatului Consiliul local, la studiu.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului declarat așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii instanței de fond pronunțată de
-//-
Judecătoria Petroșani ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1300 lei, conform celor depuse la dosar.
În susținerea recursului arată în esență că decizia pronunțată de Tribunalul Hunedoara este nelegală, fiind încălcate disp. art. 44 din Constituția României și art. 480 Cod civ. deoarece reclamanții nu și-au dat acordul pentru ca rețeaua de termoficare să fie amplasată pe terenul proprietatea lor, astfel că au solicitat plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului. Consideră nefondate susținerile formulate de Sucursala - prin întâmpinare, întrucât reclamanții nu au fost expropriați pentru utilitate publică și nu există decret de expropriere. Învederează raportul de expertiză și soluția tehnică indicată - mutarea conductei de termoficare pe perioada de vară deoarece nu se furnizează agent termic.
Reprezentantul intimatei pârâte Sucursala - solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Hunedoara.
Într-adevăr reclamanții se află sub protecția art. 480 Cod civ. dar, Tribunalul Hunedoaraa statuat că dreptul acestora este grevat de o servitute legal instituită. Susține că soluția tehnică indicată de ridicare a conductei este aproape imposibil a se pune în practică, învederând practica ICCJ și întâmpinarea depusă.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 3779/2005 pronunțată de Judecătoria Petroșani (dos.6652/2004) s-a respins acțiunea civilă introdusă de reclamanții și împotriva pârâților SC ""SA - Sucursala -, SC " "SA, SC "" SA P și Consiliul Județean H, pentru obligația de a face.
S-a anulat ca netimbrat capătul de acțiune privitor la plata chiriei.
Prin decizia civilă nr.174/R/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă (dos.6062/2005) s-a admis ca fondat recursul introdus de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3779/2005 pronunțată de Judecătoria Petroșani și, în consecință, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.2395/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani (dosar nr.3323/2006, nr. nou -) s-a
-//-
admis acțiunea introdusă de reclamanții și, domiciliați în mun.,-, jud. H împotriva pârâtei SC ""SA - Sucursala -, cu sediul în mun.,-, jud. H și, în consecință:
A fost obligată pârâta să elibereze terenul proprietatea reclamanților, situat în mun.,-. jud. H, înscris în CF nr.1016, nr. ord. -6, nr. top 939/2m, 939/2n, 939/20, 940/2/1, 939/2b/2, prin mutarea conductei de termoficare și a instalațiilor aferente amplasate pe acest teren, dar numai după obținerea autorizațiilor și avizelor necesare prevăzute de lege.
A fost obligată pârâta să readucă terenul la starea inițială.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 6.807 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și suma de 1.500 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4.961,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de pârâții SC " "SA, cu sediul în mun., str. -, nr.45,.91, parter, jud. H, SC "SA, cu sediul în mun. P, str. -, nr.15-17, jud. H, Consiliul Județean H, cu sediul în mun. D,-, jud. H și Consiliul local, cu sediul în mun.,-, jud.
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță reținut și motivat că:
Reclamantul este proprietar al terenului situat în mun.,-, jud. H și înscris în CF nr.1016, nr. ord.-6, nr. top 939/2m, 939/2n, 939/20, 940/2/1, 939/2b/2.-
Reclamanții au edificat pe acest teren o casă de locuit și anexe gospodărești care nu sunt întabulate, dar asupra cărora aceștia sunt proprietari în comun.
Terenul proprietatea reclamantului este afectat parțial de conducta de termoficare aflată în proprietatea și administrarea pârâtei SC "" SA - Sucursala -.
Asupra terenului proprietatea reclamantului nu s-a făcut nicio declarația de utilitate publică și nu s-a emis vreodată vreun decret de expropriere în acest scop. De asemenea, reclamantul nu și-a exprimat nicicând vreun acord pentru grevarea terenului cu amplasamentul rețelei de termoficare ce îi afectează uzul său normal.
Potrivit art.44 din Constituția României, dreptul de proprietate este garantat și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul
-//-
, cele două fire de conducte care traversează terenul proprietatea reclamantului sunt proprietatea pârâtei SC "" SA - Sucursala -, acestea transportă agent termic la temperaturi și presiuni înalte și constituie un pericol permanent pentru siguranța construcțiilor reclamanților și a persoanelor care locuiesc în cadrul imobilului.
Mutarea conductei de termoficare și a instalațiilor aferente este posibilă din punct de vedere tehnic și aceasta se poate efectua în vara anului 2007, respectiv în perioada de o lună de zile când se efectuează reviziile și reparațiile anuale, perioadă când este sistată livrarea apei calde.
Dat fiind că părțile nu au putut conveni la rezolvarea extrajudiciară a diferendului, care să preîntâmpine pronunțarea unei soluții neeconomicoase și anevoioase, cu multiple demersuri tehnice și juridice ca aceea a schimbării traseului conductei de termoficare, instanța a reținut că, deși această soluție presupune mai multe inconveniente, este singura măsură de natură să apere dreptul de proprietate al reclamantului și să ducă la intrarea în legalitate a pârâtei.
Așa fiind a fost obligată pârâta SC "" SA - Sucursala - să elibereze terenul proprietatea reclamantului, prin mutarea conductei de termoficare și a instalațiilor aferente amplasate pe acest teren și să readucă terenul în starea inițială.
Obligația impusă astfel pârâtei urmează a fi exercitată doar cu respectarea normelor tehnice în materie și după obținerea avizelor și autorizațiilor necesare de către pârâtă.
În caz de refuz al executării acestei obligații, reclamantul are la îndemână alte căi procedurale pentru aod etermina pe pârâtă la efectuarea lucrărilor ce se impun.
Potrivit raportului de expertiză agricolă efectuat de expertul (completarea la raport) pentru anii 2002-2006, pârâta SC "" SA - Sucursala - a cauzat reclamanților, prin lipsa de folosință a terenului afectat de instalația de termoficare, un prejudiciu total de 6.807,00 lei.
În perioada 2001-2006 au avut loc mai multe spargeri ale conductei de termoficare.
Urmare a acestora, apa s-a scurs în gospodăria reclamanților, a inundat pivnița, s-a infiltrat în pereții casei și dușumele și a opărit florile.
Prejudiciul produs reclamanților ca urmare a scurgerii apei din conducta de termoficare este în sumă de 1.500 lei.
Așa fiind și văzând dispozițiile art.480 și 1000 al.1 Cod civ. instanța a obligat-o pe pârâta SC "" SA - Sucursala - să plătească reclamanților suma de 6.807,00 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și suma de 1.500 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse.
-//-
În consecință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva SC "" SA - Sucursala -, așa cum fost precizată și completată și a respins acțiunea față de ceilalți pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Reclamanții au justificat cheltuieli de judecată în sumă de 4961,25 lei și au solicitat obligarea pârâtei SC "" SA - Sucursala - la plata acestora.
Așa fiind și văzând disp.art.274 Cod proc.civ. instanța a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 4.961,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC "" SA - Sucursala -, în termen, motivat, legal timbrat (2 și 30) solicitând schimbarea ei parțială în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea sa la eliberarea terenului prin mutarea conductei de termoficare și a instalațiilor aferente amplasate pe el și la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului în sumă de 6.807 lei.
În motivarea apelului s-a susținut că, în mod greșit, a fost obligată pârâta apelantă să elibereze terenul prin mutarea conductei, întrucât racordul de termoficare a fost construit de fostul IGCL P, în baza autorizației emise de Consiliul Popular H și a avizului tehnic nr.4/1988 eliberat de Consiliul Popular, preluate ulterior de ea; că acel acord prevedea amplasarea racordului pe proprietățile persoanelor fizice; că el alimentează punctele termice 16 B și 22 cu agent termic și, astfel, se asigură apă caldă menajeră pentru 319 apartamente și 7 agenți economici din și că dreptul de proprietatea al reclamanților este grevat de servitutea legală instituită atât prin disp.art.16 și 18 din vechea lege a energiei electrice nr.318/2003, care a fost în vigoare în anul 1988 când s-a construit actuala instalația de termoficare în litigiu, cât și prin disp.art.16 din Legea energiei electrice nr.13/2007.
A mai arătat că racordul de termoficare nu prezintă riscuri majore pentru casa și anexele gospodărești, întrucât presiunea agentului termic este de 4-6 și nu de 8-15, cum a arătat expertul, că ea a efectuat lucrări de creșterea gradului de siguranță a instalației.
Cu privire la despăgubirile de 6.807 lei datorate lipsei de folosință a terenului, a arătat că în mod greșit au fost admise, deoarece legile nr.13/2007 și 318/2003 a energiei electrice prevăd că exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice se exercită cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.
Singurele pretenții pe care le pot formula reclamanții sunt cele cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse care au fost corect acordate. Prin întâmpinare (23-24), intimații și au solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
-//-
Prin Decizia civilă nr. 160/A/9 iunie 2008 Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul pârâtei și schimbată în parte sentința în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea pârâtei apelante să elibereze terenul proprietatea reclamanților prin mutarea conductei de termoficare și a instalațiilor aferente, readucerea terenului în starea inițială și a plății folosului de tras în valoare de 6807 lei. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, iar intimații și au fost obligați la plata sumei de 552,84 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că racordul de termoficare a fost edificat în anul 1988, în baza autorizației emise de fostul Consiliu Popular H și a avizului tehnic nr.4/1988 eliberat de fostul Consiliu Popular și funcționează și în prezent, asigurând apă caldă menajeră pentru circa 319 apartamente și 7 agenți economici din orașul.
Situația din teren nu permite ridicarea lui, iar mutarea în varianța propusă de expert pe altă proprietate (varianta II din raportul de expertiză efectuat în apel - 82-83) nu-și are justificare, întrucât s-ar muta conducta de pe o proprietate pe alta, în condițiile în care ea s-a edificat pe terenul reclamanților în anul 1988, în baza avizelor și autorizației necesare.
Nici soluția propusă în varianta I de același expert, prin mutarea ei pe str. - și îngroparea într-un canal, nu se justifică, întrucât pentru siguranță în funcționare este indicat să se aleagă trasee care să permită amplasarea supraterană a conductelor de termoficare.
Nu s-a dovedit că instalația este un pericol major pentru reclamanți, orice modificare a instalației se poate face doar cu respectarea unor norme speciale, iar consecințele pentru beneficiarii agentului termic sunt grave, ca urmare a lipsei agentului termic pe timp îndelungat.
Este adevărat că reclamanții se bucură de protecția art.480 Cod civ. însă dreptul lor este grevat de o servitute legală instituită prin art.587 Cod civ. și prin art.16 și 18 din Legea nr.318/2003 în vigoare la data dării în folosință racordului, respectiv de art.16 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice în vigoare din 23.02.2007.
Apelanta, ca beneficiară a acestei instalații, se bucură de dreptul de uz pe toată durata funcționării și de servitute de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru acea instalație.
Dreptul de uz și servitute se întind pe toată durata funcționării.
Apelanta are în obiectul de activitate producerea de electricitate și agent termic pentru care este autorizată și posedă licență.
Deci, în condițiile art.37 al. 4 din Legea nr.318/2003 și respectiv art.41 al.4 din Legea nr.13/2007, exercițiul dreptului de proprietate al reclamanților este restrâns pentru o cauză de utilitate publică.
-//-
Chiar Curtea Constituțională fiind sesizată cu neconstituționalitatea disp.art.370 al.4 din Legea nr.318/2003 s-a pronunțat în sensul că acestea respectă exigențele impuse de prevederile CEDO (exemplu decizia nr.71/2007 și decizia 203/2005).
Reclamanții, al căror exercițiu a dreptului de proprietate este limitat, sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri de la operatorii de distribuție, în condițiile art.16 și 18 al.5 din Legea nr.318/2003 și art.16 al.8 din Legea nr.13/2007 pentru eventualele prejudicii suferite cu ocazia unor intervenții la capacitățile energetice, nu însă și pentru lipsa de folosință.
Ori, nu s-a solicitat și nu s- probat că reclamanților li s-a produs vreo pagubă cu prilejul vreunei intervenții la vreo avarie sau din alte motive, pentru reparații, modernizări, etc.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului, au susținut în esență că au fost încălcate disp. art. 44 din Constituția României, potrivit căruia dreptul de proprietate este garantat și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. Au mai fost invocate și disp. art. 480 Cod civ. și că niciodată nu și-au dat acordul amplasării acestei rețele pe terenul lor fără aviz și autorizație de construcție, astfel că în mod corect pârâta a fost obligată și la despăgubiri. Că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională și că nici Legea nr. 13/2007 nu le poate restrânge atributele dreptului de proprietate.
Intimata Consiliul local, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod pr. civ. instanța constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
Pe baza materialului probator existent la dosar, se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că rețeaua de termoficare care traversează și proprietatea reclamanților a fost construită în anul 1988 în baza autorizației emise de fostul Consiliu Popular H și a avizului tehnic nr. 4/1988, și deservește 318 apartamente și 7 agenți economici, de la darea ei în funcțiune și până în prezent. La data construirii ei și până la introducerea prezentei acțiuni, reclamanții au stat în pasivitate, dându-și acordul tacit la construirea acesteia.
În acest fel nu s-a dovedit că ar fi fost încălcate disp. art. 44 din Constituția României și nici art. 480 Cod civ. iar Legea nr. 13/2007 nu retroactivează.
Nu s-a dovedit de asemenea că instalația ar pune în pericol proprietatea sau pe proprietari iar prev. art. 587 Cod civ. și art. 16 și 18 din
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 436/2008 dată în dosar nr-)
Legea nr. 318/2007 arată că proprietatea este grevată de o servitute de trecere gratuită, intimata bucurându-se de dreptul de uz pe toată perioada funcționării și de servitute de trecere subterană, de suprafață sau aeriană, aceasta având ca obiect de activitate și producerea de agent termic.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 71/2007 pronunțată în dosar nr. 203/2005.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 160/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/02.12.2008
-,
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
