Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 458
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de () împotriva deciziei civile nr. 505/ pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima și la a doua strigare intimații și asistați de avocat ce îi reprezintă și pe ceilalți intimați, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 656,09 lei și timbru judiciar de 5 lei, s-au comunicat intimatului motivele de recurs.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimați. Învederează împrejurarea că intimatul a decedat iar moștenitorii săi sunt părți ce figurează în dosar, respectiv -, și.
Instanța constată că recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 656,09 lei și timbru judiciar de 5 lei și lasă pricina la a doua strigare pentru a se prezenta recurenta în vederea complinirii timbrajului.
La reluarea cauzei, instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind netimbrarea recursului declarat de ().
Avocat solicită anularea recursului ca insuficient timbrat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Arată că va depune chitanța reprezentând onorariu avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;:
Prin sentința civilă nr. 13817/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu (fostă ).
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost respinsă cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâta, pentru lipsa calității procesuale pasive, având ca obiect ieșirea din indiviziune, cu capetele accesorii de atribuire imobil și înființare sechestru judiciar.
S-a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul situat la adresa de domiciliu, str. -. - nr. 6, -.9,. A,. 4,. 18, s-a stabilit drept de creanță în favoarea pârâtei-reclamante - reprezentând 1/2 din valoarea apartamentului, achitată în timpul căsătoriei de 69.231,38 lei, respectiv suma de 34.610,5 lei și au fost obligați reclamanții să plătească către pârâta-reclamantă suma de 34.610,5 lei drept creanță.
S-a stabilit drept de retenție în favoarea pârâtei-reclamante asupra imobilului, până la achitarea sumei cu titlu de drept de creanță.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, raportat la motivele invocate se impune analizarea doar a excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție ce are prioritate față de inadmisibilitatea invocată.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că de pe urma defunctului au rămas moștenitori doar reclamanții-pârâți, nu și pârâta-reclamantă, care nu are calitate de soție supraviețuitoare, părțile fiind divorțate definitiv și irevocabil anterior decesului lui, respectiv anul 2001, astfel că în capetele de cerere de ieșire din indiviziune, cu efectul atribuirii imobilului și în capătul de cerere de instituire sechestru judiciar, nu are calitate procesuală pasivă, iar cererile reclamanților-pârâți urmează a fi respinse ca fiind promovate față de o persoană fără calitate procesuală.
În cererea de evacuare, cât și în cererea reconvențională, s-a constatat că părțile au calități procesuale active și pasive, reclamanții-pârâți fiind coproprietari ai imobilului din care se cere evacuarea, iar pârâta-reclamantă, care folosește în prezent imobilul, este în drept a cere stabilirea unui drept de creanță cu instituirea dreptului de retenție față de cei ce doresc evacuarea ei.
Imobilul din care se solicită evacuarea pârâtei-reclamante a fost dobândit de defunct înainte de căsătoria cu (din 18.05.1983), respectiv în anul 1980, prin contract de construire cu credit acordat de către stat, în baza contractului de împrumut nr. 3511/20.11.1980, care a fost achitat integral la data de 23.06.1993, astfel cum rezultă din adeverințele C depuse la dosarul cauzei (fila 69 dosar).
Probele administrate în cauză duc la concluzia că anterior căsătoriei părțile au trăit în concubinaj, respectiv în perioada 1980-1983, însă odată cu achiziționarea apartamentului, la obținerea avansului a fost ajutat de părinții săi, în acest sens concludente sunt declarațiile martorilor și
Pe parcursul căsniciei, începând cu anul 1983 și până la finalizarea ratelor la împrumutul acordat fostului soț (în 1980) la achiziționarea bunului propriu, respectiv până în iunie 1993, ratele la contractul de împrumut au fost reținute numai din salariul defunctului, însă și pârâta-reclamantă a avut loc de muncă, dovadă cartea de muncă depusă la dosarul cauzei.
Față de cele arătate s-a stabilit că părțile au achitat în timpul căsătoriei doar din valoarea apartamentului, respectiv suma de 69.231,38 lei din care are dreptul la 1/2 cu titlu de creanță, respectiv 34.610,5 lei.
Cât privește evacuarea, pârâta-reclamantă are în prezent calitatea de tolerată, aceasta locuind fără nici un drept în imobilul pentru care reclamanții manifestă calitatea de coproprietari, astfel că cererea reclamanților-pârâți în evacuare, a fost admisă, cu stabilirea unui drept de retenție în favoarea lui, asupra apartamentului, până la achitarea dreptului de creanță stabilit în favoarea acesteia.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 505 din 2 iulie 2008, a respins apelul declarat de pârâta - reclamantă și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții-pârâți, -, - au investit instanța de fond cu o cerere solicitând ca în contradictoriu cu pârâta - reclamantă, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil compus din apartamentul cu 3 camere, rămas de pe urma defunctului, atribuirea acestuia părinților lui reclamanții și -, instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului imobil și evacuarea pârâtei.
Prin cererea de apel formulată pârâta - reclamantă critică sentința primei instanțe susținând că, contribuția sa la achiziționarea (achitarea) apartamentului este de 40 % din valoarea totală a acestuia, astfel încât dreptul ei de creanță este de 55385 lei (și nu de 34610,5 lei).
Instanța de control judiciar a constatat că din probatoriu administrat atât la fond cât și în apel, pârâta - apelantă nu face dovada susținerilor sale.
Astfel, avansul pentru apartamentul - a cărui ieșire din indiviziune se solicită a fost plătit în exclusivitate de defunctul, fostul soț al pârâtei, ajutat de părinții săi, așa cum rezultă și din depoziția martorului.
Pârâta nu probează împrejurarea că a avut venituri mai mari, venituri suplimentare față de defunctul ei soț, sau că a fost ajutată de familie, iar din compararea cărților de muncă ale acestora, reiese că pe perioada căsătoriei părților a avut salarii mai mari decât aceasta.
De asemenea, nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă susținerile pârâtei potrivit cărora la data contractării apartamentului (anul 1980) trăia în concubinaj cu defunctul - fostul ei soț - contribuind amândoi, încă din aceea perioadă atât la achitarea avansului dat pentru cumpărarea imobilului cât și la diferența rămasă de achitat și eșalonată în rate până în anul 1993.
() a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală.
În motivarea recursului s-a susținut că tribunalul a reținut greșit că avansul plătit în anul 1980 de către defunctul reprezintă J din valoarea apartamentului și că, în timpul căsătoriei cu ea, ar fi fost plătită cealaltă J din valoare, însă, în realitate, avansul plătit la contractare a fost de 25.000 lei, iar diferența de 104.000 lei a fost plătită în rate până în 1993.
Recurenta arată că și pentru plata avansului a fost contractat un împrumut, care a fost restituit în timpul căsătoriei, însă instanța a motivat soluția exclusiv pe considerentul că avansul ar fi fost primit de fostul soț de la părinții săi, ceea ce constituie o motivare contradictorie cu cea a instanței de fond.
Învederează recurenta că, din probele dosarului, rezultă cu certitudine că ea a conviețuit în concubinaj cu defunctul soț și că pe parcursul căsătoriei, a avut salarii mai mari decât fostul soț, astfel că nu se poate reține că ea a contribuit doar la achitarea a Jd in apartament, iar cealaltă J ar fi fost achitată sub formă de avans numai de.
Recurenta solicită să se constate că ea a avut o cotă de contribuție ce 40% la achiziționarea apartamentului, ceea ce reprezintă un drept de creanță de 55.385 lei.
Raportat la cuantumul dreptului de creanță pe care recurenta pretinde că îl are în ceea ce privește apartamentul din litigiul dedus prezentei judecăți, Curtea a pus în vedere recurentei, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din nr.OG 32/1995. să achite taxă judiciară de timbru de 656,09 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Legal citată pentru termenul de judecată din 14 2008, recurenta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, astfel că instanța de recurs, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie părților excepția netimbrării recursului.
În acest sens, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 20 alin 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în situația în care acestea nu au fost plătite la momentul introducerii cererii instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 656,098 RON și timbru judiciar de 5 RON pentru termenul din 14 2008.
Deși citarea părților s-a făcut în mod legal, așa cum rezultă din dovezile de comunicare, recurenta nu s-a prezentat în instanță și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pusă în vedere prin citație.
Având în vedere atitudinea procesuală a recurentei precum și dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din nr.OG 32/1995 potrivit cărora sancțiunea neplății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar este anularea cererii, urmează ca instanța să anuleze recursul ca netimbrat și să mențină hotărârea atacată.
În ceea ce privește cererea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea o va respinge, aceștia neproducând probe pentru a dovedi cheltuielile efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de () împotriva deciziei civile nr. 505/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria
