Obligație de a face. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 470/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul G împotriva deciziei civile nr.14 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimații și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 12 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 2290/2005, pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul G împotriva pârâtului, pentru obligarea acestuia la demolarea anexei gospodărești, ca neîntemeiată.
S-a respins totodată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.500.000 lei ROL cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță a reținut și motivat că:
In anul 2002 pârâtul a ridicat pe terenul său o anexă gospodărească (3 cocini pentru porci și deasupra pătul pentru porumb), în baza proiectului nr. 309/2002, întocmit de SC SRL, a certificatului de urbanism nr.154/7.11.2002, a avizului tehnic nr.332/20.11.2002 și a autorizației de construcție nr.67/2.112.2002.
Din raportul de expertiză rezultă că pârâtul a amplasat anexa așa cum s-a stabilit prin proiectul sus menționat vizat tehnic de Consiliul Județean T și de expertul tehnic și verificator proiect ing. G, autorizat, și a respectat întocmai autorizația de construcție nr.67/2.12.2005.
S-a mai reținut apoi că și celelalte susțineri ale reclamantului sunt neîntemeiate.
Astfel, înălțimea anexei nu este de 6 cum susține reclamantul, ci de 4,20 conform proiectului nr. 309/2002.
Apoi, reclamantul a motivat că solicită demolarea anexei prin aceea că în grădina sa, pe porțiunea aferentă ei nu poate cultiva nimic din cauza umbrei, însă a solicitat în același timp menținerea zidului la înălțimea de 2 pentru a ține loc de gard.
S-a mai arătat apoi, că în speță, nu-și găsesc aplicarea nici disp. art. 599 Cod civil, nici ale art. 610 cod civil invocate de reclamant și chiar dacă s-ar aprecia că reclamantul a făcut referire la disp. art. 613 Cod civil când a solicitat demolarea anexei pe motiv că n-a fost respectată distanța de 0,60 față de linia de hotar, nici aceste dispoziții nu sunt aplicabile deoarece se referă la servitutea de vedere ceea ce nu este cazul fiind vorba de o cocină cu.
S-a mai arătat apoi că nu au fost încălcate disp. art. 27 din Ordinul 536/1997 al Ministrului Sănătății întrucât acestea se referă la condițiile cerute pentru a construi o fântână și nu pentru a ridica o altă construcție în raport de amplasamentul unei fântâni, iar fântâna trebuie amplasată la cel puțin 10 de orice sursă de poluare doar când ea asigură protecția apei iar adâncimea acviferului este mai mică de 10, ceea ce nu s-a dovedit în speță.
S-a mai reținut apoi că disp. art. 34 din același ordin invocate de reclamant nu au legătură cu obiectul pricinii.
In fine, s-a mai reținut că pârâtul nu a intrat cu construcția pe terenul reclamantului și că din proiectul nr. 309/2002, din autorizația de construcție și din avizul tehnic nr. 332/2002 rezultă că pârâtul a avut aprobare pentru parter supraetajat, respectiv pentru pătul pentru porumb și acoperiș și nu încăpere pentru porumb.
S-a conchis că întrucât reclamantul nu a dovedit că încearcă vreun prejudiciu din cauza anexei construite de pârât și anexa a fost edificată cu respectarea autorizației de construcție, nu există nici un motiv pentru demolarea ei așa încât acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, ce a format obiectul dosarului nr. 5809/C/2005 al Curții de Apel Timișoara, solicitând schimbarea ei în tot în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și ca urmare a se dispune obligarea pârâtului la demolarea anexei gospodărești (cocina de porci), cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr.1712/15.09.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaras -a scos dosarul nr. 5809/C/2005 de pe rolul Curții de Apel Timișoara ca urmare a modificării art. 2 pct. 1 Cod proc. civilă prin Legea nr. 219/2005 și a fost trimis Tribunalului Timiș care a devenit astfel instanța competentă să soluționeze apelul.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Timiș iar prin încheierea nr. 472/A/2008, pronunțată la data de 9 iunie 2008, s-a scos cauza de pe rolul Tribunalului Timiș - Secția civilă și s-a trimis Tribunalului Hunedoara, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de și.
Pe rolul Tribunalului Hunedoara apelul a fost înregistrat sub nr-.
Prin decizia nr. 14/A/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2290/2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținu:
Motivul 1 de apel este neîntemeiat.
Din examinarea proiectului nr. 309/2002 întocmit de SC SRL T (memoriul de prezentare arhitectură - fila 18 la fond și planșele intitulate fațadă principală, fațadă stradă, fațadă curte și secțiune transversală filele 34 - 36) rezultă că anexa gospodărească în litigiu era prevăzută într-adevăr cu parter dar s-a apreciat că se compune din 3 cocini pentru porci și deasupra acestora, în pod, un pătul pentru porumb, precum și 3 padocuri.
Prin urmare, supraetajarea la care se referă reclamantul apelant a fost aprobată și ea constă în pătulul pentru porumb, situat deasupra cocinilor, în pod.
. prevăzută în proiect a fost într-adevăr de 4,20 după cum se vede în aceleași planșe sus menționate, iar expertul G în raportul de expertiză întocmit la fond (filele 72 - 80) a făcut doar referire la existența proiectului dar nu a menționat în mod expres dacă la edificarea anexei s-a respectat sau nu proiectul nr.309/2002 sub raportul înălțimii întrucât nu a fost formulat un asemenea obiectiv de expertiză.
In dosarul de apel d e față, a fost însă depus de mandatara reclamantului apelant, în copie Raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul tehnic și expertul asistent în dosarul nr.7034/CA/2005 al Tribunalului Timiș și în cadrul acestui raport de expertiză se constată la pct.7.2. "Răspuns la obiectivele stabilite" la lit.a că s-au analizat de către experți diferențele care există la fața locului față de proiectul nr.309/2002, elaborat de SC SL, proiect ce a stat la baza obținerii autorizației de construire nr.67/2002.
Se menționează acolo că diferențele sunt:
- dimensiunea în a anexei este de 5,65 în loc de 5,95;
- pereții sunt realizați nu doar din BCA ci din zidărie mixtă, cărămidă și BCA.
- la pod, peretele longitudinal este realizat cu un soclu din zidărie de cărămidă de 70 cm înălțime (8 rânduri de cărămidă), peste care s-a realizat o închidere din lemn în loc de perete din zidărie de BCA.
- pe pereții laterali ai podului s-au realizat cât o fereastră (de formă semicirculară înspre curte și de formă dreptunghiulară înspre grădină) în loc de o ușă înspre curte, cum era prevăzut.
De asemenea, la lit.e s-a mai prevăzut că în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că anexa este amplasată la aproximativ 35,40 de linia de proprietate - front stradal str.- față de 36 prevăzuți în proiect. Insă au menționat experții că măsurătorile s-au efectuat cu ruleta de 20, iar pentru măsurători mai exacte se impun măsurători topometrice cu aparatură adecvată.
Prin urmare din cele constatate de experții sus menționați nu rezultă că s-ar fi încălcat înălțimea anexei astfel cum a fost prevăzută în proiect.
Motivul 3 de apel a devenit între timp neîntemeiat.
Autorizația de construcție nr. 67/2002 a fost într-adevăr semnată de viceprimar în loc de primar.
Pentru acest motiv însă la cererea reclamantului s-a constatat nulitatea ei prin sentința civilă nr. 585/2006, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.7034/CA/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea ca tardiv a recursului declarat de și, conform deciziei nr. 287/2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal (filele 40 - 47 din dosarul nr.9930/2005 al Tribunalului Timiș ).
Motivele 2 și 4 de apel au fost de asemenea considerate neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Autorizația nr. 67/2002 a fost constatată nulă numai pentru semnarea ei de către o altă persoană decât cea prevăzută de lege.
Ulterior anulării ei, pârâtul și soția sa au obținut o nouă autorizație de construcție de "Reautorizare" a anexei gospodărești în litigiu, ce poartă nr. 66/20.04.2007, depusă la filele 8 - 9 din prezentul dosar de apel.
Din examinarea ei rezultă că la baza ei a stat același proiect nr.309/2002 elaborat de SC SRL
Încălcarea Codului civil sau a Ordinului nr.536/1999 al Ministerului Sănătății pot constitui motive de anulare a autorizației (în speță a celei noi nr.66/2007).
Ele nu pot constitui însă motive de demolare a construcției în litigiu câtă vreme construcția s-a edificat cu respectarea autorizației de construire, în speță autorizația nr. 66/2007 de reautorizare, care este în vigoare, nefiind anulată.
Față de considerentele expuse, s-a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, motiv pentru care s-a respins ca nefondat apelul civil de față, în temeiul disp. art. 296 Cod proc. Civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea deciziei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv pârâții să fie obligați la desființarea construcției constând în cocină de porci și porumbei pe cheltuiala acestora.
În expunerea de motive s-a arătat că respectiva construcție s-a edificat în temeiul unei autorizații de construcție nule, respectiv autorizația nr. 67/2002 emisă de Primăria localității. Prin sentința civilă nr. 585/2006 Tribunalul Timișa constatat nulitatea acestei autorizații de construcție. Totodată nu se poate reține situația în care autorizația nr. 67/2002 ar putea fi reautorizată prin reautorizarea nr. 66/2007, întrucât un act declarat nul pe cale judecătorească nu poate fi reautorizat cu atât mai mult cu cât nu s-au schimbat condițiile care au stat la baza actului principal. Un alt motiv pentru care se impune desființarea construcțiilor este amplasarea acestora la o distanță mai mică decât cea prevăzută în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 în art. 27 pct. 2.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă.
Această cerere de recurs este depusă de reclamantul G în nume propriu, înainte de comunicarea deciziei Tribunalului și nu este semnată de acesta.
După comunicarea deciziei, la data de 31.03.2009 reclamantul depune o nouă cerere de recurs, prin mandatar, semnată de mandatar, prin care invocă mai multe aspecte decât cele invocate în recursul inițial. În primul rând, se critică decizia prin faptul că a dat efecte juridice autorizației nr. 66/2007 prin care se reautorizează lucrările de construcție autorizate prin autorizația nr. 67/2002, arătându-se că această instituție a reautorizării nu se regăsește printre cazurile prevăzute de Legea 50/1991. Apoi se invocă încălcarea art. 599, 610 și 613 cod civil, nerespectarea Ordinului 1028/2004 emis de Ministerul Sănătății, art. 27 și certificatul de urbanism nr. 154/2002, unde la regimul tehnic este specificat respectarea Codului civil cu privire la vecinătăți. Prin această cerere de recurs s-a solicitat suspendarea prezentului dosar până la soluționarea dosarului - al Tribunalului Timiș prin care s-a solicitat desființarea autorizației nr. 66/2007.
Intimații și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat anularea recursului declarat de reclamant în nume propriu, întrucât acesta nu este semnat de recurent și respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant prin mandatar, întrucât aspectele invocate sunt irelevante și nu pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă.
Curtea, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, constată că prezentul recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Anexa gospodărească construită de pârât a fost edificată în baza proiectului 309/2002 întocmit de SC SRL, a certificatului de urbanism nr. 154/2002, a avizului tehnic nr. 332/2002 și a autorizației de construcție nr. 67/2002. Din probele efectuate în cauză rezultă că pârâtul a respectat întocmai autorizația nr. 67/2002. Această autorizație a fost anulată prin sentința civilă nr. 585/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, însă numai pentru motive de formă, respectiv pentru faptul că a fost semnată de viceprimar. Ulterior anulării ei, pârâtul a obținut o nouă autorizație de construcție de "Reautorizare" a anexei în litigiu, ce poartă nr. 66/2007, aflată la filele 8-9 din dosarul de apel. Din examinarea ei rezultă că la baza ei a stat același proiect nr. 309/2002 elaborat de SC SRL
Primul motiv de recurs vizează această reautorizare, apreciindu-se că instanța de apel nu putea atribui valoare juridică acestui act. Această susținere este neîntemeiată întrucât actul nou emis cu nr. 66/2007 este o autorizație emisă în condițiile Legii 50/1991 de către autoritatea competentă în domeniu, fiind un act care se bucură de veridicitate și autenticitate, astfel încât instanța civilă este obligată să îl ia în considerare și să îl considere ca valabil, atâta timp cât instanța competentă, cea de contencios administrativ nu a dispus anularea lui.
Pe de altă parte, după cum rezultă din sentința civilă nr. 585/2006 a Tribunalului Timiș, autorizația nr. 67/2002 a fost constatată nulă numai pentru unicul motiv că a fost semnată de viceprimar, care nu avea atribuția de a semna autorizații, conform Legii 50/1991. Or, atâta timp cât actul a fost ulterior emis de aceeași autoritate, Primăria comunei și a fost semnat de persoana competentă - primarul comunei -, nu se vede pentru ce considerente actul nou emis nu ar putea fi apreciat ca un act valabil, de către instanța civilă.
În aceste condiții, invocarea disp. Legii 50/1991 referitoare la executarea unor lucrări fără autorizație de construcție și disp. OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu este relevantă în speță și nu poate forma obiect de analiză pentru instanța de recurs, întrucât ele nu au fost analizate nici de instanțele de fond, deoarece obiectul litigiului nu este acesta, lucrările fiind efectuate în baza unei autorizații care era în vigoare la data edificării construcției. Autorizația nr. 66/2002 a fost constatată nulă abia în anul 2006, pe parcursul soluționării litigiului de față care a avut inițial ca obiect demolarea anexei gospodărești construite de pârât.
Pe de altă parte, recurentul invocă încălcarea art. 599, 610 și 613 cod civil și nerespectarea Ordinului 1028/2004, or încălcarea acestor dispoziții legale pot constitui motiv de anulare a autorizație nr. 66/2007, însă nu pot constitui motive de demolare a construcției, atâta vreme cât aceasta a fost edificată cu respectarea autorizației nr. 67/2002, și ulterior a autorizației nr. 66/2007.
Pentru cele ce preced se constată că recurentul deși invocă în drept art. 304 pct. 8 și 9 nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, respectiv care este actul juridic greșit interpretat de instanța de apel, sau care este legea încălcată sau aplicată greșit de această instanță.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 14/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 274 cod pr. civilă recurentul va fi obligat să plătească intimaților și suma de 3.570 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat ( 18).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 14/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurentul să plătească intimaților și suma de 3570 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored.
5ex/15.12.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
