Obligație de a face. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 488
Ședința publică de la 4 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr. 15/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - obligația de a face;
- stadiul procesual - recurs;
- recurenta Casa Județeană de Pensii Naî naintat relațiile solicitate;
Curtea constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și la termenul anterior s-a comunicat părților că se va pune în discuție admisibilitatea acțiunii, împrejurare în care unește excepția cu fondul și, constatând recursul în stare de judecată trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 21 august 2008, reclamantul, chemat în judecată civilă pe pârâta Casa Județeană de Pensii N, solicitând recalcularea drepturilor de pensie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, s- văzut nevoit să promoveze prezenta acțiune motivat de faptul că, la stabilirea drepturilor sale de pensie pârâta nu luat în calcul adeverințele nr.14/1465 din 28.06.2005, nr.14/966 din 23.05.2008, respectiv nr.14/982 din 27.05.2008, toate emise de " "SA - B, din care rezultă că în perioada 03.01.1953 -31.08.1988 lucrat în cadrul acestei unități și beneficiat de indemnizația de conducere, spor de șantier, spor izolare, spor pentru munca de noapte și regim prelungit de lucru, precum și faptul că lucrat în grupa de muncă, în procent de 100%, fiind astfel vătămat în dreptul său la asigurări sociale, drept garantat de stat; că, pentru toate adaosurile salariale care nu i-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei, au fost achitate contribuțiile datorate la bugetul de asigurări sociale de stat, la fondul de sănătate și la fondul de șomaj, inclusiv contribuția pentru pensia suplimentară; că, potrivit precizărilor metodologice ale Institutului Național de Statistică, câștigul salarial mediu brut și care intră în formula de calcul punctajului mediu anual, cuprinde și drepturile bănești cuvenite salariaților pentru timpul lucrat suplimentar, precum și primele, munca în acord, orele de noapte, restituirile de garanții, astfel încât și aceste drepturi salariale trebuie luate în considerare și că, toate sporurile cuprinse în adeverințele menționate au fost evidențiate în statele de plată, fiind susținute legal, prin precizarea actelor normative în temeiul cărora s-au acordat; că, prin nr.1546/28.08.1952, nr.2579 din 11.12.1956 și Decretul nr.175/24.03.1973, pentru activitatea în construcții montaj, s- reglementat prelungirea timpului normal de lucru de la 8 ore/zi la 10 ore/zi și chiar la 12 ore/zi, toate fiind considerate și plătite ca ore normale lucru, constituind bază de calcul pentru determinarea și virarea cotei de CAS; că, sporul de vechime în muncă nu i- fost luat în calcul la stabilirea punctajului mediu anual sau fost avut în vedere în mod eronat și că, la recalcularea pensiei pârâta nu avut în vedere activitatea desfășurată în grupa de muncă, în decizia de pensionare fiind menționat doar un stagiu de cotizare 30 de ani.
Motive pentru care, reclamantul solicitat obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul drepturilor salariale incluse în adeverințele enunțate, inclusiv regimului prelungit de lucru, precum și perioadei lucrate în grupa superioară de muncă.
În dovedirea susținerilor, reclamantul depus la dosarul cauzei copii de pe adeverințele salariale menționate.
Prin întâmpinarea formulată în dosar, pârâta solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că, reclamantul beneficiază pentru munca depusă și limită de vârstă, stabilită prin decizia nr.83399 din 15 septembrie 1988, emisă în baza Legii nr.3/1977; că, în conformitate cu HG nr.1550/23.09.2004, pensia reclamantului fost evaluată în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, fiind emisă decizia de pensie nr.79630/2005, obținându-se prin evaluare un punctaj mediu anual de 1,30752 puncte, mai mic decât cel aflat în plată la data evaluării; că, urmarea cererii reclamantului, s- procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acestuia, prin valorificarea sporurilor salariale prevăzute în adeverințele depuse la dosarul de pensionare, respectiv indemnizația de conducere, sporul de șantier, spor izolare și spor pentru munca de noapte, precum și sporului de vechime în muncă prevăzut de lege, cu excepția sumelor menționate cu titlu de " regim prelungit de lucru", motivat de faptul că nu au avut caracter permanent în sensul prevăzut de Legea nr.49/1992, fiind acordate pe un timp limitat și reprezentând un mod de plată orelor suplimentare.
În apărare, pârâta înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 15/C/16.01.2009 Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea și în consecință obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare sumelor acordate pentru,regim prelungit peste 8 ore ", evidențiate în adeverința nr.14/966 din 23.05.2008 eliberată de B, începând cu data evaluării pensiei prin emiterea deciziei 79630/30.06.2005.
Celelalte capete de cerere formulate au fost respinse ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 83399 din 15 septembrie 1988, reclamantul beneficiază de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, stabilită în baza Legii nr.3/1977 (56).
În temeiul HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiileLegii nr. 19/2000,pensia reclamantului fost evaluată pe baza datelor din documentația de pensionare aflată în păstrarea pârâtei, în urma recalculării, prin decizia de pensie nr.79630/2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 1,30752 puncte, mai mic decât punctajul în plată la data evaluării.
Întrucât, după emiterea acestei decizii de pensionare reclamantul solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul drepturilor bănești prevăzute de adeverințele nr.14/966 din 23.05.2008 ( salarii tarifare, indemnizație de conducere, spor șantier, spor izolare, spor noapte și regim prelungit peste 8 ore -33-39), nr.14/1465 din 28.06.2005, ce conține aceleași elemente ca și adeverința nr.14/966 din 23.05.2008, respectiv nr.14/982 din 27.05.2008 ( grupa de muncă -32), toate emise de " "SA -, pârâta, luând în considerare toate aceste drepturi salariale, cu excepția celor acordate cu titlu de regim prelungit peste 8 ore, stabilit, începând cu 01.07.2005, un punctaj mediu anual de 1,57422 puncte, ca urmare sporurilor adăugate, în continuare mai mic decât punctajul în plată de 1,60048 puncte.
Față de situația reținută și de aspectul invocat de către reclamant privind neluarea în calcul tuturor sporurilor și adaosurilor care au fost evidențiate în adeverințele nr.14/1465 din 28.06.2005, nr.14/966 din 23.05.2008 și nr.14/982 din 27.05.2008, toate emise de " "SA - B, respectiv, pentru perioada 01.01.1976 - 01.01.1977, suma de 402 lei/lună, pentru perioada 01.01.1977 -01.01.1978, salariul orar de 12.06 lei, sumele acordate cu titlu de indemnizație de conducere, spor șantier, spor izolare, spor de noapte și pentru " regim prelungit de lucru, precum și perioadei în care lucrat în grupa de muncă, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, în parte, și a admis- ca atare.
Pentru hotărî astfel, instanța a apreciat că pensia cuvenită reclamantului trebuie determinată cu luarea în calcul tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul contribuției de asigurări sociale.
Astfel, în conformitate cu art.1 din nr.1546/1952, art.1 alin.1 din nr.2579/1956 și Decretul nr.175/1973, pentru activitatea de construcții - montaj, s- reglementat prelungirea timpului de lucru de la 8 ore/zi la 10 ore și chiar la 12 ore/zi, toate orele fiind considerate și plătite ca ore normale de lucru. În aceste condiții, se apreciază că, sumele acordate reclamantului pentru orele prestate în plus peste programul de 8 ore/zi, fac parte din salariul de bază și nu reprezintă un spor sau adaos la acesta.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete, înregistrate în carnetul de muncă, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Acest fapt nu înseamnă însă că, veniturile realizate ce au intrat în baza de calcul contribuției de asigurări sociale și care nu sunt evidențiate în carnetul de muncă nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei, în condițiile în care s- făcut dovada existenței acestora, prin adeverințele emise de angajator.
În acest context, s- reținut că, în toate adeverințele deduse judecății, se menționează, în mod expres, atât temeiul de drept în care au fost acordate sporurile salariale cu titlu de " regim prelungit peste 8 ore", cât și faptul că toate sporurile și adaosurile evidențiate fac parte din baza de calcul și virare contribuției de asigurări sociale, precum și mențiunea potrivit căreia s-a efectuat și virarea contribuțiilor de 2% și 3% pentru pensia suplimentară.
În consecință, susținerile pârâtei, potrivit cărora, sumele menționate în adeverințe cu titlu de " regim prelungit peste 8 ore", nu pot fi luate în calcul întrucât nu au avut caracter permanent, nu au fost reținute ca întemeiate motivat de faptul că achiesarea la acestea ar atrage încălcarea flagrantă unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, reglementat de dispozițiile art.2 lit. din legea nr.19/2000, și anume, principiul contributivității.
Ori, prin obținerea unui drept de pensie inferior în raport cu cota de contribuție de asigurări sociale calculată și virată la bugetul de stat s-ar crea o inechitate și încălcare prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, plata acestei contribuții dând naștere, potrivit practicii CEDO, unui drept de proprietate la fracțiune din patrimoniul astfel constituit.
Motive pentru care, pârâta a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare sumelor acordate pentru regimul prelungit de lucru, drepturi evidențiate în adeverința nr. 14/966 din 23.05.2008 eliberată de SA - B, potrivit dispozitivului.
Cât privește celelalte capete de cerere formulate, instanța a constatat că sunt nefondate și le-a respins în consecință, motivat de faptul că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, pârâta avut în vedere salariile tarifare înscrise în fișa de pensie și în adeverința nr. 14/966 din 23.05.2008 eliberată de SA - ( 33-39, 42-45), sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut la art.164 alin.3 lit. și lit. din Legea nr.19/2000 ( 42-45), precum și celelalte sporuri salariale menționate în adeverințele salariale deduse judecății, respectiv indemnizația de conducere, sporul de izolare, sporul de șantier și sporul pentru munca de noapte ( 42-45).
De asemenea, instanța a apreciat că, activitatea desfășurată de către reclamant în grupă superioară de muncă fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel după cum rezultă din buletinul de calcul nr.79630 din 11.04.2005 privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă, în care este menționat stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de 19 ani, 10 luni și 22 zile, această perioadă fiind prevăzută și în adeverința nr.14/982 din 27.05.2008, eliberată de " "SA - B.
Capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată a fost, de asemenea, respins, motivat de faptul că, reclamantul nu făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Prin motivele de recurs invocate prin cererea de recurs, aceasta a înțeles să reia apărările invocate în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare la recurs.
Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii promovate de reclamant, având ca obiect obligația de a face, față de faptul că, pe de o parte adeverințele nr. 14/966/23.05.2008 și 14/982/27.05.2008 au același conținut cu adeverința nr. 14/1465/28.06.2005, care a fost avută în vedere anterior de către pârâtă la emiterea deciziei nr. 79631/14.10.2005 și, pe de altă parte că reclamantul nu a contestat această decizie în termenul imperativ prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În recurs s-au administrat probe noi și anume s-au solicitat relații de la recurentă cu privire la data la care a fost comunicată intimatului decizia nr. 79630/14.10.2005.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat de instanță din oficiu ( greșita aplicare a legii în sensul că nu s-a analizat admisibilitatea acțiunii ), pe baza probelor administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Adeverințele nr. 14/966/23.05.2008 și nr. 14/982/27.05.2008 eliberate de SA conțin aceleași elemente ca adeverința nr. 14/1465/26.05.2005.
Această din urmă adeverință a fost depusă de reclamant la pârâtă și în anul 2005 odată cu cererea înregistrată sub nr. 45903/02.08.2005, prin care a solicitat recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 83399/15.09.1998 emisă de Casa de Pensii în baza Legii nr. 3/1997 în temeiul OUG nr. 4/2005.
Pârâta s-a pronunțat asupra acestei cereri a reclamantului prin decizia de recalculare a pensiei nr. 79630/14.10.2005, neluând în considerare sumele acordate reclamantului pentru plata muncii prestate peste programul normal, respectiv pentru regim de lucru prelungit peste 8 ore, menționate în adeverința anexată la cerere.
Această decizia a fost comunicată reclamantului în luna octombrie 2005 ( a se vedea fila 16 dosar recurs). Acesta nu a contestat- însă niciodată.
Împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor, legea ( art. 7 alin.7 din OUG nr. 4/2005 raportat la art. 87 din Legea nr. 19/2000) prevede că se poate formula contestație la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare. Acest termen este imperativ. Fiind un termen imperativ acesta se sancționează cu decăderea din dreptul de a mai solicita ulterior recalcularea pensiei în baza acelorași înscrisuri care au fost avute în vedere de casa de pensii la emiterea deciziei de recalculare.
A accepta faptul că după expirarea termenului imperativ de 45 de zile persoana pensionată poate depune din nou aceleași înscrisuri la casa de pensii și poate solicita iarăși recalcularea pensiei în baza acestora, înseamnă a permite ca această persoană să fraudeze legea.
În acest caz o cerere de chemare în judecată având ca obiect "obligație de a face" și nu "contestație la decizia de recalculare a pensiei" nu ar reprezenta decât o contestație deghizată prevăzută de art.87 din Legea nr.19/2000.
Rezultă deci că în această ipoteză, o astfel de acțiune formulată după ce decizia de recalculare a pensiei a rămas definitivă prin necontestare, este în mod evident inadmisibilă.
Prin neluarea în considerare a dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000 prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.
Reținând inadmisibilitatea acțiunii, Curtea nu va mai analiza și motivele de recurs invocate de către pârâtă, respectiv apărările intimatului-reclamant deoarece asemenea demers este de prisos.
În consecință, ținând seama și de limitele în care a fost devoluată cauza în recurs, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de instanța de recurs, și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect obligația de a face.
Va menține soluția pronunțată de prima instanță cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr. 15/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de instanța de recurs și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect obligația de a face.
Menține soluția pronunțată de prima instanță cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec. /04.06.
tehnored. / 04.06./3 ex.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
