Obligație de a face. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 495/2009-
Ședința publică din 19.03.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în, nr. 3., județul C, împotriva deciziei civile nr. 455/A din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 1301 din data de 18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția de tardivitate a recursului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1301 din 18 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Primăria Municipiului O în contradictoriu cu pârâta -; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de reclamanta Primăria Municipiului O, pârâta a fost sancționată contravențional cu o amendă de 10.000.000 lei vechi, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 23 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina pârâtei că, la șantierul din O,-, - uscătorie, jud. B, aceasta a efectuat compartimentări interioare în uscătorie, modificări la instalații cu afectarea palierului casei scării.
Prin același proces verbal de contravenție s-a dispus și "sistare lucrări, intrarea în legalitate în condiții legale, expertiză tehnică, acordul legalizat al coproprietarilor imobilului".
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991 republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a masurilor.
Prin urmare, față de prevederile legale mai sus menționate, instanța poate dispune în două moduri, raportat la procesul verbal de contravenție, respectiv încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal. Varianta intrării în legalitate în sensul obligării pârâtei la obținerea unei autorizații de construire nu se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de lege, mai sus menționate.
În consecință, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, considerând-o nefondată; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta Primăria Mun. O, solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.
Prin decizia civilă nr. 455/A din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O,-, jud. în contradictoriu cu intimata ,. în, nr. 3. jud. C împotriva sentinței civile numărul 1301din 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
In mod judicios, instanța de fond a constatat că Lg. 50/91 stabilește în mod limitativ două măsuri ce pot fi luate de instanța de judecată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul de constatare a contravenției, și anume: încadrarea lucrărilor în prevederilor autorizației; desființate realizate nelegal.
Conform prevederilor aceleiași legi organul constatator este cel ce dispune intrarea în legalitate prin procesul verbal de contravenție, fapt ce s-a întâmplat în cauza de față, dispunându-se sistarea lucrărilor, intrarea în legalitate în condițiile legale, expertiză tehnică, acordul coproprietarilor în indiviziune. In cazul în care contravenientul nu și-a îndeplinit obligațiile, sancțiunea este prevăzută în mod expres de art. 28 al. 3 care prevede că măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitatestabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Apelanta a interpretat greșit acest text de lege din analiza acestuia rezultând indubitabil că intrarea în legalitate ce impune inclusiv obținerea unei autorizații necesare se stabilește de organul constatator prin procesul verbal de contravenție și urmează a fi îndeplinită de contravenient în termenul stabilit prin acesta. Dacă această obligație nu este îndeplinită sancțiunea este aceea a desființării construcțiilor și nicidecum a obligării contravenientului încă odată la obținerea unei autorizații de construcție.
In consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 296. instanța a respins ca nefondat apelul formulat.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria O, solicitând modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, sunt formulate următoarele critici:
- prin soluția instanței au fost ignorate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 și art. 56(3) din Normele de Aplicare a Legii nr. 50/1991;
- recurenta nu are alt mijloc de a constrânge pârâta să facă demersurile pentru a obține autorizația de construire;
- din prevederile art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 rezultă clar că una din formele intrării în legalitate este obținerea unei autorizații de construire;
- recurenta a încercat să evite solicitarea desființării lucrărilor, considerând că există o prioritate a menținerii unor construcții când acest lucru este posibil.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, OG nr. 2/2001, Legea nr. 50/1991 și Ordinul nr. 1430/2005.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a comunicat poziția.
La termenul de judecată din data de 19.03.2009, instanța din oficiu a invocat excepția privind tardivitatea recursului.
Examinând litigiu prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Decizia recurată a fost comunicată Primăriei Municipiului O la data de 6 noiembrie 2008, astfel cum rezultă din actul de procedură depus în dosarul instanței de apel la fila 17.
Cererea de recurs a fost înregistrată la instanță la data de 27.11.2008, nefiind depusă înăuntrul termenului instituit de articolul 301 din Codul d e procedură civilă, conform căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Față de considerentul sus-arătat, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca tardiv introdus recursul exercitat în cauză, situație în care devine de prisos analizarea aspectelor invocate prin cererea de recurs privitoare la fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de recurenta reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în, nr. 3., județul C, împotriva deciziei civile nr. 455/A din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 26.03.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 26.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Popa
