Obligație de a face. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.504/
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SRL T împotriva deciziei civile nr. 1066/A din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților cu privire la recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate iar în rejudecare solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată ulterior prin concluziile orale consemnate în încheierea de ședință de la ultimul termen de judecată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6359/19.06.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - " " SRL T, împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin acțiunea civila înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.9669/325/07.11.2006 reclamanta - SRL OG Tac hemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de concesionare, fără licitație publică, pentru suprafața de 78. teren situat sub construcția " magazin alimentar", proprietatea reclamantei cât si pentru suprafața de 40. pentru acces la magazin, terasă si alte utilități necesare desfășurării activității acestuia, din terenul proprietatea Statului Român, situat in T, str. - - -, înscris in CF 53852 T, nr. top. 28258, 28217, identificat prin planul parcelar anexat acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că este proprietara unui magazin alimentar situat in T, str. - - -, înscris in CF 53852 T, nr. top. 28258, 28217.
Terenul este în totalitate proprietatea Statului Român.
În anul 1992, actualmente administrator al - SRL OG T, a primit autorizația de construcție cu nr. 184/28.09.1992 pentru amplasare tonetă de comercializare produse alimentare în suprafață de 33. menționându-se în autorizație că, proprietar asupra terenului este Statul Român și că, după " data de 13.12.1992 amplasamentul se va scoate la licitație sau nu in funcție de hotărârea Consiliului".
La data de 06.02.1996 s-a eliberat sub nr. 130, de către Primăria T, certificatul de urbanism pentru reclamanta - " OG" SRL T prin pentru " amplasare chioșc din zidărie, provizoriu, în suprafață de 31,50. teren concesionat prin licitație" pe str. - - -. Se menționează din nou că proprietar asupra terenului este Statul Român.
Apoi,cu nr. 348/27.03.1996 reclamantei i s-a eliberat autorizația de construcție pentru "amplasare chioșc provizoriu în suprafață de 31,50. teren concesionat prin licitație în Str. - - -, din CF 53852.
Prima instanța a stabilit că, reclamanta - " OG" SRL nu a construit un chioșc provizoriu, conform autorizației, ci un magazin alimentar, extinzându-și construcțiile pe terenul proprietatea Statului Român.
Conform expertizei tehnice topometrice efectuate de inginer G, construcția din Str. - - - este un magazin alimentar construit pe o suprafață de 87. și are nevoie în plus de încă 40. pentru terasă si căi de acces.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamanta - SRL OG T ar fi avut o asemenea suprafață de teren concesionată sau închiriată de la Statul Român, s-au că ar fi avut solicitat, în scris, teren pentru edificare construcție, înainte de a construi, astfel că reclamanta nu-și poate invoca propria culă în obținerea unui drept.
Reclamanta a încălcat prevederile art.13 din Legea 50/1991 republicată, care prevede că " terenurile aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ - teritoriale se pot concesiona în vederea realizării de construcții sau de obiective de uz si/ sau interes public, cu respectarea documentațiilor de urbanism aprobate potrivit legii" și nu-i sunt incidente nici prevederile art. 15 lit. e din același act normativ, care statuează că "terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia".
Conform HCL T 176/1998 " se aprobă metodologia de autorizare a extinderii unor construcții proprietate particulară, cu maxim 20% in raport cu suprafața construcției existente si concesionarea la cerere, fără licitație, a terenurilor solicitate din domeniul public, în vederea realizării unor spații cu altă destinație decât cea de locuință".
În această situație, reclamanta trebuia să solicite anterior construirii, teren pentru extinderea construcției, iar aprobarea urma să se obțină anterior construirii.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că reclamantei i s-ar putea atribui, în prezent, un drept doar asupra terenului de sub construcție numai prin licitație, conform procedurii instituite de art. 13 alin. 3 din L 50/1991 care statuează că " concesionarea se face pe bază de oferte prezentate de către solicitanți, cu respectarea prevederilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a potențialului terenului". În consecință, în baza textelor de lege mai sus arătate, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva soluției astfel pronunțata a formulat apel reclamanta - " " SRL, considerând sentința netemeinica si nelegala, solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata inițial si precizata ulterior.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că este proprietara magazinului alimentar evidențiat in CF nr. 53852 T nr. top 29258, potrivit sentinței civile nr. 3247/19.03.1996. Că a solicitat de mai multe ori, (intr-o perioada de 10 ani) concesionarea terenului, plătind taxa de concesiune pana in iunie 2005, iar potrivit art. 15 lit. e din Legea nr. 50/1991 terenurile destinate construirii sau terenurile pe care deja se afla construcții intabulate se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilită conform legii, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia. Contractul de concesiune este necesar societății apelante pentru obținerea unei noi autorizații de funcționare, iar concesionarea suprafeței de 40 mp, lângă magazin, îi este necesară pentru buna desfășurare a activității societății.
Prin raportul de expertiza întocmit in cauza s-a constatat ca pe suprafața de teren evidențiata in CF 53852 T, nr.top 29258, aparținând Domeniului Public al Municipiului T se află edificată Școala Generala nr. 30 compusă din 2 corpuri de clădire si magazinul alimentar ce aparține apelantei. Tot prin expertiză se arata ca pentru magazinul alimentar au existat in timp mai multe autorizații de construcții cu nr.184/1992; nr.348/1996; nr. 939/R/1997.
S-a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. 3 din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora terenurile (aflate in situația juridica similara celei din speța) se pot concesiona fără licitație publica, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia. Acordul proprietarului poate sa fie expres sau tacit iar in speța, ca urmare a plaților anuale privind taxa de concesiune sau chirie, s-a apreciat ca este vorba de un acord tacit.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 282 si urma Cod procedura civila, Legea nr. 50/1991 modificata si completata, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 7/1996 si art. 1075 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Local al Municipiului T solicita respingerea apelului ca nelegal și neîntemeiat, considerând ca cererea reclamantei nu se încadrează in prevederile HCL nr. 176/1998 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a extinderii unor construcții in vederea realizării unor spatii cu alte destinații decât acea de locuințe. Potrivit art. 1 din aceasta hotărâre, s-a aprobat Metodologia de autorizare a extinderii unor construcții proprietate particulară, cu maxim 20% in raport cu suprafața construcției existente și concesionarea, la cerere, fără licitație a terenurilor solicitate din domeniul public, in vederea realizării unor spații cu altă destinație decât aceea de locuințe.
Prin decizia civilă nr.1066 din 18 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul formulat de către reclamanta apelanta - SRL OG împotriva sentinței civile nr. 6539/19.06.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr-, in contradictoriu cu paratul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, ca neântemeiat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timișa reținut că, potrivit evidentei de CF nr. 53852 T, parcele cu nr. topografic 29217 si 29258 se afla in domeniul public al statului, pe teren fiind edificate Școala Generala nr. 24 si un magazin alimentar aparținând - SRL. Din acest punct de vedere potrivit dispozițiilor OG 54/2006 terenul poate fi concesionat;
La 28.09.1992 s-a emis o autorizație de construire in favoarea apelantei pentru o suprafața de 33mp in vederea amplasării unei tonete comerciale. La 27.03.1996 s-a emis o altă autorizație de construcție de către Primăria Municipiului T, cu nr. 348 prin care s-a autorizat amplasarea unui chioșc provizoriu in suprafața de 31, 50 mp teren concesionat prin licitație. Din actele depuse la dosar s-a constatat că s-a achitat de către apelanta chirie in perioada 01.01.-20.07.2006, precum si taxa de concesiune însă reclamanta și-a extins suprafața pe care este edificată construcția, ajungându-se la o suprafață de 87 mp, cu toate că inițial a fost concesionată doar o suprafață de 31,50mp.
Reclamanta nu respectat etapele prevăzute de Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit cărora, înainte de a se realiza extinderea unei construcții este necesară dobândirea dreptului de concesiune asupra terenului pe care urmează a fi edificată construcția.
În apelul formulat sunt invocate și dispozițiile art. 15 lit. e din Legea 50/1991, care prevăd că terenurile destinate construirii sau terenurile pe care se află deja construcții intabulate, se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilită conform legii, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia. Proprietarul terenului nu a solicitat concesionarea fără licitație publică a terenului și nici nu și-a exprimat acordul cu privire la această concesionare.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea acțiunii, motivat și de prevederile nr. 176 din 30 iunie 1998, pentru aprobarea metodologiei de autorizare a extinderii unor construcții în vederea realizării unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință. Existența imobilului nu este contestată de nici o persoană, ea fiind de altfel constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Dreptul de proprietate asupra construcției nu-l obligă însă pe proprietarul terenului la încheierea contractului de concesiune.
Din studiul copiilor autorizațiilor emise, s-a constatat că la 27.03.1996 s-a emis o autorizație pentru amplasarea unui chioșc provizoriu în suprafață de 31,5 mp iar ulterior nu s-a mai emis altă autorizație, prin care să se mărească suprafața acordată inițial.
Ca urmare pentru considerente arătate instanța de apel a stabilit ca fiind temeinică și legală soluția pronunțată de Judecătoria Timișoara, motiv pentru care apelul formulat a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr.1066/A din 8.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7și9 și art.312 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri iar în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului a arătat că obiectul acțiunii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de concesionare, fără licitație publică a suprafeței de teren de 78. situat sub construcția " magazin alimentar" și a suprafeței de 40. teren reprezentând acces la magazin, terasă și alte utilități necesare desfășurării activității acestuia, terenul fiind înscris în CF 53852 T nr.top. 28258, 28217.
În continuare a făcut un scurt istoric al cauzei, a prezentat soluția pronunțată de prima instanță și motivarea acesteia de către Judecătoria Timișoara, arătând că atât sentința civilă pronunțată de prima instanță cât și decizia civilă prin apel sunt nelegale.
O primă critică adusă hotărârii pronunțată de Tribunalul Timiș se referă la faptul că instanțele nu au ținut seama de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că pentru magazinul alimentar au fost emise mai multe autorizații de construcție, pentru suprafața de 31,5. și faptul că printr-o hotărâre judecătorească dată în anul 1996 s-a constatat existența imobilului "magazin alimentar", proprietatea societății comerciale și s-a dispus intabularea acestuia în cartea funciară cu titlu de edificare, context în care nu mai poate fi pus în discuție dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției.
S-a susținut că instanțele nu au apreciat faptul că din anul 1991 și până în prezent societatea comercială a achitat anual taxe de concesiune, respectiv chiri pentru terenul în cauză, astfel încât nu se poate vorbi despre un abuz de drept ci despre un acord tacit privind folosința terenului proprietatea statului.
Recurenta arată că în cauză sunt incidente disp.art. 15 lit.e din Legea 50/1991 potrivit cărora, "terenurile destinate construirii sau terenurile pe care se află deja construcții intabulate se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilită conform legii, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia", iar în cauză a existat un acord tacit al proprietarului terenului prin acceptarea plăților anuale făcute de către societatea comercială.
O altă critică adusă hotărârii vizează faptul că cele două instanțe nu au lămurit regimul juridic al terenului de sub construcție, iar în ceea ce privește reținerea instanței de apel în considerentele hotărârii cum că societatea comercială s-a extins în mod nelegal pe o suprafață de 87., recurenta apreciază că această motivare nu se fondează pe probele administrate deoarece, așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, suprafața de 87. nu reprezintă numai suprafața de sub construcție.
În drept recursul a fost motivat pe dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7 și 9 Cod.pr.civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod pr.civilă, Curtea stabilește că recursul este neântemeiat pentru următoarele considerente:_
Astfel, așa cum rezultă din dosar obiectul acțiunii reclamantei SRL T l-a constituit obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului T la emiterea unei hotărâri de concesionare, fără licitație publică, a suprafeței de teren de 78. situat sub construcția "magazin alimentar" și a suprafeței de 40. teren reprezentând acces la magazin, terasă și alte utilități necesare desfășurării activității acestuia, terenul fiind înscris în CF 53852 T nr.top.28258, 28217, în proprietatea Statului Român.
Soluția pronunțată de instanța de apel este legală, iar criticile aduse hotărârii de către recurentă sunt neântemeiate câtă vreme reclamanta și-a extins în mod abuziv construcția pe suprafața de teren, proprietatea Statului Român ajungând să ocupe în final, suprafața de 87 mp, cu toate că inițial i-a fost concesionată doar o suprafață de 31,50. Întru-cât reclamanta nu a avut concesionată o asemenea suprafață rezultă că aceasta nu are nici un drept asupra diferenței de teren ocupată și nici vocație pentru a dobândi dreptul de concesiune.
În mod corect s-a reținut de către cele două instanțe faptul că reclamanta nu a respectat etapele prevăzute de Legea nr. 50/1991 republicată, în sensul că nu a obținut, anterior realizării extinderii construcției, dreptul de concesiune asupra terenului pe care urma să fie edificată construcția.
Referitor la incidența dispozițiilor art.15 lit.e din Legea 50/1991, care prevăd că "terenurile destinate construirii sau pe a căror terenuri se află deja construcții intabulate, se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilită conform legii, la cererea proprietarului terenului sau cu acordul acestuia", Curtea constată că recurenta a enunțat corect acest text de lege însă art.15 lit. e din Legea 50/1991 nu este aplicabil speței. Astfel, proprietarul terenului, Consiliul Local T, nu concesionat, fără licitație, publică, suprafața de teren pe care se află edificată construcția și nici nu și-a exprimat acordul cu privire la această concesionare. Mai mult, Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea acțiunii, motivat și de prevederile nr.176 din 30 iunie 1998 pentru aprobarea metodologiei de autorizare a extinderii unor construcții în vederea realizării unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință.
S-a reproșat instanței de apel faptul că nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că pentru magazinul alimentar au fost emise mai multe autorizații de construcție și faptul că, printr-o hotărâre judecătorească dată în anul 1996, s-a constatat existența imobilului "magazin alimentar", proprietatea societății comerciale și s-a dispus intabularea acestuia în cartea funciară cu titlu de edificare.
În cauză existența imobilului nu este contestat câtă vreme rezultă dintr- hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, însă dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției nu-l obligă pe proprietarul terenului la încheierea contractului de concesiune, fără licitație.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că recursul declarat de către reclamantă este nefondat astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL OG T împotriva deciziei civile nr.1066/A din 8.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO / 2.06.2008
Thred.NF/2.06.2008
Ex.2
Trib. Președinte,
Judecător
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
