Obligație de a face. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.520
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 39 pronunțată la 23 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,45 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar un memoriu și copie de pe decizia nr.426/24.07.2000 pronunțată de Tribunalul Prahova, raportul de expertiză topo întocmit în dosarul nr. 5016/2000 al Tribunalului Prahova și o schiță de plan.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în memoriul pe care l-a depus la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect instanța a constatat că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 1021 Cod Civil.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să-și ridice gardul de la stradă în colțul casei pentru a putea repara casa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul i-a ocupat ilegal terenul de la stradă făcând un gard în colțul casei pe lângă peretele acesteia, nemaiavând astfel acces la intrare.
În ședința publică din data de 13.09.2007 reclamantul a depus la dosar o completare a cererii sale prin care a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 1500 mp și întrucât pârâtul i-a ocupat ilegal terenul de la stradă, solicită ca acesta să-și ridice gardul de la stradă, la coltul casei ca să poată construi un garaj nepotului său și să-și poată repara casa, deoarece montarea gardului cu stâlpi și teavă i-a dărâmat tencuiala și centura de susținere a clădirii.
Reclamantul a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i lase porțiunea de teren de 1,30 x 100 mp din gradina de zarzavaturi și să se treacă la aliniamentul inițial conform expertizei construcții și a actului de proprietate privind cota de 1/4 din averea socrului, precum și schiței de la primărie.
La termenul de judecată din data de 27.09.2007 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, întrucât conform sentinței civile nr.993/2002 a Judecătoriei Câmpina reclamantul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafața de teren și s-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul A-B-C-D-E potrivit expertizei, hotărâre ce a fost pusă în executare prin procesul-verbal nr. 5523/14.11.2002, invocând în acest sens excepția autorității de lucru judecat.
La termenul de judecata din data de 26.10.2007 reclamantul și-a precizat cererea în sensul că dorește ca pârâtul să fie obligat să dărâme gardul pentru a-și putea repara casa.
Prin sentința civilă nr.3088/26.10.2007 Judecătoria Câmpinaa admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este identic cu cel soluționat prin sentința civilă nr.2791/21.12.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, astfel încât fiind vorba de două cereri purtate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză înseamnă că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1201 cod civil pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Îpotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că în urma sentinței civile nr. 707/2007 pârâtul avea obligația de a-1 lăsa să intre în spatele casei, însă pârâtul a refuzat, motiv pentru care a formulat plângere la Judecătoria Campina, astfel încât în mod greșit instanța de fond a considerat ca este vorba despre o acțiune întemeiată pe dispozițiile codului civil, în realitate fiind vorba de plângere întrucât pârâtul a ridicat un gard pe lângă peretele casei sale sub streașină, contrar legii, așa cum s-a dovedit prin procesul verbal al comisiei juridice care a venit la fața locului si prin expertiza construcții, actele de proprietate ale pârâtului fiind de asemenea contrare legii.
Solicită, totodată apelantul a se rejudeca dosarul nr.2044/2007, motivând că a fost bolnav și nu a putut declara recurs.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
Apelantul a depus la dosar un memoriu, o adresă fără număr și dată, emisă de Poliția orașului, adresa nr. 357/14.01.2008 emisa de Poliția Comunitară, fotocopia unei planșe fotografice și o schiță de plan.
Prin decizia nr. 39 pronunțată la 23 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova a respins apelul ca nefondat, reținând că din analiza actelor lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 Cod civil.
Astfel, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Campina la nr. 3411/2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia la a-i permite accesul pe terenul său, pentru a efectua reparații la imobilul casă de locuit, prin desființarea gardului existent de către pârât, iar în caz de refuz al acestuia să fie obligat reclamantul ca pe cheltuiala pârâtului să ridice gardul pe perioada reparațiilor.
Prin sentința civilă nr.2791/21.12.2005 Judecătoria Campina a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și a obligat pe pârât să-i permită accesul reclamantului pe terenul său în vederea efectuării reparațiilor la peretele exterior al construcției, sens în care a fost obligat pârâtul să ridice gardul despărțitor din spatele construcției reclamantului, fiind abilitat reclamantul să facă acest lucru cu obligația de a reface gardul pe același amplasament după terminarea lucrării dar nu mai târziu de 15.07.2006.
Prin cererea de chemare în judecata formulată la Judecătoria Câmpina la data de 6.06.2006 reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să ridice gardul de la stradă la colțul casei pentru a putea repara casa invocând dispozițiile art. 1075 Cod civil.
Articolul nr. 1201 Cod civil prevede că este autoritate de lucru judecat atunci când oad oua cerere de chemare în judecată se poartă între aceleași părți, are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză.
Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr.2791/2005 a Judecătoriei Câmpina pârâtul a fost obligat să ridice gardul despărțitor din spatele construcției reclamantului pentru ca acesta din urmă să aibă posibilitatea să repare peretele exterior al construcției, iar prin prezenta cerere de chemare în judecată instanța de fond a fost investită de același reclamant împotriva aceluiași pârât cu o cerere având același obiect și aceeași cauză, respectiv obligarea pârâtului de a ridica gardul despărțitor din spatele construcției reclamantului pentru a-i permite acestuia să efectueze reparațiile la peretele exterior al casei conform art. 1075 cod civil.
S-a apreciat că, atât timp cât între cele două acțiuni există identitate de
părți, obiect și cauză, în mod corect isntanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil și a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând pe cale de consecință acțiunea ca inadmisibilă.
S-a mai arătat că motivul invocat de către apelant în sensul că în realitate a formulat plângere și nu acțiune, nu poate fi avut în vedere cât timp apelantul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1075 Cod civil, asftel încât în mod corect instanța de fond a înregistrat-o ca fiind un litigiu civil și a soluționat-o întemeindu-și soluția pe dispozițiile codului civil.
De asemenea, s-a arătat că susținerile apelantului conform cărora pârâtul a edificat gardul contrar legii iar actele sale de proprietate sunt contrare legii, nu pot fi reținute cât timp în cauză a operat autoritatea de lucru judecat, iar aceste motive au mai fost analizate cu ocazia soluționării proceselor anterioare ce au avut loc între părți.
S-a apreciat că este inadmisibilă pretenția apelantului de a se rejudeca dosarul nr.2044/2007 întrucât a fost bolnav și nu a putut declara recurs, deoarece instanța de apel a fost investită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.3088/26.10.2007, neavând relevanță faptul că apelantul a putut sau nu exercita calea de atac a recursului împotriva sentinței civile pronunțată în dosarul nr. 2044/2007, definitivă și irevocabilă, intrată astfel în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând, în esență că ambele instanțe nu au analizat probatoriile administrate în cauzele avute pe rolul instanțelor de judecată din care rezultă că intimatul nu posedă niciun act de proprietate, că hotarul casei acestuia îl reprezintă casa cu, iar toate expertizele efectuate dovedesc o altă situație de fapt decât cea existentă pe teren, motiv pentru care a formulat plângere la organele de poliție pentru fals și uz de fals împotriva experților ce au efectuat lucrările în cauză.
În concluzie, recurentul a solicitat ca toate deciziile ce au fost pronunțate în procesele ce le-a avut pe rolul instanțelor să fie anulate și rejudecându-se cauza să i se admită acțiunea așa cum a fost precizată.
Anexat cererii de recurs s-au depus la dosar de către recurent, în copie hotărârile pronunțate în dosarul de față și împotriva cărora a formulat prezenta cerere, precum și un memoriu prin care a reiterat aceleași nemulțumiri precizate și în cererea de recurs formulată.
Intimatul prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect instanțele au constatat că, în cauza de față operează autoritatea de lucru judecat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, analizându-se acțiunea formulată cât și actele anexe la aceasta, coroborate cu recunoașterea recurentului în sensul că pe rolul instanțelor a mai avut o asemenea cauză, despre care s-a declarat nemulțumit, Curtea apreciază că în mod corect instanța a făcut aplicarea dispoz.art.1201 cod civil.
În sensul dispozițiilor legale sus menționate, se arată că există autoritate de lucru judecat, atunci când oad oua cerere de chemare în judecată se poartă între aceleași părți, are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză.
Raportând aceste dispozitii la situația de fapt dedusă judecății rezultă că prin sentința civilă nr.2791/2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimatul a fost obligat să ridice gardul despărțitor din spatele construcției recurentului, pentru ca acesta din urmă să aibă posibilitatea să repare peretele exterior al construcției, iar prin cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, instanța de fond a fost investită cu aceeași cerere ce are același obiect și cauză, respectiv obligarea intimatului de a ridica gardul despărțitor din spatele construcției recurentului pentru a-i permite acestuia să efectueze reparațiile la peretele despărtitor al casei, conform art.1075 cod civil.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că toate criticile formulate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, precum și celelalte susțineri ale acestuia referitoare la rejudecarea dosarului inițial nr.2044/2007 în care s-a pronunțat sentința civilă sus menționată și în conformitate cu care, în prezenta cauză, s-a constatat existența autorității de lucru judecat.
În cauză se vor face aplicarea dispoz.art.312 cod pr.civilă, raportate la dispoz. art.304 cod pr.civilă, urmând a se respinge recursul ca nefondat, întrucât nu sunt incidente niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor pronunțate, iar conform disp.art.274 cod pr.civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimatului 450 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 39 pronunțată la 23 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant să plătească intimatului pârât suma de 450,00 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.dact.AP/CC
2.ex.27.05.2008
apel- Tr.
apel.-
fond- Jud.Câmpina
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
