Obligație de a face. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 525

Ședința publică de la 12 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Protea

JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 3: Mona Maria

Grefier

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Consiliul Local al Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile nr. 573/22 09 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură de către recurent chitanța nr. 3359/09.12.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, s-au comunicat intimatului motivele de recurs.

Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat. Interpelat, arată că valoarea imobilului este cea menționată în antecontractul perfectat de părți, respectiv 4621,82 euro echivalentul a 14499 lei.

Instanța, raportat la această valoare și în temeiul dispozițiilor art. 282 ind.1 Cod procedură civilă pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac formulate, având în vedere că pricina vizează o acțiune în realizare.

Avocat solicită admiterea excepției invocate de instanță, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 2795/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:

"Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul domiciliat în I, B-dul - - nr. 7, -. B,. 3,. 14 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului I reprezentat prin Primarul Municipiului

Obligă pârâtul de se prezenta la biroul unui notar public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21982/15.08.2007 având ca obiect spațiul medical situat în Municipiul I, - nr. 7A, jud. I, având numărul cadastral 18019 intabulat în Cartea Funciară a Municipiului I nr. 63031.

Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată.

Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată".

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ceea ce privește spațiul medical reprezentat de imobilul construcție contractul de vânzare cumpărare încheiat de către părți sub forma unui înscris sub semnătură privată a fost suficient pentru a opera transmiterea dreptului de proprietate și pentru ca reclamantul să devină proprietarul acestui spațiu. Alta este însă situația pentru terenul aferent spațiului în suprafață de 159,32 reprezentând cota indiviză de 12,06% din suprafața totală de teren pe care este amplasată clădirea deoarece în cazul terenurilor transferul dreptului de proprietate nu poate opera decât ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. Deoarece părțile nu au încheiat contractul în formă autentică pentru teren convenția dintre părți valorează un antecontract de vânzare cumpărare care a dat naștere în sarcina părților a unei obligații de a face, adică de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică cerută de lege. Pârâtul a refuzat încheierea contractului în formă autentică motivat de faptul că prin decizia nr. 871/09.10.2007 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională nr.OUG 110/2005 care reglementa procedura vânzării cabinetelor medicale.

Instanța a apreciat refuzul pârâtului de a încheia contractul în formă autentică ca neîntemeiat deoarece chiar dacă Curtea Constituțională a declarat prin decizia nr. 871/09.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 701 din 17.10.2007 neconstituțională nr.OUG 110/2005 această decizie produce efecte din momentul în care a fost publicată în Monitorul Oficial doar pentru viitor neputând afecta în vreun fel raporturile juridice născute anterior publicării sale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul Local I, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 570/22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului I și s-a păstrat sentința civilă nr. 2795 din 29 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 147 alin.1 din Constituție dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Însă, prin Decizia nr. 870/9.10.2007 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 și art. 8 din nr.OUG 110/2005 în măsura în care acestea instituiau obligația autorităților locale de a scoate la vânzare spațiile cu destinația de cabinete medicale, argumentându-se că "prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate", însă vânzarea prin liberul acord de voințe a acestei categorii de spații rămâne permisă în continuare.

Apelantul Consiliul Local Iai nvocat în susținerea poziției sale procesuale faptul că dispozițiile legale în baza cărora s-a încheiat au fost declarate neconstituționale, acestea nemaiputând fi aplicate.

Apelantul nu a invocat existenta unui viciu de consimțământ la încheierea contractului, dimpotrivă, a confirmat validitatea acordului de voințe, arătând că în privința construcției vânzarea este perfectă prin încheierea actului sub semnătură privată.

În speță, pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe dispozițiile dreptului comun (art. 969 si art. 1073 Cod civ.) și nu pe dispozițiile legii speciale, în prezent abrogate.

Din perspectiva dreptului comun, tribunalul a reținut că, reclamantul deține în privința terenului un antecontract de vânzare-cumpărare, antecontract care îndeplinește toate condițiile de fond și formă pentru a-și produce efectele juridice.

Antecontractul consemnează o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, susceptibilă de a-și produce efectele, câtă vreme valabilitatea convenției nu a fost contestată. Consiliul Local I nu a contestat existenta ori valabilitatea acordului de voințe, ci s-a mărginit la a formula apărarea potrivit căreia actul normativ care reglementa obligația vânzării a fost declarat neconstituțional.

Ca urmare a declarării neconstituționale a dispozitiilor nr.OUG 110/2005 bunul nu a ieșit din circuitul civil; este adevărat, proprietarul nu mai este obligat să îl vândă însă, odată ce și-a manifestat această voință și și-a asumat obligația încheierii în viitor a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, principiul forței obligatorii a convențiilor civile impune să-și ducă la îndeplinire obligația asumată, potrivit cu dispozițiile dreptului comun (art. 969 si art. 1073 Cod civil).

În ce privește motivul de apel prin care Consiliul Local arată că în mod greșit a fost obligat să încheie contract autentic și pentru construcție, tribunalul a constatat că prima instanță a admis în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtei să se prezinte la notariat numai cu privire la teren, nu și cu privire la construcție.

În considerentele sentinței se arată că în privința imobilului construcție contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată a fost suficient pentru a opera transferul dreptului de proprietate, iar în dispozitivul ei se menționează numărul cadastral și cel al cărții funciare, elemente care identifică terenul, și nu construcția.

Referitor la ultimul motiv de recurs, tribunalul constată că apelanta nu justifică interesul, câtă vreme capătul de cerere având ca obiect daunele cominatorii a fost respins de prima instanță.

În considerarea celor mai sus arătate, tribunalul a constatat neîntemeiat apelul pârâtului Consiliul Local I, urmând ca, în baza art. 296 Cod procedură civilă, să îl respingă și să păstreze sentința apelată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului I prin reprezentantul său legal criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

A susținut recurentul că prin contractul nr. 21982/15.08.2007 Consiliul Local Iav ândut către domnul spațiu medical - construcție și teren aferent în cota indiviză situat în I,- în baza nr.OUG 110/2005.

Înscrisul sub semnătură privată sus-menționat reprezintă un act în mod valabil încheiat doar cu privire la spațiu medical construcție, nu și cu privire la terenul aferent, deoarece pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul reclamantului este absolut necesară încheierea unui act sub formă autentică. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 "terenurile cu sau fără construcții pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute"

Ulterior încheierii actului sub semnătură privată, nr.OUG 110/2005 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 871/2007 a Curții Constituționale, act normativ care și-a încetat efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial.

Dacă în ceea ce privește spațiul construit, înstrăinarea este valabilă încă din data de 15 august 2007 (deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor), nu la fel este situația și în cazul terenului. Transmiterea în mod valabil a proprietății asupra terenului are loc doar la data încheierii actului în formă autentică.

Recurentei nu-i poate fi reținută nici o culpă deoarece ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, Curtea Constituțională declară neconstituțional actul normativ care reglementa vânzarea cabinetelor medicale.

Mai mult decât atât Tribunalul Iași, în mod greșit a considerat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 21982/15.08.2007 și-a asumat obligația încheierii în viitor a contractului de vânzare-cumpărare.

În ședința publică din 12 2008 instanța a interpretat părțile cu privire la valoarea imobilului ce face obiectul antecontractului.

Apărătorul intimatului a precizat această valoare la suma de 14.499 RON.

Raportat la valoarea indicată și la dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, pe care a pus-o în discuția părților.

Analizând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului I, Curtea reține că aceasta este întemeiată.

În acest sens Curtea constată că reclamantul a investit instanța de fond cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect spațiul medical în valoare de 14.499 RON.

Curtea apreciază că acțiunea reclamantului are ca scop aducerea în patrimoniul acestuia a intimatului ce a făcut obiectul antecontractului încheiat de părți.

O astfel de acțiune are deci un caracter patrimonial.

Potrivit dispoziției înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 RON.

Tot astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 09.06.2008, pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 literele "a,b" și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimonial, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Raportat la acest text, rezultă că hotărârea dată în primă instanță, în prezenta cauză, este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac este soluționează de tribunal, conform art.2 pct. 3 Cod procedură civilă.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.

Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurenta a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ea nu mai poate exercita un nou recurs la Curtea de apel.

Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.

Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Consiliul Local I și se va menține decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile nr. 573/22. 09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

.

Red.

Tehnored.

02 ex.

08.01.2009

Tribunalul Iași

Jud. -, jud.

Președinte:Georgeta Protea
Judecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Iasi